Păcatul lui Iuda
1Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,
cu un vârf de diamant;
este gravat pe tăblița inimii lor
și pe coarnele altarelor lor.
2Chiar și copiii lor își amintesc
de altarele lor și de așerele2 Ebr.: așerim, simboluri din lemn ale zeiței canaanite Așera sau ale zeiței Aștoret (numită în greacă Astarte), împlântate pe o înălțime, sub un copac umbros, alături de un altar. Sau stâlpi sacri; crânguri sacre.,
de lângă copacii verzi
și de pe dealurile înalte.
3Muntele Meu din țară,
bogăția ta,2-3 Sau: înalte / 3 și de pe munții din țară. / Bogăția. toate comorile tale
le voi da ca pradă, împreună cu înălțimile tale,
din cauza păcatelor din întreg teritoriul tău.
4Din vina ta vei pierde moștenirea
pe care ți‑o dădusem.
Te voi face să slujești dușmanilor tăi
într‑o țară pe care nu o cunoști,
căci ai aprins focul mâniei Mele,
care va arde pentru totdeauna.“
5Așa vorbește Domnul:
„Blestemat este omul care se încrede în om,
care face din muritor tăria lui
și a cărui inimă se îndepărtează de Domnul.
6El este ca un arbust în deșert,
care nu vede venind fericirea.
El sălășluiește în locurile arse ale pustiei,
într‑un pământ sărat, unde nu locuiește nimeni.
7Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul
și a cărui încredere este Domnul.
8El este ca un pom sădit lângă ape,
care își întinde rădăcinile spre râu.
El nu se teme de căldură
și frunzișul lui este întotdeauna verde.
În anul secetei nu se îngrijorează
și nu încetează să aducă rod.
9Inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile
și este fără vindecare.
Cine poate să o cunoască?
10Eu, Domnul, cercetez inima
și încerc rărunchii,
ca să dau fiecăruia după căile lui,
după rodul faptelor lui.
11Ca o potârniche, care clocește niște ouă pe care nu ea le‑a ouat,
așa este omul care câștigă bogății pe nedrept.
Ele îl vor părăsi la jumătatea vieții lui,
iar la urmă nu va fi decât un nebun.“
12Tron glorios, înălțat de la început,
loc al Sfântului nostru Lăcaș!
13Doamne, Speranța lui Israel!
Toți cei ce Te părăsesc vor fi făcuți de rușine!
Cei ce se îndepărtează de Mine vor fi scriși pe pământ,
căci L‑au părăsit pe Domnul,
Izvorul apelor vii!
14Vindecă‑mă, Doamne, și voi fi vindecat!
Mântuiește‑mă, și voi fi mântuit,
căci Tu ești lauda mea!
15Iată, ei îmi zic:
„Unde este Cuvântul Domnului?
Să se împlinească dar!“
16Iar eu, ca să Te urmez,
nu m‑am grăbit să nu mai fiu păstor
și n‑am dorit o zi incurabilă, Tu știi.
Rostirea buzelor mele este chiar înaintea feței Tale.
17De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine,
căci Tu ești adăpostul meu în ziua nenorocirii.
18Fie ca persecutorii mei să fie rușinați,
iar eu să nu fiu dat de rușine!
Fie ca ei să se înspăimânte!
iar eu să nu mă înspăimânt!
Adu peste ei ziua cea rea!
Zdrobește‑i de două ori mai mult.
Imperativul sfințirii Sabatului
19Domnul mi‑a zis astfel: „Du‑te și stai la Poarta Fiilor Poporului, prin care intră și ies regii lui Iuda, și la toate celelalte porți ale Ierusalimului 20și spune‑le: «Ascultați Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toți cei din Iuda și toți locuitorii Ierusalimului, care intrați pe aceste porți! 21Așa vorbește Domnul: ‘Luați seama în sufletele voastre să nu cumva să purtați vreo povară în ziua de Sabat și să nu intrați cu ea pe porțile Ierusalimului. 22Să nu scoateți din casele voastre vreo povară în ziua de Sabat și să nu faceți nicio lucrare, ci să sfințiți22 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). ziua de Sabat, așa cum am poruncit părinților voștri. 23Ei n‑au ascultat și n‑au luat aminte, ci și‑au înțepenit ceafa, ca să nu asculte și să nu primească îndrumarea. 24Voi însă, dacă Mă veți asculta cu atenție, zice Domnul, și nu veți aduce nicio povară pe porțile acestei cetăți în ziua de Sabat, dacă veți sfinți ziua de Sabat și nu veți face nicio lucrare în timpul ei, 25atunci, pe porțile acestei cetăți vor intra regi și prinți care stau pe tronul lui David. Ei și prinții lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului vor veni în care și călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă26 Ebr.: Șefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei., de la munte și din Neghev26 Vezi nota de la 13:19., cei ce aduc la Casa Domnului arderi‑de‑tot și jertfe, daruri de mâncare și tămâie și cei ce aduc jertfe de mulțumire. 27Dar dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua de Sabat, să nu purtați nicio povară și să nu intrați cu ea pe porțile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va mistui palatele Ierusalimului și care nu va fi stins.’»“
1»El pecado de Judá está escrito con cincel de hierro;
grabado está con punta de diamante
sobre la tabla de su corazón
y sobre los cuernos de sus altares.
2Aún sus hijos recuerdan sus altares
y las imágenes de Aserá
junto a los árboles frondosos
sobre las altas colinas,
3y sobre mi montaña a campo abierto.
Así que entregaré como botín tu riqueza,
tus tesoros y tus altares paganos,
por todos tus pecados
en todo tu territorio.
4Por tu culpa perderás la herencia
que yo te había dado.
Te haré esclava de tus enemigos,
en un país para ti desconocido,
porque has encendido mi ira,
la cual se mantendrá ardiendo para siempre».
5Así dice el Señor:
«¡Maldito aquel que confía en los hombres,
que se apoya en fuerzas humanas
y aparta su corazón del Señor!
6Será como una zarza en el desierto:
no se dará cuenta cuando llegue el bien.
Morará en la sequedad del desierto,
en tierras de sal, donde nadie habita.
7»Bendito el hombre que confía en el Señor
y pone su confianza en él.
8Será como un árbol plantado junto al agua
que extiende sus raíces hacia la corriente;
no teme que llegue el calor
y sus hojas están siempre verdes.
En época de sequía no se angustia
y nunca deja de dar fruto».
9Nada hay tan engañoso como el corazón.
No tiene remedio.
¿Quién puede comprenderlo?
10«Yo, el Señor, sondeo el corazón
y examino los pensamientos,
para darle a cada uno según sus acciones
y según el fruto de sus obras».
11El que acapara riquezas injustas
es como una perdiz que empolla huevos que no puso.
En la mitad de la vida las perderá
y al final se mostrará como un insensato.
12Trono glorioso, exaltado desde el principio
es el lugar de nuestro santuario.
13Señor, tú eres la esperanza de Israel,
todo el que te abandona quedará avergonzado.
El que se aparta de ti quedará como algo escrito en el polvo,
porque abandonó al Señor,
fuente de aguas vivas.
14Sáname, Señor, y seré sanado;
sálvame y seré salvo,
porque tú eres mi alabanza.
15No falta quien me pregunte:
«¿Dónde está la palabra del Señor?
¡Que se cumpla ya!».
16Pero yo no me he apresurado a abandonarte y dejar de ser tu pastor;
tampoco he deseado que venga el día de la calamidad.
Tú bien sabes lo que he dicho,
pues lo dije en tu presencia.
17No seas para mí un motivo de terror;
tú eres mi refugio en tiempos de calamidad.
18¡No me pongas a mí en vergüenza;
avergüénzalos a ellos!
¡No me llenes de terror a mí;
aterrorízalos a ellos!
Envíales tiempos de calamidad;
¡destrózalos y vuelve a destrozarlos!
La observancia del sábado
19Así me dijo el Señor: «Ve y párate en la puerta del Pueblo, por donde entran y salen los reyes de Judá; luego, en todas las puertas de Jerusalén. 20Diles: “¡Escuchen la palabra del Señor, reyes de Judá, toda la gente de Judá y todos los habitantes de Jerusalén que entran por estas puertas! 21Así dice el Señor: ‘Cuídense bien de no llevar ninguna carga en día sábado y de no meterla por las puertas de Jerusalén. 22Tampoco saquen ninguna carga de sus casas en día sábado ni hagan ningún tipo de trabajo. Consagren el día sábado, tal como se lo ordené a sus antepasados. 23Pero ellos no me prestaron atención ni me obedecieron, sino que se obstinaron y no quisieron escuchar ni recibir corrección.
24»” ’Si de veras me obedecen —afirma el Señor—, y no meten ninguna carga por las puertas de esta ciudad en día sábado, sino que consagren este día no haciendo ningún trabajo, 25entonces reyes entrarán por las puertas de esta ciudad con sus oficiales y se sentarán en el trono de David. Ellos y sus oficiales entrarán montados en carros y caballos, acompañados por la gente de Judá y por los habitantes de Jerusalén, y esta ciudad será habitada para siempre. 26Vendrá gente de las ciudades de Judá y de los alrededores de Jerusalén, del territorio de Benjamín y de la Sefelá, de la región montañosa y del Néguev. Traerán al Templo del Señor holocaustos y sacrificios, ofrendas de cereal, incienso y ofrendas de acción de gracias. 27Pero si no obedecen en consagrar el día sábado y permiten que entren cargas por las puertas de Jerusalén en sábado, entonces prenderé fuego a sus puertas que no podrá ser apagado y que consumirá los palacios de Jerusalén’ ”».
