1Apoi Domnul mi‑a zis:
– Chiar dacă Moise și Samuel s‑ar înfățișa înaintea Mea, Eu tot n‑aș fi binevoitor cu poporul acesta. Izgonește‑i dinaintea Mea! Să plece! 2Dacă te vor întreba: „Unde să ne ducem?“, să le răspunzi: „Așa vorbește Domnul:
«Cei ce sunt pentru moarte – la moarte;
cei ce sunt pentru sabie – la sabie;
cei ce sunt pentru foamete – la foamete;
și cei ce sunt pentru captivitate – în captivitate.»
3Voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să‑i ucidă; câinii, ca să‑i sfâșie; păsările cerului și fiarele pământului – ca să‑i devoreze și să‑i distrugă. 4Îi voi face o pricină de groază pentru toate regatele pământului, din cauza faptelor lui Manase, fiul lui Ezechia, regele lui Iuda, pe care le‑a săvârșit în Ierusalim.
5Cui îi va fi milă de tine, Ierusalime?
Cine va plânge pentru tine?
Cine va veni să te întrebe de sănătate?
6M‑ai respins, zice Domnul,
continui să‑Mi întorci spatele.
De aceea Îmi întind mâna împotriva ta și te distrug.
M‑am săturat să mai am milă de tine.
7Îi voi vântura cu furca
la porțile țării;
îi voi lipsi de copii și voi distruge poporul Meu,
căci nu și‑au schimbat căile.
8Văduvele lor vor fi mai numeroase
decât nisipul mării.
În miezul zilei voi aduce nimicitorul
peste mama celui tânăr8 Sensul versului este nesigur. Siriacă: peste mame și peste tineri.;
voi face să cadă deodată peste ea
chinul și groaza.
9Cea care născuse șapte fii va fi slăbită,
își va da duhul.
Soarele ei va apune când este încă ziuă;
va fi rușinată și umilită.
Pe cei rămași în viață îi voi da pradă sabiei,
înaintea dușmanilor lor,
zice Domnul.“
10– Vai de mine, mamă, pentru că m‑ai născut!
Pe mine, om de ceartă și de neînțelegere pentru toată țara.
Nu dau împrumut, nici nu iau împrumut
și totuși toți mă blestemă!
11Domnul a zis:
– Cu siguranță te voi elibera, ca să fii fericit.
Cu siguranță îi voi face pe dușmanii tăi
să te implore în vremurile de nenorocire și de necaz.
12Poate cineva să frângă fierul –
fierul din nord – sau bronzul?12 Sau: Poate fierul și bronzul / să frângă fierul din nord?
13Averile și comorile tale
le voi da ca pradă, fără preț,
din cauza tuturor păcatelor tale
săvârșite pe întreg teritoriul tău.
14Te voi face să slujești dușmanilor tăi,
într‑o țară pe care nu o cunoști,
căci focul mâniei Mele s‑a aprins
și arde peste voi.
15– Tu știi totul, Doamne!
Adu‑Ți aminte de mine și ai grijă de mine!
Răzbună‑mă împotriva celor ce mă persecută!
Tu ești îndelung răbdător – nu mă înlătura!
Tu știi cât dispreț sufăr pentru Tine!
16Când am găsit cuvintele Tale, le‑am mâncat.
Cuvintele Tale au fost bucuria și desfătarea inimii mele,
căci Numele Tău este chemat peste mine,
Doamne, Dumnezeul Oștirilor!
17N‑am șezut niciodată în compania petrecăreților,
ca să mă înveselesc cu ei.
Am stat singur, pentru că mâna Ta era peste mine
și mă umpluseși de indignare.
18De ce durerea mea este fără sfârșit?
De ce rana mea este incurabilă și refuză să se vindece?
Vei fi Tu pentru mine ca un izvor înșelător,
ca niște ape care nu dăinuiesc?
19– Așa vorbește Domnul:
„Dacă te vei întoarce la Mine, te voi aduce din nou
să stai înaintea Mea.
Dacă vei rosti cuvinte de valoare, și nu cuvinte de nimic,
vei fi ca gura Mea.
Ei să se întoarcă la tine,
și nu tu să te întorci la ei!
20Te voi face un zid pentru poporul acesta,
un zid tare din bronz.
Ei vor lupta împotriva ta,
însă nu te vor învinge,
căci Eu sunt cu tine
ca să te izbăvesc și să te scap,
zice Domnul.
21Te voi scăpa din mâna celor răi
și te voi răscumpăra din palma celor groaznici.“
1El Señor me dijo: «Aunque Moisés y Samuel se presentaran ante mí, no tendría compasión de este pueblo. ¡Échalos de mi presencia! ¡Que se vayan! 2Y si te preguntan: “¿A dónde iremos?”, entonces responderás que así dice el Señor:
»“Los destinados a la muerte, a la muerte;
los destinados a la espada, a la espada;
los destinados al hambre, al hambre;
los destinados al cautiverio, al cautiverio”.
3»Enviaré contra ellos cuatro clases de calamidades —afirma el Señor—, la espada para matar, los perros para destrozar, las aves del cielo para devorar y las bestias de la tierra para destruir. 4Los haré motivo de terror para todos los reinos de la tierra, por causa de lo que Manasés, hijo de Ezequías y rey de Judá, hizo en Jerusalén.
5»¿Quién tendrá compasión de ti, Jerusalén?
¿Quién llorará por ti?
¿Quién se detendrá a preguntar por tu bienestar?
6Tú me has rechazado,
te has vuelto atrás»,
afirma el Señor.
«Extenderé mi mano contra ti y te destruiré;
estoy cansado de tenerte compasión.
7Te arrojaré al viento con el rastrillo
en las puertas de la ciudad.
A ti te dejaré sin hijos y a mi pueblo lo destruiré,
porque no cambió su conducta.
8Haré que sus viudas sean más numerosas
que la arena de los mares;
en pleno día enviaré destrucción
contra las madres de los jóvenes.
De repente haré que caigan sobre ellas
la angustia y el pavor.
9Se desmaya la que tuvo siete hijos;
se queda sin aliento.
Su sol se pone en pleno día;
¡se queda avergonzada y humillada!
A sus sobrevivientes los entregaré a la espada
delante de sus enemigos»,
afirma el Señor.
10¡Ay de mí, madre mía, que me diste a luz
como hombre de contiendas y disputas contra toda la nación!
No he prestado ni me han prestado,
pero todos me maldicen.
11El Señor dijo:
«Ciertamente te libraré para bien;
haré que el enemigo te suplique
en tiempos de calamidad y de angustia.
12»¿Puede el hombre romper el hierro,
el hierro del norte o el bronce?
13»Por causa de todos tus pecados
entregaré como botín, sin costo alguno,
tu riqueza y tus tesoros,
por todo tu territorio.
14Haré que sirvas15:14 Haré que sirvas (mss. hebreos, LXX y Siríaca); Haré pasar (TM). a tus enemigos
en una tierra que no conoces,
porque mi ira encenderá un fuego
que arderá contra ustedes».
15Tú comprendes, Señor;
¡acuérdate de mí y cuídame!
¡Toma venganza de los que me persiguen!
Tú eres lento para la ira,
no permitas que sea yo arrebatado;
sabes que por ti sufro injurias.
16Al encontrarme con tus palabras,
yo las devoraba;
ellas eran mi gozo
y la alegría de mi corazón,
porque yo llevo tu nombre,
Señor Dios de los Ejércitos.
17No me he sentado en compañía de libertinos
ni me he divertido con ellos;
he vivido solo, porque tu mano estaba sobre mí
y me has llenado de indignación.
18¿Por qué no cesa mi dolor?
¿Por qué es incurable mi herida?
¿Por qué se resiste a sanar?
¿Serás para mí un arroyo engañoso,
de aguas no confiables?
19Por eso, así dice el Señor:
«Si te arrepientes, yo te restauraré
y podrás servirme.
Si evitas hablar en vano,
y dices palabras valiosas,
tú serás mi portavoz.
Que ellos se vuelvan hacia ti,
pero tú no te vuelvas hacia ellos.
20Haré que seas para este pueblo
como invencible muro de bronce;
pelearán contra ti,
pero no te podrán vencer,
porque yo estoy contigo
para salvarte y librarte»,
afirma el Señor.
21«Te libraré del poder de los malvados;
te rescataré de las garras de los violentos».
