La Parola è Vita

Matteo 15:1-39

Regole e precetti

1Alcuni Farisei ed altri capi giudei giunsero da Gerusalemme per interrogare Gesù.

2«Perché i tuoi discepoli non rispettano le antiche tradizioni ebraiche?» gli domandarono. «Infatti non fanno il rito di lavarsi le mani prima di mangiare». 3Gesù rispose: «E voi, allora, perché non rispettate i comandamenti di Dio per seguire la vostra tradizione? 4Per esempio, la legge di Dio dice: “Onora tuo padre e tua madre; chi maledice i genitori deve morire”. 5-6Ma voi sostenete: Se uno dice a suo padre o a sua madre: “Il denaro con cui potrei mantenerti lo offro alla chiesa”, non è più obbligato a mantenere suo padre o sua madre. E così, con la vostra tradizione, voi annullate il comandamento di Dio di onorare e prendervi cura dei vostri genitori. 7Ipocriti! Di voi profetizzò bene Isaia, quando disse 8“Costoro dicono di onorarmi, ma i loro cuori sono lontani. 9La loro adorazione non ha valore, perché insegnano comandamenti fatti dallʼuomo, anziché quelli di Dio!”».

10Poi Gesù chiamò la folla e disse: «Ascoltate ciò che dico e cercate di capire. 11Non ciò che entra nella bocca dellʼuomo lo rende impuro, piuttosto ciò che esce dalla sua bocca lo rende impuro».

12Allora i discepoli gli si avvicinarono, dicendo: «La tua osservazione ha offeso i Farisei!» 13-14E Gesù rispose: «Ogni pianta, che non ha piantato mio Padre che è in cielo, sarà sradicata, perciò lasciateli dire! Sono ciechi che vogliono guidare altri ciechi, e tutti insieme finiranno nel fosso!»

15Allora Pietro chiese a Gesù di spiegare che cosa intendeva, quando diceva che non ci si contamina mangiando cibi non permessi dalla tradizione.

16«Ma non capisci?» disse Gesù. 17«Non vedi che tutto ciò che mangi passa attraverso la pancia per poi uscirne di nuovo? 18Ma le parole malvagie provengono dal cuore malvagio e contaminano lʼuomo che le dice. 19Perché è dal cuore che vengono tutti i pensieri cattivi: omicidi, adulteri, peccati sessuali, furti, menzogne e diffamazioni. 20Sono queste le cose che contaminano, ma non cʼè contaminazione spirituale se si mangia senza aver prima osservato il rito di lavarsi le mani!»

21Poi Gesù lasciò quella zona del paese e camminò per ottanta chilometri fino a Tiro e Sidone.

Altri miracoli

22Una donna cananea che viveva in quei paraggi gli si avvicinò, implorandolo: «Abbi pietà di me, o Signore, figlio di Davide! Mia figlia è posseduta da un demonio che la tormenta continuamente!»

23Gesù, però, non le rispose, non le disse una parola. Allora i discepoli cercarono di persuaderlo a mandarla via e gli dissero: «esaudiscila, vedi come ci sta infastidendo con la sua insistenza».

24Allora Gesù disse alla donna: «Sono stato mandato per aiutare i Giudei, non gli stranieri».

25Ma la donna si fece avanti, sʼinginocchiò e implorò di nuovo: «Signore, aiutami!» 26Allora Gesù rispose: «Non va bene togliere il pane ai figli per buttarlo ai cani». 27Ma la donna disse: «Dici bene, Signore, eppure anche ai cagnolini sotto la tavola è permesso mangiare le briciole che cadono ai loro padroni». 28Allora Gesù le disse: «Donna, la tua fede è davvero grande! Sia fatto come tu voi». E sua figlia fu guarita immediatamente.

29Quindi Gesù tornò verso il lago di Galilea, salì su una collina e là si mise a sedere. 30Una grande folla gli portò i propri malati: zoppi, ciechi, storpi, muti e molti altri; li portavano davanti a lui, ed egli li guariva tutti. 31Che spettacolo era! I muti parlavano, gli storpi erano guariti, gli zoppi camminavano e saltavano, e i ciechi vedevano! La folla era stupefatta e glorificava il Dio dʼIsraele.

32Allora Gesù chiamò i suoi discepoli e disse: «Questa gente mi fa pena. Sono già tre giorni che stanno qui con me e non hanno più niente da mangiare. Non voglio mandarli via affamati, perché potrebbero svenire per la strada!»

33I discepoli risposero: «Ma dove possiamo trovare in questo posto deserto abbastanza cibo per tutta questa gente?»

34E Gesù chiese loro: «Quanta roba avete da mangiare?» «Sette pani e alcuni pesciolini!» fu la risposta.

35Allora Gesù ordinò a tutta la gente di sedersi per terra. 36Prese i sette pani e i pesci e, dopo averne ringraziato Dio, li spezzò in tanti pezzetti e li diede ai discepoli da distribuire alla folla. 37-38Tutti mangiarono a sazietà: quattromila uomini, oltre le donne e i bambini. Più tardi, quando furono raccolti gli avanzi, se ne riempirono sette cesti.

39Poi Gesù rimandò la gente a casa e, dopo essere salito in barca, attraversò il lago in direzione di Magadàn.

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 15:1-39

Isus și tradiția bătrânilor

(Mc. 7:1-23)

1Atunci niște farisei și niște cărturari din Ierusalim s‑au apropiat de Isus1 Atunci niște farisei și niște cărturari au venit la Isus de la Ierusalim., zicând:

2– De ce ucenicii Tăi încalcă tradiția bătrânilor2 Interpretări și aplicații ale Legii lui Moise, transmise mai întâi pe cale orală, iar ulterior, în jurul anului 200 d.Cr., înregistrate în scris în ceea ce avea să se numească Mișna.? Căci ei nu‑și spală mâinile înainte să mănânce pâine.

3Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Dar voi de ce încălcați porunca lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre? 4Căci Dumnezeu a zis: „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta“4 Vezi Ex. 20:12; Deut. 5:16. și „Cel ce își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea“4 Vezi Ex. 21:17; Lev. 20:9.. 5Însă voi ziceți: „Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu», 6acela nu mai este dator să‑și cinstească tatăl sau mama.“6 Sub acest pretext, un fiu nerecunoscător putea să se eschiveze de la îndatoririle pe care le avea față de părinții săi. În realitate, darul promis lui Dumnezeu continua să se afle în posesia fiului până la o dată mai târzie și prin urmare putea fi folosit ca ajutor pentru părinți. Vezi și nota din Mc. 7:11. Și ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră. 7Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, când a zis:

8„Poporul acesta Mă cinstește cu buzele,

dar inima lui este departe de Mine!

9Degeaba însă Mi se închină ei,

dând9 Lit.: învățând. ca învățături niște porunci de‑ale oamenilor!“9 Vezi Is. 29:13.

Lucrurile care îl întinează pe om

10Isus a chemat mulțimea și a zis: „Ascultați și înțelegeți! 11Nu ceea ce intră în gură îl întinează pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl întinează pe om!“

12Atunci ucenicii s‑au apropiat și I‑au zis:

– Știi că fariseii s‑au poticnit când au auzit aceste cuvinte?

13Isus, răspunzând, a zis:

– Orice plantă pe care nu a sădit‑o Tatăl Meu ceresc va fi smulsă. 14Lăsați‑i! Sunt niște călăuze oarbe pentru cei orbi. Și dacă un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.

15Petru, răspunzând, I‑a zis:

– Explică‑ne pilda aceasta!

16Isus a zis:

– Și voi sunteți încă fără pricepere? 17Nu înțelegeți că orice intră în gură ajunge în stomac, iar apoi este dat afară în latrină? 18Dar ceea ce iese din gură vine din inimă și aceea îl întinează pe om. 19Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile19 Distincția dintre acest termen și cel precedent constă în faptul că primul se referă doar la adulter, în timp ce al doilea este mult mai dur, referindu‑se la toate perversiunile sexuale în mod generic. Vezi și cap. 5., furturile, mărturiile mincinoase și blasfemiile. 20Acestea sunt lucrurile care îl întinează pe om. Dar a consuma mâncare cu mâinile nespălate nu‑l întinează pe om.

Credința canaanitei

(Mc. 7:24-30)

21Isus S‑a retras de acolo și S‑a dus în părțile Tyrului și ale Sidonului.

22Și iată că o femeie canaanită, venind din hotarele acelea, striga, zicând:

– Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este posedată cumplit de un demon!

23Isus nu i‑a răspuns niciun cuvânt.

Ucenicii s‑au apropiat și L‑au rugat, zicând:

– Ajut‑o și las‑o să plece, căci strigă după noi.

24El însă, răspunzând, a zis:

– Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale Casei lui Israel.

25Dar ea a venit și I s‑a închinat, zicând:

– Doamne, ajută‑mă!

26Isus, răspunzând, a zis:

– Nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței.

27Însă ea a zis:

– Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.

28Atunci Isus, răspunzând, i‑a zis:

– O, femeie, mare este credința ta! Să ți se facă după cum dorești.

Și fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.

Isus vindecă mulți oameni bolnavi

(Mc. 7:31-37)

29Isus a plecat de acolo și a venit lângă Marea Galileei. Apoi a urcat pe munte și S‑a așezat acolo. 30Au venit la El mulțimi mari de oameni, având cu ei ologi, orbi, schilozi, muți și mulți alți bolnavi. Ei i‑au așezat la picioarele Lui, iar El i‑a vindecat, 31astfel că mulțimea a rămas uimită văzând că muții vorbesc, cei schilozi se însănătoșesc, cei ologi umblă, iar cei orbi văd. Și L‑au slăvit pe Dumnezeul lui Israel.

Isus hrănește peste patru mii de oameni

(Mc. 8:1-10)

32Isus i‑a chemat pe ucenicii Săi și le‑a zis:

– Mi‑e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n‑au ce să mănânce. Nu vreau să‑i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leșine pe drum.

33Ucenicii I‑au zis:

– De unde să luăm atâtea pâini în pustia aceasta, ca să săturăm atâta mulțime?!

34Isus i‑a întrebat:

– Câte pâini aveți?

Ei au zis:

– Șapte…și câțiva pești.

35Și poruncind mulțimii să se așeze pe pământ, 36Isus a luat cele șapte pâini și peștii și, după ce a mulțumit, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii le‑au împărțit mulțimilor. 37Au mâncat toți și s‑au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. 38Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și de copii. 39După ce a lăsat mulțimile să plece, Isus S‑a urcat în barcă și S‑a dus în hotarele Magadanului39 Numită și Magdala sau Dalmanuta (cf. Mc. 8:10); poate fi vorba de același oraș sau de orașe diferite, situate foarte aproape unul de celălalt..