Tentazione nel deserto
1Gesù, pieno di Spirito Santo, si allontanò dal fiume Giordano, e sospinto dallo Spirito andò nel deserto della Giudea, dove Satana lo tentò per quaranta giorni. 2Per tutto quel tempo Gesù non mangiò nulla in quei giorni; e quando furono terminati ebbe molta fame.
3Satana gli disse: «Tu che sei il Figlio di Dio, ordina a questa pietra di diventare pane».
4Ma Gesù rispose: «Si legge nelle Scritture: “Non è il pane che nutre lʼanima dellʼuomo”».
5Allora Satana lo portò in alto e in un attimo gli mostrò tutti i regni del mondo, 6-7poi gli disse: «Vedi, tutti questi regni ricchi e potenti sono miei. Mi sono stati dati, ed io posso darli a chi mi pare. Ebbene li darò a te, se tʼinginocchierai per adorarmi».
8Gesù gli rispose: «Così si legge nelle Scritture: “Adora il Signore, tuo Dio; a lui soltanto rivolgi la tua adorazione”».
9-11Infine Satana lo portò a Gerusalemme, sul tetto più alto del tempio, e gli disse: «Poiché tu sei il Figlio di Dio, gettati giù! Perché le Scritture dicono: “Dio manderà i suoi angeli per proteggerti perché il tuo piede non inciampi sulla pietra”».
12Gesù gli rispose: «Le Scritture dicono anche: “Non mettere alla prova il Signore, tuo Dio”».
13Quando il diavolo ebbe finito di tentarlo, lasciò Gesù e se ne andò via, aspettando però, il suo momento.
Gesù comincia il suo ministero
14Poi Gesù tornò in Galilea, pieno della potenza dello Spirito Santo. Ben presto la sua fama si sparse per tutta quella regione. 15Per i suoi insegnamenti nelle sinagoghe tutti lo lodavano.
16Quando giunse al villaggio di Nazaret, dove aveva trascorso la sua infanzia, si recò nella sinagoga, come soleva fare ogni sabato, e si alzò per leggere le Scritture. 17Gli diedero il libro del Profeta Isaia, e Gesù lʼapri al punto in cui dice:
18-19«Lo Spirito del Signore è sopra di me; Dio mi ha scelto per predicare il Vangelo ai poveri; mi ha mandato per annunciare che i prigionieri saranno liberati e che i ciechi vedranno; che gli oppressi saranno liberati dai loro oppressori, per proclamare lʼanno di grazia del Signore.»
20Gesù richiuse il libro, lo rese allʼinserviente e si sedette, mentre gli occhi di tutti erano fissi su di lui. 21Poi aggiunse: «Questa Scrittura si è avverata oggi!»
22Tutta la gente, colpita dalle meravigliose parole che diceva, gli dava ragione, però si chiedeva: «Ma non è lui il figlio di Giuseppe?!»
23Allora Gesù disse: «Probabilmente mi citerete il proverbio: “Medico, guarisci te stesso!” e cioè: “Perché non compi anche qui, nella tua città, gli stessi miracoli che hai compiuto a Cafarnao?” 24Ma vi dico con tutta sincerità che nessun profeta è ben accettato nella sua patria! 25-26Per esempio, al tempo del profeta Elia, cʼerano molte vedove ebree bisognose di aiuto, in quei giorni di carestia, perché non pioveva da tre anni e mezzo e tutti avevano fame. Eppure Elia non fu mandato da loro, ma da una povera vedova straniera, che viveva a Sarepta, nella regione di Sidone. 27Lo stesso accadde al profeta Eliseo, che guarì Naaman, un siriano, anziché molti lebbrosi ebrei, che avrebbero avuto bisogno del suo aiuto».
28Queste parole fecero infuriare i presenti, 29che, balzati in piedi, lo cacciarono via, sospingendolo verso il ciglio del precipizio su cui era costruita la città, per farlo cadere. 30Ma Gesù passò fra la folla, e sʼallontanò.
31Gesù tornò allora a Cafarnao, una città della Galilea. Anche qui, ogni sabato predicava nella sinagoga. 32La gente restava colpita dalle cose che diceva, perché Gesù parlava con autorità.
33Una volta, mentre stava insegnando nella sinagoga, un indemoniato cominciò a gridargli: 34«Vattene! Non vogliamo avere niente a che fare con te, Gesù di Nazaret! Vuoi forse mandarci in rovina? Sappiamo bene chi sei: il Santo, il Figlio di Dio!»
35Gesù lo sgridò severamente e gli ordinò: «Taci ed esci da questʼuomo!» Il demonio gettò lʼuomo a terra, mentre la folla lo guardava sbigottita, poi lo lasciò senza fargli più alcun male.
36Stupita, la gente si chiedeva: «Che ci sarà mai nelle parole di questʼuomo, se perfino i diavoli gli ubbidiscono?» 37E la notizia di ciò che aveva fatto si sparse per tutta la regione.
38Quel giorno, dopo essere uscito dalla sinagoga, Gesù andò a casa di Simone, dove trovò la suocera di Simone con la febbre alta. «Ti prego, guariscila!» lo pregavano tutti i presenti.
39E fu così. Bastò che si chinasse su di lei e rimproverasse la febbre, perché immediatamente la temperatura tornasse normale! Così la donna si alzò subito e preparò da mangiare per loro.
40Quella sera stessa, al calar del sole, tutti gli abitanti del paese che avevano in casa dei malati (affetti da qualsiasi tipo di malattia), li portarono da Gesù; e il tocco delle sue mani bastò per guarirli tutti. 41Alcuni erano posseduti dai demòni che uscivano al suo ordine, gridando: «Tu sei il Figlio di Dio!» Ma, poiché sapevano che egli era il Cristo, Gesù li sgridava e ordinava loro di tacere.
42La mattina dopo, di buonʼora, Gesù andò in un luogo deserto. Moltissime persone si misero alla sua ricerca e, quando finalmente lo trovarono, lo pregarono di non lasciarli, ma di restare con loro a Cafarnao. 43Ma egli rispose: «Devo annunciare il Vangelo del Regno di Dio anche in altri posti, perché questo è il motivo per cui Dio mi ha mandato». 44Così Gesù continuò il suo viaggio, predicando nelle sinagoghe di tutta la Giudea.
Ispitirile lui Isus
(Mt. 4:1-11; Mc. 1:12-13)
1Plin de Duhul Sfânt, Isus S‑a întors de la Iordan și a fost dus de1 Lit.: în. Duhul în pustie, 2fiind ispitit2 Același verb apare în versiunea grecească a Vechiului Testament, fiind folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7. Vezi și Mt. 4:1; Evr. 3:9). de diavolul2 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator; [peste tot în carte]. patruzeci de zile. N‑a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârșitul lor a flămânzit.
3Atunci diavolul I‑a zis:
– Dacă3, 9 Sau: Dat fiind că, în ideea că diavolul nu pune la îndoială identitatea lui Isus. ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește acestei pietre să devină pâine!
4Însă Isus i‑a răspuns:
– Este scris:
„Omul nu trăiește doar cu pâine,
ci cu orice cuvânt de la Dumnezeu!“4 Vezi Deut. 8:3.
5Atunci diavolul L‑a dus sus, pe un loc înalt, și I‑a arătat într‑o clipă toate regatele lumii.
6Diavolul I‑a zis:
– Ție Îți voi da toată această autoritate și slava lor, căci mie mi‑a fost încredințată, iar eu o dau cui vreau. 7Deci, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta!
8Isus, răspunzând, i‑a zis:
– Este scris:
„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini
și numai Lui să‑I slujești!“8 Vezi Deut. 6:13.
9Apoi L‑a dus la Ierusalim, L‑a pus să stea pe streașina Templului și I‑a zis:
– Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‑Te jos de aici, 10căci este scris:
„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine,
ca să Te păzească“
11și
„Ei Te vor purta pe brațe,
ca nu cumva să‑Ți lovești piciorul de vreo piatră.“10-11 Vezi Ps. 91:11-12.
12Isus, răspunzând, i‑a spus:
– S‑a zis:
„Să nu‑L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“12 Vezi Deut. 6:16.
13După ce a sfârșit orice ispită, diavolul s‑a îndepărtat de la El până la o anumită vreme.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
(Mt. 4:12-17; Mc. 1:14-15)
14Isus S‑a întors în Galileea, în puterea Duhului, și vestea cu privire la El s‑a răspândit prin toată vecinătatea. 15El dădea învățătură în sinagogile15 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian (după anul 586 î.Cr.) [peste tot în carte]. lor și era slăvit de toți.
Necredința celor din Nazaret
(Mt. 13:54-58; Mc. 6:1-6)
16A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat și S‑a ridicat să citească. 17I s‑a dat sulul profetului Isaia. Când a desfășurat sulul, a găsit locul unde era scris:
18„Duhul Domnului este peste Mine,
căci El M‑a uns
ca să aduc celor sărmani vestea bună.
El M‑a trimis să proclam celor captivi eliberarea
și orbilor – căpătarea vederii,
să‑i eliberez pe cei asupriți,
19să proclam anul de îndurare al Domnului.“18-19 Vezi Is. 58:5-6; 61:1-2. Textele din Isaia fac aluzie la Anul de veselie sau Anul jubiliar (vezi Lev. 25:8-55), an în care sclavii erau eliberați, datoriile erau anulate și fiecare își primea înapoi proprietatea pierdută.
20Apoi a înfășurat sulul la loc, i l‑a dat înapoi slujitorului și S‑a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui.
21El a început să le vorbească astfel:
– Astăzi a fost împlinit acest text din Scriptură în auzul urechilor voastre.
22Toți Îl vorbeau de bine, erau uimiți de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și se întrebau:
– Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?
23El le‑a zis:
– Cu siguranță că Îmi veți spune proverbul acesta: „Doctore, vindecă‑te pe tine însuți!23 Sau: Dovedește‑ne că ceea ce spui este adevărat! Fă și aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s‑a întâmplat în Capernaum!“
Apoi a zis:
24– Adevărat vă spun că niciun profet nu este acceptat24 Este același termen grecesc, dektos, care a fost tradus în v. 19 cu îndurare (dekton), fiind probabil un joc de cuvinte. în patria lui. 25Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, când a fost o mare foamete în toată țara, erau multe văduve în Israel. 26Totuși, Ilie n‑a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o văduvă din Sarepta Sidonului. 27Și pe vremea profetului Elisei erau mulți leproși27 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra. în Israel, dar niciunul dintre ei n‑a fost curățit, ci doar sirianul Naaman.
28Auzind acestea, toți cei din sinagogă s‑au umplut de furie. 29Ei s‑au ridicat, L‑au scos în afara cetății și L‑au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să‑L arunce jos. 30Însă El a trecut prin mijlocul lor și a plecat.
Isus vindecă în Capernaum un om demonizat
(Mc. 1:21-28)
31Apoi a coborât în Capernaum, o cetate din Galileea, și, în ziua de Sabat, a început să dea învățătură. 32Ei erau uimiți de învățătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate. 33În sinagogă era un om care avea în el un duh necurat, un demon.
El a strigat cu glas tare:
34– Ha! Ce avem noi de‑a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu Cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!
35Isus l‑a mustrat, zicând:
– Taci și ieși afară din el!
Atunci demonul l‑a aruncat la pământ în mijlocul lor și a ieșit din el fără să‑i facă niciun rău.
36Toți au fost cuprinși de uimire și se întrebau unii pe alții, zicând:
– Ce fel de învățătură este aceasta? El poruncește cu autoritate și cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!
37Și I s‑a dus vestea în orice loc din vecinătate.
Isus vindecă mai mulți bolnavi
(Mt. 8:14-16; Mc. 1:29-34)
38S‑a ridicat și, după ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare, și ei L‑au rugat pentru ea. 39El S‑a aplecat asupra ei, a mustrat febra, și febra a lăsat‑o. Și ea s‑a ridicat deodată și a început să le slujească.
40După apusul soarelui, toți cei care aveau bolnavi de diferite boli i‑au adus la Isus, iar El Și‑a pus mâinile peste fiecare dintre ei și i‑a vindecat. 41De asemenea, din mulți ieșeau demoni, care strigau și ziceau: „Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!“41 Pentru expresia Fiul lui Dumnezeu, vezi Ps. 2:7. Dar El îi mustra și nu le dădea voie să vorbească, pentru că știau că El este Cristosul.
Isus predică în Iudeea
(Mc. 1:35-38)
42Când se crăpa de ziuă, Isus a ieșit și S‑a dus într‑un loc pustiu. Mulțimile au început să‑L caute și au ajuns până la El. Ei încercau să‑L oprească, pentru ca să nu plece de la ei, 43însă El le‑a zis: „Trebuie să vestesc și în alte cetăți Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu43 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte]., căci pentru aceasta am fost trimis.“
44Și a continuat să predice în sinagogile din Iudeea44 Nu neapărat cu referire la regiunea cu același nume, ci la Iudeea ca patrie a iudeilor. Unele mss conțin din Galileea, iar altele sinagogile iudeilor..
