Nenorociri și binecuvântări
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Să nu‑ți iei soție și să nu ai în locul acesta nici fii, nici fiice! 3Așa vorbește Domnul despre fiii și fiicele care se vor naște în locul acesta, despre mamele care‑i vor naște și despre tații care‑i vor concepe în țara aceasta: 4«Ei vor muri de boli ucigătoare. Nimeni nu‑i va jeli, nici nu‑i va îngropa, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului. Vor pieri de sabie și de foamete, iar cadavrele lor vor deveni hrană pentru păsările cerului și pentru fiarele pământului.»
5Căci așa vorbește Domnul: «Să nu intri în nicio casă de jale, să nu mergi să plângi și să jelești cu ei, fiindcă Eu Mi‑am retras de la poporul acesta pacea, îndurarea și mila, zice Domnul. 6Cei mari și cei mici vor muri în țara aceasta și nu vor fi îngropați. Nimeni nu‑i va jeli, nimeni nu‑și va face tăieturi din cauza lor și nimeni nu‑și va rade capul pentru ei. 7Nimeni nu va frânge pâine pentru ei în timpul bocetului, ca să‑i mângâie pentru cel mort, și nimeni nu le va da să bea din paharul mângâierilor pentru tatăl sau pentru mama lor.
8Să nu intri în nicio casă de petrecere ca să te așezi cu ei, să mănânci sau să bei.» 9Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, înaintea ochilor voștri și în zilele voastre, voi face să înceteze în locul acesta strigătele de bucurie și de veselie, glasul mirelui și al miresei.»
10Când îi vei spune acestui popor toate aceste cuvinte, ei te vor întreba: «De ce a hotărât Domnul împotriva noastră toate aceste mari nenorociri? Care este nelegiuirea noastră? Ce păcat am săvârșit împotriva Domnului, Dumnezeul nostru?» 11Atunci să le răspunzi astfel: «Pentru că părinții voștri M‑au părăsit, zice Domnul, s‑au dus după alți dumnezei, le‑au slujit și li s‑au închinat. Ei M‑au uitat și nu au păzit Legea Mea. 12Iar voi ați făcut și mai rău decât părinții voștri. Iată, fiecare dintre voi umblă după încăpățânarea inimii lui rele și nu Mă ascultați. 13De aceea, vă voi arunca din țara aceasta într‑o țară pe care n‑ați cunoscut‑o, nici voi și nici părinții voștri. Acolo veți sluji altor dumnezei zi și noapte, căci nu vă voi arăta îndurare.»
14Iată, cu adevărat vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, Care i‑a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului!», 15ci se va zice: «Viu este Domnul, Care i‑a scos pe fiii lui Israel din țara de nord și din toate țările unde îi izgonise!», căci îi voi aduce înapoi în țara lor, pe care le‑am dat‑o părinților lor.
16Iată, trimit o mulțime de pescari, zice Domnul, care îi vor pescui. După aceea, voi trimite o mulțime de vânători, care îi vor vâna pe toți munții, pe toate dealurile și în crăpăturile stâncilor, 17căci ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor; ele nu sunt ascunse dinaintea feței Mele, iar nelegiuirea lor nu este ascunsă de ochii Mei. 18Mai întâi le voi răsplăti dublu pentru nelegiuirea și păcatul lor, fiindcă Mi‑au întinat țara cu cadavrele spurcăciunilor lor18 Vezi Lev. 26:30. și mi‑au umplut moștenirea cu urâciunile lor.“
19Doamne, Tăria mea, Cetățuia mea
și Refugiul meu în ziua necazului!
Neamurile vor veni la Tine
de la marginile pământului și vor zice:
„Părinții noștri n‑au moștenit decât minciună,
lucruri fără valoare19 Probabil cu referire la idoli., care nu le‑au fost de niciun folos!
20Poate oare omul să‑și facă proprii lui dumnezei?
Poate, dar aceștia nu sunt Dumnezeu!“
21„De aceea, iată, îi voi învăța,
de data aceasta îi voi face
să cunoască mâna Mea și puterea Mea.
Atunci vor ști
că Numele Meu este Domnul!
La solitude du prophète
1L’Eternel m’adressa la parole : 2Tu ne te marieras pas, tu n’auras donc ni fils ni filles en ce lieu, 3car voici ce que déclare l’Eternel au sujet des fils et des filles qui naissent en ce lieu et au sujet des mères qui les mettent au monde, et au sujet des pères qui les engendrent ici, dans ce pays : 4Des maladies mortelles les feront périr. Nul ne mènera deuil sur eux et on ne les mettra pas au tombeau. Leurs corps resteront étendus comme du fumier sur le sol. L’épée ou la famine les consumeront et leurs cadavres seront dévorés par les rapaces et les bêtes sauvages.
5Car voici ce que déclare l’Eternel : Tu ne dois pas entrer dans une maison endeuillée ; ne va pas à des funérailles, n’aie pour ces gens aucun geste de sympathie, car j’ai retiré à ce peuple ma paix, ma bonté et ma compassion, l’Eternel le déclare. 6Les grands et les petits mourront dans ce pays ; ils ne seront pas enterrés, nul ne mènera deuil sur eux, on ne se fera pas des incisions pour eux16.6 Coutume païenne interdite par la Loi (Lv 19.28 ; 21.5 ; Dt 14.1) mais adoptée par les Israélites., nul ne se rasera la tête pour eux. 7Personne ne fera de repas funéraire pour ceux qui sont en deuil, pour les réconforter du décès d’un des leurs. Nul ne leur offrira la coupe de consolation au sujet du décès d’un père ou d’une mère.
8Tu n’iras pas non plus dans la maison où l’on festoie pour t’asseoir avec eux, pour manger et pour boire. 9Car voici ce que dit le Seigneur des armées célestes, Dieu d’Israël : Je vais faire cesser en ce lieu, sous vos yeux et durant votre temps, les cris de réjouissance et d’allégresse, la voix du marié et de la mariée.
10Or, quand tu communiqueras ce message à ce peuple, ils te demanderont : « Pourquoi donc l’Eternel parle-t-il de nous envoyer ce grand malheur ? Quel mal avons-nous fait ? Quel péché avons-nous commis contre l’Eternel notre Dieu ? » 11Alors, tu leur diras : Vos pères m’ont abandonné, l’Eternel le déclare, ils se sont attachés à d’autres dieux, ils leur ont rendu un culte, et ils se sont prosternés devant eux. Ils m’ont abandonné et n’ont pas appliqué ma Loi. 12Et vous, vous avez fait pis encore que vos pères, chacun de vous suit les penchants de son cœur obstiné et mauvais, sans m’écouter. 13Je vous jetterai donc hors de ce pays-ci jusqu’en un pays inconnu de vous et de vos pères. Là, jour et nuit, vous adorerez d’autres dieux, car je n’aurai plus pitié de vous.
Lueur d’espoir
14C’est pourquoi, des jours viennent – l’Eternel le déclare – où l’on ne dira plus : « L’Eternel est vivant, lui qui a fait sortir d’Egypte les Israélites16.14 Pour les v. 14-15, voir 23.7-8. » ; 15mais l’on dira plutôt : « L’Eternel est vivant, lui qui a fait sortir les Israélites du pays du nord et de tous les pays où il les avait chassés. » Je les ramènerai dans leur pays que j’ai donné à leurs ancêtres.
16Oui, je vais envoyer des pêcheurs en grand nombre, et ils les pêcheront, déclare l’Eternel, et j’enverrai des chasseurs en grand nombre, et ils les chasseront sur toutes les montagnes, sur toutes les collines et dans les fentes des rochers. 17J’observe toutes leurs démarches, aucune ne m’échappe, et leur crime ne peut se dérober à mon regard. 18Je leur paierai d’abord16.18 C’est-à-dire avant la délivrance promise au v. 14. au double le salaire que méritent leur iniquité et leurs péchés, car ils ont profané mon pays avec leurs idoles qui n’ont pas plus de vie que des cadavres, et ils ont rempli mon domaine de leurs horreurs abominables.
Les peuples non israélites se tournent vers l’Eternel
19Eternel, toi ma force, ╵mon rempart,
toi, mon refuge, ╵au temps de la détresse,
les peuples étrangers ╵viendront à toi
des confins de la terre
en proclamant :
« Nos pères n’ont eu en partage ╵que des idoles mensongères,
des divinités inutiles ╵qui ne servent à rien.
20Un homme pourrait-il ╵se fabriquer des dieux ?
Ce ne sont pas des dieux ! »
21C’est pourquoi, je vais leur faire connaître,
oui, cette fois,
je leur ferai connaître ╵comment j’agis avec puissance,
et ils sauront alors ╵que je suis l’Eternel.
