Prolog
1Descoperirea[a] lui[b] Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând. Le-a făcut-o cunoscută trimiţându-Şi îngerul la robul Său Ioan, 2 care a depus mărturie în legătură cu tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu şi la mărturia lui Isus Cristos. 3 Ferice[c] de cel ce citeşte şi aude cuvintele profeţiei şi de cel ce păzeşte lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape!
4 Ioan, către cele şapte[d] biserici care sunt în Asia[e]: har şi pace vouă de la Cel Care este, Care era şi Care vine, de la cele şapte duhuri[f] care se află înaintea tronului Său 5 şi de la Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul născut dintre cei morţi şi Conducătorul regilor pământului!
A Celui Care ne iubeşte, Care ne-a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui 6 şi ne-a făcut să fim o Împărăţie şi preoţi[g] pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
7 Iată, El va veni pe nori[h]
şi orice ochi Îl va vedea,
chiar şi cei care L-au străpuns[i].
Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui.
Da! Amin![j]
8 „Eu sunt Alfa şi Omega[k], zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!“
Cineva ca un fiu al omului
9 Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş împreună cu voi la necazuri, la Împărăţie[l] şi la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula Patmos[m], din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus. 10 În ziua Domnului[n] eram în Duhul şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, 11 care-mi spunea: „Scrie pe un sul ceea ce vezi şi trimite-l celor şapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea[o]!“
12 M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur, 13 iar printre sfeşnice, pe „Cineva Care era ca un fiu al omului“[p]. Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare şi era încins la piept cu un brâu de aur.[q] 14 Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,[r] ochii Îi erau ca flacăra focului,[s] 15 picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari.[t] 16 În mâna dreaptă avea şapte stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui.
17 Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Şi-a pus peste mine mâna dreaptă şi mi-a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel De Pe Urmă, 18 Cel Viu! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor[u]! 19 Aşadar, scrie ce ai văzut, ce este acum şi ce urmează[v] să se întâmple după acestea! 20 Cât despre taina[w] celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur, cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici, iar cele şapte sfeşnice sunt cele şapte biserici.