La Bible du Semeur

2 Rois 16

Le règne d’Ahaz sur Juda

1La dix-septième année du règne de Péqah, fils de Remalia, Ahaz, fils de Yotam, roi de Juda, devint roi[a]. Il était âgé de vingt ans à son avènement et il régna seize ans à Jérusalem[b]. Il ne fit pas ce que l’Eternel son Dieu considère comme juste, contrairement à son ancêtre David. Mais il suivit l’exemple des rois d’Israël. Il alla même jusqu’à brûler son propre fils pour l’offrir en sacrifice aux idoles, commettant ainsi la même abomination que les peuples étrangers que l’Eternel avait dépossédés en faveur des Israélites[c]. Il offrait des sacrifices et brûlait des parfums sur les hauts lieux, sur les collines et sous chaque arbre verdoyant.

L’Assyrie au secours de Juda

Alors Retsîn, roi de Syrie, et Péqah, fils de Remalia, roi d’Israël, vinrent pour attaquer Jérusalem. Ils assiégèrent Ahaz, mais ils ne purent pas engager le combat[d]. Vers la même époque, Retsîn, roi de Syrie, ramena Eilath[e] sous la domination des Syriens[f]; il en chassa les Judéens, et des Edomites vinrent s’y installer. Ils l’ont occupée jusqu’à aujourd’hui. Ahaz envoya des messagers à Tiglath-Piléser, roi d’Assyrie, pour lui dire: Je suis ton vassal et ton fils[g]. Viens me délivrer du roi de Syrie et du roi d’Israël qui sont venus m’attaquer.

Ahaz prit l’argent et l’or qui se trouvaient dans le temple de l’Eternel et dans le trésor du palais royal et il l’envoya comme présent au roi d’Assyrie. Le roi d’Assyrie répondit à sa demande: il attaqua Damas, prit la ville et en déporta la population à Qir. Quant à Retsîn, il le fit mettre à mort.

Des modifications sacrilèges dans le Temple

10 Le roi Ahaz se rendit à Damas pour rencontrer Tiglath-Piléser, le roi d’Assyrie. Là il vit le grand autel qui se trouvait dans cette ville et il en fit parvenir au prêtre Urie une reproduction et un plan détaillé pour qu’il en fasse une copie[h]. 11 Le prêtre Urie construisit un autel en tous points conforme aux indications que le roi Ahaz lui avait envoyées depuis Damas, et il l’acheva avant que le roi soit rentré de Damas. 12 Lorsque celui-ci fut de retour, il vit l’autel, s’en approcha et y monta; 13 il y offrit lui-même un holocauste et une offrande de farine, il y répandit une libation et aspergea l’autel avec le sang des sacrifices de communion. 14 Quant à l’autel de bronze qui se trouvait devant l’Eternel, il l’ôta de sa place devant le Temple, entre le nouvel autel et le Temple, et le fit mettre sur le côté du nouvel autel, vers le nord[i]. 15 Le roi Ahaz ordonna au prêtre Urie: Désormais, tu feras brûler sur le grand autel l’holocauste du matin et l’offrande du soir, l’holocauste du roi et son offrande ainsi que l’holocauste et l’offrande de tout le peuple du pays avec leurs libations, et tu l’aspergeras de tout le sang des holocaustes et des autres sacrifices. En ce qui concerne l’autel de bronze, je déciderai moi-même de son usage.

16 Le prêtre Urie exécuta tous les ordres du roi.

17 D’autre part, Ahaz fit démonter les plaques de bronze des châssis des chariots[j] du Temple et en fit enlever les bassins. Il ôta la grande cuve qui reposait sur les bœufs de bronze[k] et il la fit déposer directement sur le sol pavé. 18 Enfin, à cause du roi d’Assyrie, il supprima aussi dans le temple de l’Eternel la galerie du sabbat, que l’on avait construite à l’intérieur et la porte par laquelle les rois pénétraient dans la cour du Temple.

19 Les autres faits et gestes d’Ahaz sont cités dans le livre des Annales des rois de Juda. 20 Il rejoignit ses ancêtres décédés et fut enterré à leurs côtés dans la cité de David. Son fils Ezéchias lui succéda sur le trône.

Footnotes

  1. 16.1 Le règne d’Ahaz a sans doute commencé par une corégence avec son père Yotam en 735 av. J.-C. (voir note 17.1).
  2. 16.2 La durée totale du règne d’Ahaz (avec la corégence) fut de 20 ans (735 à 715 av. J.-C.). Le règne personnel après la mort de Yotam a dû commencer en 732, d’où l’indication des 16 ans (cf. note 15.33).
  3. 16.3 Sur les sacrifices d’enfants, voir Lv 20.2-5; Dt 12.31; 18.10.
  4. 16.5 Voir Es 7.1-17; 2 Ch 28.16-21. Retsîn voulait remplacer Ahaz par le fils de Tabeél pour avoir un nouvel allié dans sa politique anti-assyrienne.
  5. 16.6 Eilath était un port sur le golfe d’Aqaba qui donnait aux Judéens l’accès aux mers du sud du pays d’Israël.
  6. 16.6 Les deux noms: Syriens et Edomites se ressemblent beaucoup en hébreu, d’où la proposition de certains de mettre ici Edomites. Certains manuscrits ajoutent plus loin: et des Syriens vinrent s’y installer.
  7. 16.7 Jérusalem perdit ainsi son indépendance.
  8. 16.10 Probablement un autel dédié à Tiglath-Piléser.
  9. 16.14 Voir 1 R 8.64.
  10. 16.17 Voir 1 R 7.27-39.
  11. 16.17 Voir 1 R 7.23-26.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Regi 16

Domnia lui Ahaz peste Iuda

1Ahaz, fiul lui Iotam, regele lui Iuda, a devenit rege în al şaptesprezecelea an al domniei lui Pekah, fiul lui Remalia. Ahaz era în vârstă de douăzeci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. El nu a făcut ce este drept înaintea Domnului, Dumnezeul lui, cum făcuse strămoşul său David, ci a umblat în căile regilor lui Israel. El l-a trecut chiar şi pe fiul său prin foc[a], potrivit obiceiurilor idolatre ale popoarelor pe care le izgonise Domnul dinaintea israeliţilor. De asemenea, el a adus jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde.

Atunci Reţin, regele Aramului, şi Pekah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, au pornit război împotriva Ierusalimului. L-au asediat pe Ahaz, dar nu l-au putut învinge. În vremea aceea, Reţin, regele Aramului, a readus Elatul sub stăpânirea Aramului, izgonindu-i pe iudei. Astfel edomiţii[b] s-au întors la Elat şi au locuit acolo până în ziua de azi.

Ahaz a trimis nişte soli la Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, ca să-i spună:

„Eu sunt slujitorul şi fiul tău! Vino şi salvează-mă de regele Aramului şi de regele lui Israel, care s-au ridicat împotriva mea.“

Ahaz a luat argintul şi aurul care se aflau în Casa Domnului şi în vistieriile palatului regelui şi le-a trimis ca dar împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei l-a ascultat. Şi astfel împăratul Asiriei a înaintat împotriva Damascului şi l-a capturat. Apoi i-a dus pe locuitori în captivitate la Chir şi l-a ucis pe Reţin. 10 Regele Ahaz a plecat la Damasc pentru a-l întâlni pe Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Când a văzut altarul care era în Damasc, regele Ahaz a trimis preotului Urie copia şi modelul altarului împreună cu toate măsurile lui. 11 Preotul Urie a zidit un altar întocmai după modelul trimis din Damasc de regele Ahaz; şi preotul Urie l-a terminat înainte de întoarcerea regelui din Damasc. 12 Când s-a întors regele din Damasc şi a văzut altarul, s-a apropiat de el şi a adus jertfe pe el[c]. 13 A adus pe altar arderile de tot şi darurile de mâncare, a turnat darurile de băutură şi a vărsat sângele jertfelor pentru pace[d]. 14 A îndepărtat dinaintea Casei altarul de bronz care era înaintea Domnului, pentru a nu fi între noul altar şi Casa Domnului şi l-a aşezat la nord de noul altar. 15 Regele Ahaz i-a dat următoarea poruncă preotului Urie: „Să aduci pe altarul cel mare arderea de tot de dimineaţă şi darul de mâncare de seară, arderea de tot a regelui şi darul lui de mâncare, arderea de tot a întregului popor din ţară, darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură; să torni pe el tot sângele arderilor de tot şi tot sângele jertfelor. Iar altarul de bronz îl voi folosi pentru a căuta călăuzire!“ 16 Şi preotul Urie a făcut totul aşa cum i-a poruncit regele Ahaz.

17 Regele Ahaz a sfărâmat panelele piedestalelor şi a îndepărtat bazinele de pe ele. A dat jos şi „marea“ de pe boii de bronz care erau sub ea şi a aşezat-o pe o pardoseală de piatră. 18 La dorinţa împăratului Asiriei a îndepărtat din Casa Domnului atât arcada Sabatului[e], care fusese construită în interiorul Casei[f], cât şi intrarea de afară a regelui[g].

19 Celelalte fapte pe care le-a făcut Ahaz, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 20 Ahaz s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ezechia.

Footnotes

  1. 2 Regi 16:3 Sau: l-a sacrificat în foc; peste tot în carte
  2. 2 Regi 16:6 LXX, Tg, VUL (vezi şi 2 Cron. 28:17); TM: arameii
  3. 2 Regi 16:12 Sau: s-a suit la el
  4. 2 Regi 16:13 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulţumire, deoarece poartă şi aceste sensuri
  5. 2 Regi 16:18 Sensul expresiei în ebraică este nesigur; LXX: platforma tronului
  6. 2 Regi 16:18 Sau: palatului
  7. 2 Regi 16:18 Fiind acum vasal al împăratului Asiriei, regele lui Iuda este obligat să renunţe la simbolurile suveranităţii sale: arcada Sabatului (vezi nota precedentă) şi intrarea de afară a regelui; este posibil ca Ahaz să fi făcut aceste modificări pentru a trimite din materiale ca tribut împăratului Asiriei