1Apoi Domnul mi‑a zis:
– Chiar dacă Moise și Samuel s‑ar înfățișa înaintea Mea, Eu tot n‑aș fi binevoitor cu poporul acesta. Izgonește‑i dinaintea Mea! Să plece! 2Dacă te vor întreba: „Unde să ne ducem?“, să le răspunzi: „Așa vorbește Domnul:
«Cei ce sunt pentru moarte – la moarte;
cei ce sunt pentru sabie – la sabie;
cei ce sunt pentru foamete – la foamete;
și cei ce sunt pentru captivitate – în captivitate.»
3Voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să‑i ucidă; câinii, ca să‑i sfâșie; păsările cerului și fiarele pământului – ca să‑i devoreze și să‑i distrugă. 4Îi voi face o pricină de groază pentru toate regatele pământului, din cauza faptelor lui Manase, fiul lui Ezechia, regele lui Iuda, pe care le‑a săvârșit în Ierusalim.
5Cui îi va fi milă de tine, Ierusalime?
Cine va plânge pentru tine?
Cine va veni să te întrebe de sănătate?
6M‑ai respins, zice Domnul,
continui să‑Mi întorci spatele.
De aceea Îmi întind mâna împotriva ta și te distrug.
M‑am săturat să mai am milă de tine.
7Îi voi vântura cu furca
la porțile țării;
îi voi lipsi de copii și voi distruge poporul Meu,
căci nu și‑au schimbat căile.
8Văduvele lor vor fi mai numeroase
decât nisipul mării.
În miezul zilei voi aduce nimicitorul
peste mama celui tânăr8 Sensul versului este nesigur. Siriacă: peste mame și peste tineri.;
voi face să cadă deodată peste ea
chinul și groaza.
9Cea care născuse șapte fii va fi slăbită,
își va da duhul.
Soarele ei va apune când este încă ziuă;
va fi rușinată și umilită.
Pe cei rămași în viață îi voi da pradă sabiei,
înaintea dușmanilor lor,
zice Domnul.“
10– Vai de mine, mamă, pentru că m‑ai născut!
Pe mine, om de ceartă și de neînțelegere pentru toată țara.
Nu dau împrumut, nici nu iau împrumut
și totuși toți mă blestemă!
11Domnul a zis:
– Cu siguranță te voi elibera, ca să fii fericit.
Cu siguranță îi voi face pe dușmanii tăi
să te implore în vremurile de nenorocire și de necaz.
12Poate cineva să frângă fierul –
fierul din nord – sau bronzul?12 Sau: Poate fierul și bronzul / să frângă fierul din nord?
13Averile și comorile tale
le voi da ca pradă, fără preț,
din cauza tuturor păcatelor tale
săvârșite pe întreg teritoriul tău.
14Te voi face să slujești dușmanilor tăi,
într‑o țară pe care nu o cunoști,
căci focul mâniei Mele s‑a aprins
și arde peste voi.
15– Tu știi totul, Doamne!
Adu‑Ți aminte de mine și ai grijă de mine!
Răzbună‑mă împotriva celor ce mă persecută!
Tu ești îndelung răbdător – nu mă înlătura!
Tu știi cât dispreț sufăr pentru Tine!
16Când am găsit cuvintele Tale, le‑am mâncat.
Cuvintele Tale au fost bucuria și desfătarea inimii mele,
căci Numele Tău este chemat peste mine,
Doamne, Dumnezeul Oștirilor!
17N‑am șezut niciodată în compania petrecăreților,
ca să mă înveselesc cu ei.
Am stat singur, pentru că mâna Ta era peste mine
și mă umpluseși de indignare.
18De ce durerea mea este fără sfârșit?
De ce rana mea este incurabilă și refuză să se vindece?
Vei fi Tu pentru mine ca un izvor înșelător,
ca niște ape care nu dăinuiesc?
19– Așa vorbește Domnul:
„Dacă te vei întoarce la Mine, te voi aduce din nou
să stai înaintea Mea.
Dacă vei rosti cuvinte de valoare, și nu cuvinte de nimic,
vei fi ca gura Mea.
Ei să se întoarcă la tine,
și nu tu să te întorci la ei!
20Te voi face un zid pentru poporul acesta,
un zid tare din bronz.
Ei vor lupta împotriva ta,
însă nu te vor învinge,
căci Eu sunt cu tine
ca să te izbăvesc și să te scap,
zice Domnul.
21Te voi scăpa din mâna celor răi
și te voi răscumpăra din palma celor groaznici.“
La sentence est irrévocable
1Mais l’Eternel me dit : Même si Moïse et Samuel15.1 Deux grands intercesseurs (Ex 32.11-12 ; Nb 11.2 ; 14.13-19 ; 1 S 7.5-9). se tenaient devant moi pour prier pour ce peuple, je ne me soucierais pas d’eux. Chasse-le de ma vue, qu’il parte loin de moi ! 2Et lorsqu’ils te diront : « Où devons-nous aller ? » tu leur diras ceci :
Voici ce que déclare l’Eternel :
Ceux qui sont destinés ╵à la peste ╵s’en iront à la peste ;
ceux qui sont destinés ╵à périr par l’épée ╵s’en iront à l’épée,
ceux qui sont destinés ╵à mourir de famine, ╵iront à la famine ;
ceux qui sont destinés ╵à la déportation, ╵s’en iront en déportation.
3Je leur enverrai quatre sortes de maux, déclare l’Eternel : l’épée pour les abattre, les chiens pour les déchirer, les rapaces et les animaux sauvages pour les dévorer et les détruire. 4Je ferai d’eux un sujet d’épouvante pour tous les royaumes de la terre, à cause de Manassé, fils d’Ezéchias, roi de Juda, et de tout le mal qu’il a commis dans Jérusalem15.4 Voir 2 R 21.1-16 ; 23.26-27 ; 2 Ch 33.1-20..
Plus de sursis
5Qui donc aura pitié de toi, ╵Jérusalem ?
Qui compatira avec toi ?
Qui se détournera de son chemin ╵pour s’informer de ton état ?
6Tu m’as abandonné,
déclare l’Eternel,
tu m’as tourné le dos.
Alors, de mon côté, ╵j’ai levé la main contre toi,
je te détruis ;
j’en ai assez ╵de toujours renoncer ╵à te châtier.
7Je les ai dispersés ╵aux portes du pays ╵comme par un vannage,
j’ai fait périr mon peuple,
je l’ai privé d’enfants
parce qu’ils n’abandonnent pas ╵leur mauvaise conduite.
8Les veuves de mon peuple, par mon action, ╵ont surpassé en nombre
les grains de sable au bord des mers ;
j’ai envoyé contre les mères ╵des jeunes gens,
quelqu’un pour dévaster ╵à l’heure de midi,
j’ai fait fondre sur elles ╵subitement
frayeur et épouvante.
9La mère de sept fils ╵est misérable ;
la voilà haletante,
et le soleil ╵s’éteint déjà pour elle ╵avant la fin du jour.
La voilà toute honteuse ╵et dans la confusion.
Les enfants qui lui restent, ╵je les livre à l’épée
devant leurs ennemis,
l’Eternel le déclare.
La vocation du prophète confirmée
Complainte de Jérémie
10Malheur à moi ! ╵Pourquoi, ma mère, ╵m’as-tu donc mis au monde ?
Tout le pays s’en prend à moi
et me cherche querelle ;
je n’ai rien emprunté ╵et je n’ai rien prêté,
pourtant tous me maudissent !
11L’Eternel répondit :
Moi, je t’assure,
je te délivrerai ╵pour te faire du bien ;
au temps de ton malheur, ╵au temps de ta détresse :
ce sont tes ennemis ╵qui viendront t’implorer15.11 Verset difficile. Au lieu de l’Eternel répondit, l’ancienne version grecque a : oui, que je sois maudit ou Amen. L’expression : je te délivrerai rend un terme diversement lu par les manuscrits hébreux et les versions anciennes. !
12Peut-on briser le fer
– le fer qui vient du nord – ╵ou bien le bronze ?
13Parle ainsi à ce peuple :
Vos biens et vos trésors, ╵je les livrerai au pillage, ╵et on ne te les paiera pas
à cause de tous les péchés ╵que vous avez commis ╵dans tout votre pays15.13 Pour les v. 13-14, voir 17.3-4..
14Et, de vos ennemis, ╵je vous rendrai esclaves15.14 je vous rendrai esclaves: d’après quelques manuscrits hébreux, l’ancienne version grecque, la version syriaque et le texte parallèle de Jr 17.4. Le texte hébreu traditionnel a : je ferai passer (vos ennemis). La différence ne tient qu’à un trait de lettre en hébreu.
dans un pays ╵qui vous est inconnu,
car ma colère attise un feu
qui vous embrasera.
15Toi, tu sais, Eternel !
Soucie-toi donc de moi,
et interviens pour moi !
Fais-leur payer ╵à ces gens qui me persécutent.
Ne permets pas que je pâtisse
de ta patience envers mes ennemis !
Regarde : c’est pour toi ╵que je subis l’opprobre !
16Dès que j’ai trouvé tes paroles,
je les ai dévorées.
Elles ont fait ma joie et mon bonheur,
car je porte ton nom,
ô Eternel, ╵Dieu des armées célestes !
17Je ne me suis pas joint ╵à un cercle de plaisantins ╵pour m’y amuser avec eux.
Non, contraint par ta main, ╵je suis resté à part,
car tu m’avais rempli ╵d’indignation.
18Pourquoi donc ma souffrance ╵est-elle permanente,
et ma plaie douloureuse, ╵rebelle aux soins ?
Vraiment : pour moi tu es ╵une source trompeuse
au débit capricieux !
19Voici la réponse de l’Eternel :
Si tu reviens à moi, ╵je te rétablirai.
Tu pourras te tenir
à mon service.
Si ce qui est précieux, ╵tu le sépares ╵de ce qui est indigne,
tu seras mon porte-parole.
Ils reviendront à toi,
mais ce n’est pas à toi ╵de revenir vers eux.
20Et je ferai de toi, ╵en face de ce peuple,
comme un rempart de bronze ╵inébranlable.
Ils te feront la guerre
mais ils ne l’emporteront pas sur toi
car je suis avec toi : ╵je te protégerai ╵et te délivrerai,
l’Eternel le déclare15.20 Voir Jr 1.18-19..
21Oui, je te délivrerai des méchants,
je te sauverai des violents.
