Nenorociri și binecuvântări
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Să nu‑ți iei soție și să nu ai în locul acesta nici fii, nici fiice! 3Așa vorbește Domnul despre fiii și fiicele care se vor naște în locul acesta, despre mamele care‑i vor naște și despre tații care‑i vor concepe în țara aceasta: 4«Ei vor muri de boli ucigătoare. Nimeni nu‑i va jeli, nici nu‑i va îngropa, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului. Vor pieri de sabie și de foamete, iar cadavrele lor vor deveni hrană pentru păsările cerului și pentru fiarele pământului.»
5Căci așa vorbește Domnul: «Să nu intri în nicio casă de jale, să nu mergi să plângi și să jelești cu ei, fiindcă Eu Mi‑am retras de la poporul acesta pacea, îndurarea și mila, zice Domnul. 6Cei mari și cei mici vor muri în țara aceasta și nu vor fi îngropați. Nimeni nu‑i va jeli, nimeni nu‑și va face tăieturi din cauza lor și nimeni nu‑și va rade capul pentru ei. 7Nimeni nu va frânge pâine pentru ei în timpul bocetului, ca să‑i mângâie pentru cel mort, și nimeni nu le va da să bea din paharul mângâierilor pentru tatăl sau pentru mama lor.
8Să nu intri în nicio casă de petrecere ca să te așezi cu ei, să mănânci sau să bei.» 9Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, înaintea ochilor voștri și în zilele voastre, voi face să înceteze în locul acesta strigătele de bucurie și de veselie, glasul mirelui și al miresei.»
10Când îi vei spune acestui popor toate aceste cuvinte, ei te vor întreba: «De ce a hotărât Domnul împotriva noastră toate aceste mari nenorociri? Care este nelegiuirea noastră? Ce păcat am săvârșit împotriva Domnului, Dumnezeul nostru?» 11Atunci să le răspunzi astfel: «Pentru că părinții voștri M‑au părăsit, zice Domnul, s‑au dus după alți dumnezei, le‑au slujit și li s‑au închinat. Ei M‑au uitat și nu au păzit Legea Mea. 12Iar voi ați făcut și mai rău decât părinții voștri. Iată, fiecare dintre voi umblă după încăpățânarea inimii lui rele și nu Mă ascultați. 13De aceea, vă voi arunca din țara aceasta într‑o țară pe care n‑ați cunoscut‑o, nici voi și nici părinții voștri. Acolo veți sluji altor dumnezei zi și noapte, căci nu vă voi arăta îndurare.»
14Iată, cu adevărat vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, Care i‑a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului!», 15ci se va zice: «Viu este Domnul, Care i‑a scos pe fiii lui Israel din țara de nord și din toate țările unde îi izgonise!», căci îi voi aduce înapoi în țara lor, pe care le‑am dat‑o părinților lor.
16Iată, trimit o mulțime de pescari, zice Domnul, care îi vor pescui. După aceea, voi trimite o mulțime de vânători, care îi vor vâna pe toți munții, pe toate dealurile și în crăpăturile stâncilor, 17căci ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor; ele nu sunt ascunse dinaintea feței Mele, iar nelegiuirea lor nu este ascunsă de ochii Mei. 18Mai întâi le voi răsplăti dublu pentru nelegiuirea și păcatul lor, fiindcă Mi‑au întinat țara cu cadavrele spurcăciunilor lor18 Vezi Lev. 26:30. și mi‑au umplut moștenirea cu urâciunile lor.“
19Doamne, Tăria mea, Cetățuia mea
și Refugiul meu în ziua necazului!
Neamurile vor veni la Tine
de la marginile pământului și vor zice:
„Părinții noștri n‑au moștenit decât minciună,
lucruri fără valoare19 Probabil cu referire la idoli., care nu le‑au fost de niciun folos!
20Poate oare omul să‑și facă proprii lui dumnezei?
Poate, dar aceștia nu sunt Dumnezeu!“
21„De aceea, iată, îi voi învăța,
de data aceasta îi voi face
să cunoască mâna Mea și puterea Mea.
Atunci vor ști
că Numele Meu este Domnul!
Mensaje de juicio
1La palabra del Señor vino a mí y me dijo: 2«No te cases ni tengas hijos ni hijas en este lugar». 3Porque así dice el Señor en cuanto a los hijos y las hijas que han nacido en este lugar, y en cuanto a las madres que los dieron a luz y los padres que los engendraron en esta tierra: 4«Morirán de enfermedades horribles. Nadie llorará por ellos ni los sepultará; se quedarán sobre la faz de la tierra, como el estiércol. La espada y el hambre acabarán con ellos, y sus cadáveres servirán de alimento para las aves del cielo y para las bestias de la tierra».
5Así dice el Señor: «No entres en una casa donde estén de luto, ni vayas a llorar, ni los consueles, porque a este pueblo le he retirado mi paz, mi gran amor y mi compasión», afirma el Señor. 6«En esta tierra morirán grandes y pequeños; nadie llorará por ellos ni los sepultará; nadie se hará heridas en el cuerpo ni se rapará la cabeza por ellos. 7Nadie ofrecerá un banquete fúnebre a los que estén de duelo para consolarlos por el muerto. Tampoco a nadie se le dará a beber la copa del consuelo, aun cuando quien haya muerto sea su padre o su madre.
8»No entres en una casa donde haya una celebración ni te sientes con ellos a comer y beber. 9Porque así dice el Señor de los Ejércitos, el Dios de Israel: Voy a poner fin en este lugar a toda expresión de alegría y de regocijo; así como al cántico del novio y de la novia. Esto sucederá en sus propios días y ustedes lo verán.
10»Cuando anuncies a este pueblo todas estas cosas, ellos te preguntarán: “¿Por qué ha decretado el Señor contra nosotros esta calamidad tan grande? ¿Cuál es nuestra iniquidad? ¿Qué pecado hemos cometido contra el Señor nuestro Dios?”. 11Entonces responderás: “Esto es porque sus antepasados me abandonaron y se fueron tras otros dioses, les sirvieron y los adoraron. Pero a mí me abandonaron y no cumplieron mi Ley”, afirma el Señor. 12“Pero ustedes se han comportado peor que sus antepasados. Cada uno sigue la terquedad de su corazón malvado, en vez de obedecerme. 13Por eso los voy a arrojar de esta tierra a una tierra que ni ustedes ni sus antepasados conocieron, y allí servirán a otros dioses día y noche. No les tendré compasión”.
14»Por eso —afirma el Señor—, vienen días en que ya no se dirá: “Tan cierto como que vive el Señor, quien hizo salir a los israelitas de la tierra de Egipto”; 15sino: “Tan cierto como que vive el Señor, quien hizo salir a los israelitas de la tierra del norte y de todos los países adonde los había expulsado”. Yo los haré volver a su tierra, la que antes di a sus antepasados.
16»Voy a enviar a muchos pescadores —afirma el Señor—, ellos los pescarán a ustedes. Después enviaré a muchos cazadores; ellos los cazarán por todas las montañas, colinas y por las grietas de las rocas. 17Porque mis ojos ven todas sus acciones; ninguna de ellas me es oculta. Su iniquidad no puede esconderse de mi vista. 18Primero les pagaré el doble por su iniquidad y su pecado, porque con los cadáveres de sus ídolos detestables han profanado mi tierra y han llenado mi herencia con sus abominaciones».
19Señor, fuerza y fortaleza mía,
mi refugio en el día de la angustia;
desde los confines de la tierra
vendrán a ti las naciones y dirán:
«Solo mentira heredaron nuestros antepasados;
ídolos inútiles que no sirven para nada.
20¿Acaso puede el hombre hacer sus propios dioses?
¡Pero si no son dioses!».
21«Por eso, esta vez les daré una lección;
les daré a conocer mi mano poderosa.
¡Así sabrán
que mi nombre es el Señor!
