Proverbe 1:20-33 NTLR

Proverbe 1:20-33

Chemarea înțelepciunii și consecințele respingerii ei

Înțelepciunea strigă pe stradă,

își înalță glasul în piețe,

cheamă de la capătul locurilor aglomerate,

își rostește cuvintele în fața porților cetății:

„Naivilor, până când veți iubi naivitatea?

Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura

și vor urî nesăbuiții cunoașterea?

Dacă v‑ați întoarce la mustrarea mea,

aș revărsa duhul meu peste voi

și v‑aș dezvălui cuvintele mele.

Dar pentru că mă respingeți când vă chem,

iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,

pentru că ignorați toate sfaturile mele

și nu acceptați mustrarea mea,

de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră,

îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,

când groaza voastră va veni ca o distrugere,

și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie,

când necazul și suferința vor veni peste voi.

Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde;

mă vor căuta, dar nu mă vor găsi.

Pentru că au urât cunoștința

și n‑au ales teama de Domnul,

pentru că n‑au acceptat sfatul meu

și au disprețuit toate mustrările mele,

de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor

și se vor sătura cu roada planurilor lor.

Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi

și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți;

dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță,

va trăi liniștit, fără să‑l cuprindă groaza de vreun rău.“

Read More of Proverbe 1