Secetă, foamete și sabie
1Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:
2„Iuda bocește,
iar porțile îi sunt slăbite.
Ele sunt posomorâte din cauza țării.
Strigătul Ierusalimului se înalță.
3Cei măreți ai lor îi trimit după apă pe cei neînsemnați.3 Sau: Nobilii lui îi trimit pe servitorii lor.
Ei se duc la fântâni,
dar nu găsesc apă.
Se întorc cu vasele goale.
Rușinați și dezamăgiți
își acoperă capul.
4Din cauza pământului este spaimă,
pentru că nu este ploaie în țară.
Plugarii sunt dezamăgiți
și își acoperă capul.
5Chiar și cerboaica de pe câmp
naște și își părăsește puii,
pentru că nu găsește iarbă.
6Măgarii sălbatici stau pe înălțimi pleșuve
și gâfâie ca șacalii.
Li se topesc ochii
căci nu este iarbă.“
7Chiar dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră,
lucrează, Doamne, pentru Numele Tău!
Căci necredincioșiile noastre sunt multe;
am păcătuit împotriva Ta.
8O, Speranță a lui Israel,
Salvatorul lui în vreme de necaz,
de ce ești ca un străin în țară
și ca un trecător care se oprește să înnopteze?
9De ce ești ca un om înmărmurit,
ca un viteaz care nu poate izbăvi?
Tu ești în mijlocul nostru, Doamne,
și Numele Tău este chemat peste noi!
Nu ne părăsi!
10Iată ce spune Domnul despre poporul acesta:
„Pentru că le place să hoinărească
și nu își țin în frâu picioarele,
Domnul nu‑Și găsește plăcerea în ei;
acum El Își aduce aminte de nelegiuirea lor
și îi pedepsește pentru păcatele lor.“
11Domnul mi‑a zis:
– Nu mijloci pentru binele acestui popor, 12căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi‑de‑tot și daruri de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi mistui prin sabie, prin foamete și prin molimă.
13Eu am răspuns:
– Ah, Stăpâne Doamne! Iată, profeții lor le zic: „Nu veți vedea sabie și nu veți avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“
14Dar Domnul mi‑a zis:
– Profeții lor profețesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i‑am trimis, nu Eu i‑am împuternicit și nu Eu le‑am vorbit. Ei vă profețesc viziuni mincinoase, divinații14 Vezi nota de la Deut. 8:10., lucruri de nimic14 Sau: ghiciri de nimic. și înșelăciunea inimii lor. 15De aceea, așa vorbește Domnul despre profeții care profețesc în Numele Meu: „Nu Eu i‑am trimis să vă spună că sabia și foametea nu vor fi în țara aceasta. Profeții aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete, 16iar oamenii cărora ei le profețesc vor fi scoși afară și întinși pe străzile Ierusalimului din cauza foametei și a sabiei. Nu va fi nimeni să‑i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soțiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.
17Spune‑le cuvântul acesta:
«Ochii mei să verse lacrimi zi și noapte
și să nu se oprească,
căci fecioara – fiica poporului meu –
a suferit o rană cumplită,
o lovitură dureroasă.
18Dacă ies pe câmp,
iată‑i pe cei străpunși de sabie.
Dacă intru în cetate,
iată‑i pe cei bolnavi de foamete.
Chiar și profetul și preotul cutreieră țara
fără să știe încotro merg18 Sau: fără a avea cunoaștere; sau: preotul / merg într‑o țară pe care nu o cunosc..»“
19– Ai lepădat Tu de tot pe Iuda
și a detestat sufletul Tău atât de mult Sionul?
De ce ne‑ai lovit în așa fel
încât nu mai avem vindecare?
Noi așteptam pacea,
dar n‑a venit nimic bun;
așteptam un timp de vindecare,
dar iată că vine numai teroare!
20Doamne, recunoaștem atât răutatea noastră,
cât și nelegiuirea părinților noștri,
căci am păcătuit împotriva Ta.
21Pentru Numele Tău, nu disprețui
și nu necinsti tronul slavei Tale!
Amintește‑Ți de legământul pe care l‑ai făcut cu noi
și nu‑l rupe!
22Este oare printre idolii deșerți ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie?
Sau poate cerul să dea averse?
Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru!
De aceea, noi nădăjduim în Tine,
căci Tu ești Cel Ce faci toate aceste lucruri.
Sécheresse et famine
1Voici ce que dit l’Eternel à Jérémie concernant la sécheresse :
2Juda est dans le deuil,
ses villes dépérissent,
leurs habitants sont affligés, ╵au sujet du pays14.2 Autre traduction : abattus à même le sol.,
et le cri plaintif de Jérusalem ╵se fait entendre.
3Les notables envoient ╵les gens de basse condition ╵chercher de l’eau.
Arrivés aux citernes, ╵ils ne trouvent pas d’eau,
et ils reviennent ╵avec des cruches vides ;
tout honteux et penauds,
ils se voilent la face14.3 En signe de confusion ou de deuil..
4Le sol est crevassé
car la pluie a manqué ╵dans le pays,
et les cultivateurs, ╵déçus dans leurs espoirs,
se voilent le visage.
5La biche, dans les champs,
abandonne son faon ╵après l’avoir mis bas,
car il n’y a plus de verdure.
6Les onagres se tiennent ╵sur les hauteurs,
et ils flairent le vent ╵comme font les chacals ;
mais leurs yeux se fatiguent
car il n’y a plus d’herbe.
7Même si nos péchés ╵témoignent contre nous,
ô Eternel, agis ╵pour l’honneur de ton nom !
Nos infidélités ╵se sont multipliées,
nous avons péché contre toi.
8Toi, l’espérance d’Israël,
toi qui le sauves ╵au temps de la détresse,
pourquoi te conduis-tu ╵comme un simple étranger ╵dans le pays,
ou comme un voyageur ╵qui se détourne de sa route ╵pour passer la nuit quelque part ?
9Pourquoi te conduis-tu ╵comme un homme éperdu,
comme un guerrier ╵qui ne peut délivrer ?
Et pourtant, tu es parmi nous, ╵ô Eternel,
et nous portons ton nom :
ne nous délaisse pas !
10Voici ce que déclare ╵l’Eternel à ce peuple :
« Ils trouvent leur plaisir ╵à vagabonder çà et là
sans retenir leurs pas.
L’Eternel ne les agrée pas.
Il va se souvenir ╵maintenant de leurs crimes,
il va châtier leurs fautes. »
11Et l’Eternel me dit : Ne prie pas pour le bien-être de ce peuple ! 12Ils auront beau jeûner, je n’écouterai pas leurs supplications, et s’ils m’offrent des holocaustes et des offrandes, je ne les agréerai pas, je m’en vais les exterminer : par l’épée, par la famine et par la peste.
13Et je lui répondis : Ah ! Seigneur, Eternel, les prophètes leur disent : « Vous ne connaîtrez pas la guerre et vous ne subirez pas la famine, car je vous donnerai en ce lieu-ci une paix véritable. »
14Et l’Eternel me dit : En mon nom, ces prophètes profèrent des mensonges. Je ne les ai pas mandatés, je ne leur ai rien ordonné et je ne leur ai pas parlé : toutes leurs prophéties sont visions mensongères, oracles sans valeur, des inventions venant d’eux-mêmes. 15C’est pourquoi voici ce que déclare l’Eternel au sujet des prophètes qui prophétisent en son nom sans avoir été envoyés, ces prophètes qui disent : « La guerre et la famine ne viendront pas dans ce pays ». C’est par la guerre et la famine que ces prophètes périront, 16et les gens du peuple auxquels ils prophétisent seront jetés à terre dans les rues de Jérusalem par la famine et par l’épée, sans qu’il y ait personne pour les mettre au tombeau, ni eux, ni leurs femmes, ni leurs fils, ni leurs filles ; je ferai retomber sur eux le mal qu’ils ont commis.
17Et toi, dis-leur ceci :
« Sans cesse, nuit et jour, ╵mes yeux versent des larmes, ╵ils ne tarissent pas !
Car un malheur terrible va atteindre
la communauté de mon peuple :
c’est une plaie très douloureuse.
18Si je sors dans les champs,
je vois des morts, ╵victimes de l’épée ;
si j’entre dans la ville,
je vois des gens, ╵affaiblis par la faim !
Le prophète et le prêtre ╵parcourent le pays
sans rien comprendre. »
19As-tu donc vraiment rejeté Juda ?
As-tu pris Sion en dégoût ?
Pourquoi nous as-tu infligé ╵de telles plaies
sans qu’il y ait ╵de guérison pour nous ?
Nous espérions la paix,
et rien de bon n’arrive,
un temps de guérison,
en fait, c’est l’épouvante.
20Eternel, nous reconnaissons ╵notre méchanceté,
les fautes de nos pères.
Car nous avons ╵commis des péchés contre toi.
21Pour l’honneur de ton nom, ╵ne nous méprise pas,
ne laisse pas déshonorer ╵le trône de ta gloire14.21 C’est-à-dire le coffre de l’alliance et, par extension, le temple qui le contient, la ville où il se trouve (voir 3.16-17). ;
et n’oublie pas l’alliance ╵que tu as conclue avec nous, ╵ne la révoque pas !
22Qui, parmi les faux dieux ╵des autres peuples,
peut donner de la pluie ?
Ou bien est-ce le ciel ╵qui pourrait, par lui-même, ╵déclencher les averses ?
N’est-ce pas toi, ╵Eternel, notre Dieu,
toi sur qui nous comptons ?
Car c’est toi seul, ╵qui fais toutes ces choses.
