I primi discepoli
1Un giorno, mentre Gesù predicava sulla riva del lago di Genesaret, la folla gli si stringeva attorno per ascoltare la Parola di Dio. 2Gesù allora vide due barche vuote ferme a riva: i pescatori erano scesi e lavavano le reti. 3Montato su una delle barche, Gesù disse a Simone, il proprietario, di scostarsi un poʼ dalla riva, così si sarebbe potuto sedere nella barca e da lì parlare alla folla.
4Quando ebbe finito di parlare, egli disse a Simone: «Ora vai al largo e getta le reti; vedrai quanto pesce prenderai!» 5Ma Simone rispose: «Signore, abbiamo lavorato sodo tutta la notte e non abbiamo preso niente! Ma se lo dici tu, proviamo ancora…» 6E stavolta le reti furono così piene, che cominciarono a strapparsi! 7Allora fecero cenno ai compagni dellʼaltra barca, perché venissero ad aiutarli; e ben presto tutte e due le barche furono talmente piene di pesce, che rischiavano di affondare!
8Quando Simon Pietro si rese conto dellʼaccaduto, cadde in ginocchio davanti a Gesù, dicendo: «O, Signore, per piacere allontanati da me, perché io sono troppo peccatore per starti vicino!» 9-10Pietro era rimasto sconvolto da quella pesca straordinaria e, come lui, lo erano gli altri, ed anche i suoi soci, Giacomo e Giovanni, figli di Zebedeo. Ma Gesù disse a Simone: «Non aver paura! Dʼora in avanti pescherai anime di uomini!»
11E non appena sbarcarono, essi lasciarono tutto per andare con Gesù.
Gesù guarisce molti malati
12Un giorno, in un certo villaggio che Gesù stava visitando cʼera un uomo lebbroso da molti anni. Quando il poveretto vide Gesù, si gettò ai suoi piedi, supplicandolo perché lo guarisse.
«Signore», disse, «se soltanto lo vuoi, tu puoi guarirmi del tutto!»
13Gesù lo toccò, dicendo: «Certo che lo voglio. Sii guarito!» E la lebbra sparì. 14Allora Gesù gli ordinò di allontanarsi subito, senza dir niente a nessuno e di andare a farsi vedere dal sacerdote giudeo. Poi aggiunse: «Offri il sacrificio richiesto dalla legge di Mosè per i lebbrosi che sono guariti. Ciò proverà a tutti che ora stai bene». 15A questo punto, la notizia della sua potenza si sparse a grande velocità e moltissime persone venivano per sentirlo predicare e per essere guariti dalle malattie. 16E Gesù spesso si ritirava in luoghi deserti per pregare.
17Un giorno, mentre insegnava, si erano seduti vicino a lui alcuni capi religiosi giudei e dottori della legge, venuti da molti villaggi della Galilea, della Giudea ed anche da Gerusalemme. E la potenza del Signore era con lui per compiere guarigioni.
18-19Ed ecco che alcuni uomini vennero portando un paralitico in barella. Cercarono di farsi largo fra la folla per raggiungere Gesù, ma non ci riuscirono. Allora salirono sul tetto sopra di lui, tolsero alcune tegole e piano piano calarono la barella con lʼinvalido giù fra la folla, proprio davanti a Gesù.
20Vedendo la loro fede, Gesù disse a quellʼuomo: «Amico, i tuoi peccati ti sono perdonati!»
21«Ma chi pensa di essere questo qui?» cominciarono a domandarsi i Farisei e i dottori della legge. «Questa è una bestemmia! Chi può perdonare i peccati allʼinfuori di Dio?»
22Ma Gesù che conosceva i loro pensieri disse loro: «Perché fate questi ragionamenti? 23-24Io, il Messia, ho lʼautorità qui sulla terra di perdonare i peccati. Ma parlare è facile, chiunque potrebbe dire, ciò che ho detto. Vi proverò quindi la verità delle mie parole, guarendo questʼuomo». Poi, rivolto al paralitico, comandò: «Raccogli la tua barella e vattene a casa, perché sei guarito!»
25Immediatamente, sotto gli occhi allibiti dei presenti, lʼuomo si alzò, raccolse la barella e se ne andò a casa, lodando Dio. 26Tutti quanti furono presi da spavento e timore; e lodavano Dio, ripetendo: «Oggi abbiamo visto cose davvero straordinarie!»
27Più tardi, mentre Gesù passava per la strada, vide un esattore delle tasse, con la solita reputazione di truffatore, che sedeva dietro il suo banco. Lʼuomo si chiamava Levi. Gesù gli disse: «Vieni e diventa mio discepolo!» 28Levi balzò in piedi, lasciò tutto e andò con lui.
29Poco dopo Levi diede un pranzo a casa sua. Gesù era lʼospite dʼonore. Cʼerano anche molti colleghi di Levi, agenti delle tasse, ed altri ospiti.
Gli esperti contestano
30I Farisei e i dottori della legge protestarono vivamente con i discepoli, perché Gesù partecipava a quel banchetto, spalla a spalla con i più noti peccatori.
31Gesù rispose loro: «Sono i malati che hanno bisogno del medico, non quelli in buona salute! 32Io sono venuto a chiamare quelli che si sentono peccatori, perché cambino vita, non quelli che si reputano già abbastanza buoni!»
33I Farisei e i dottori della legge protestarono anche perché i discepoli di Gesù mangiavano e bevevano, anziché digiunare. Dicevano: «I discepoli di Giovanni Battista digiunano spesso e pregano, così fanno anche i nostri discepoli. Perché i tuoi discepoli, invece, mangiano e bevono?»
34Gesù rispose: «Possibile che si metta a digiunare chi è felice? O pensate, forse, che gli invitati ad un banchetto di nozze se ne stiano a soffrir la fame, mentre festeggiano lo sposo? 35Ma verrà il momento in cui lo sposo sarà portato via da loro; allora sì che non vorranno più mangiare!»
36Poi Gesù portò questo paragone: «Nessuno taglia un pezzo di stoffa da un vestito nuovo per rattoppare un vestito vecchio. Non solo sarebbe rovinato lʼindumento nuovo, ma anche il vecchio sarebbe più brutto con una toppa nuova! 37Così pure, nessuno mette del vino nuovo in otri vecchi, perché il vino nuovo li fa scoppiare, e così si rovinerebbero gli otri ed anche il vino andrebbe perso. 38Il vino nuovo deve essere messo in otri nuovi. 39E nessuno, dopo aver bevuto del vino dʼannata, ne vuol bere del nuovo. Infatti si suol dire: “Quello vecchio è migliore”».
Chemarea primilor apostoli
(Mt. 4:18-22; Mc. 1:16-20; In. 1:40-42)
1În timp ce Se afla lângă lacul Ghenezaret1 Este vorba despre Marea (sau Lacul) Galileei, cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei; [peste tot în carte]. și mulțimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, 2Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele și‑și spălau năvoadele. 3S‑a urcat într‑una din bărci, care era a lui Simon, și l‑a rugat s‑o depărteze puțin de la țărm. Apoi S‑a așezat și, din barcă, a început să dea învățătură mulțimilor.
4Când a terminat de vorbit, i‑a zis lui Simon:
– Depărtează barca la apă adâncă și aruncați‑vă năvoadele pentru pescuit!
5Simon, răspunzând, a zis:
– Stăpâne, toată noaptea ne‑am ostenit, dar n‑am prins nimic. Totuși, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele.
6Au făcut așa și au prins atât de mulți pești, încât începuse să li se rupă năvoadele. 7Le‑au făcut semn confraților lor din cealaltă barcă, să vină să‑i ajute. Aceștia au venit și au umplut amândouă bărcile cu atât de mult pește, încât erau să se scufunde.
8Când Simon Petru a văzut ce s‑a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus și I‑a zis:
– Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!
9Căci atât el, cât și cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinși de uimire datorită capturii de pește pe care o reușiseră. 10La fel erau și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, confrații lui Simon.
Isus i‑a răspuns lui Simon:
– Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!
11După ce au adus bărcile la țărm, au lăsat totul și L‑au urmat.
Curățirea unui bolnav de lepră
(Mt. 8:2-4; Mc. 1:40-44)
12În timp ce El era într‑una dintre cetăți, iată că un om plin de lepră12 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra [peste tot în capitol]., când L‑a văzut pe Isus, s‑a aruncat cu fața la pământ și L‑a rugat fierbinte, zicând:
– Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești12 Bolnavul era considerat necurat din punct de vedere ceremonial și la fel erau considerați și cei care intrau în contact cu el (vezi Lev. 13:1-46).!
13Isus a întins mâna, l‑a atins și a zis:
– Da, vreau. Fii curățit!
Și imediat lepra s‑a depărtat de la el.
14Isus i‑a poruncit:
– Să nu spui nimănui, ci du‑te, arată‑te preotului și adu un dar pentru curățirea ta, așa cum a poruncit Moise,14 Vezi Lev. 14:1-32. ca mărturie pentru ei.
15Dar vestea cu privire la El se răspândea tot mai mult, astfel că mulțimi mari de oameni se adunau să‑L asculte și să fie vindecați de neputințele lor. 16El însă Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.
Vindecarea unui paralitic
(Mt. 9:1-8; Mc. 2:3-12)
17Într‑una din zile, în timp ce El dădea învățătură, erau acolo și niște farisei17 Fariseii formau o grupare religioasă care cunoștea și respecta cu strictețe litera Legii, precum și alte tradiții (reguli bazate pe o interpretare a Legii scrise: legea orală) [peste tot în carte]. și învățători ai Legii17 Cu referire la cei care studiau, interpretau și învățau VT. Majoritatea erau farisei [peste tot în carte]., care veniseră de prin toate satele Galileei și ale Iudeei și din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18Și iată că niște oameni aduceau pe pat18-19, 24-25 Cele mai multe paturi erau niște saltele umplute cu lână sau niște simple rogojini pe care dormeau oamenii. Puțini oameni își permiteau luxul de a avea un pat. Însă în acest context, patul trebuie să fi fost un fel de targă pentru ca omul să poată fi transportat mai ușor. un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să‑l pună înaintea lui Isus. 19Dar fiindcă n‑au găsit cum să‑l aducă înăuntru din cauza mulțimii, s‑au urcat pe acoperișul19 Casele israelite din sec. I d.Cr. aveau un acoperiș plat, pe care se ajungea urcând niște trepte, de obicei exterioare. casei și l‑au coborât cu patul printre cărămizi19 Termenul face referire, de fapt, la lutul și pământul din care era făcut acoperișul unei case israelite din sec. I d.Cr., în mijlocul mulțimii, înaintea lui Isus.
20Văzând Isus credința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!“
21Cărturarii21 Lit.: scribii, în sensul de erudiți, experți în Lege; cei care studiau, interpretau și învățau atât Legea lui Moise, cât și legile și reglementările tradiționale. Majoritatea erau farisei [peste tot în carte]. și fariseii au început să‑și zică: „Cine este Acesta Care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele, în afară de singurul Dumnezeu?!“
22Însă Isus, cunoscând gândurile lor, a răspuns, zicându‑le: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? 23Ce este mai ușor, a spune: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică‑te și umblă!»? 24Dar, ca să știți că Fiul Omului24 Titlu mesianic pe care Isus Și l‑a atribuit Sie Însuși (vezi Dan. 7:13-14); apare de peste 80 de ori în evanghelii [peste tot în carte]. are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i‑a zis El celui ce era paralizat – ridică‑te, ia‑ți patul și du‑te acasă!“ 25Și deodată el s‑a ridicat înaintea lor, și‑a luat patul pe care zăcuse și s‑a dus acasă, slăvindu‑L pe Dumnezeu. 26Pe toți i‑a cuprins uimirea și Îl slăveau pe Dumnezeu. S‑au umplut de teamă și au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaiîntâlnite!“
Chemarea lui Levi
(Mt. 9:9-13; Mc. 2:14-17)
27După toate acestea, Isus a ieșit afară și a văzut un vameș, pe nume Levi27 Sau: Matei (vezi Mt. 9:9; 10:3)., șezând la vamă27 Locul unde se percepea impozitul pe circulația mărfurilor (în latină, portorium), Capernaum aflându‑se pe ruta comercială dintre Damasc, Galileea și M. Mediterană. Vama era pusă pe produsele aduse în zonă spre comercializare și intra în vistieria imperială. De aceea colectorii de taxe mai sunt numiți și vameși.. El i‑a zis: „Urmează‑Mă!“
28El a lăsat totul, s‑a ridicat și L‑a urmat. 29Apoi Levi a dat un mare ospăț la el acasă pentru Isus. Și o mare mulțime de vameși și de alți oaspeți luau masa împreună cu ei.
30Fariseii și cărturarii murmurau împotriva ucenicilor Lui, zicând:
– De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii30 Acei oameni care nu păzeau Legea lui Moise și interpretările date de farisei.?
31Însă Isus, răspunzând, le‑a zis:
– Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. 32Eu n‑am venit să‑i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.
Despre post
(Mt. 9:14-17; Mc. 2:18-22)
33Ei I‑au zis:
– Ucenicii33 Multe mss conțin: De ce ucenicii lui Ioan…? lui Ioan, ca și cei ai fariseilor, postesc des33 În Lege era prescris un singur post anual, de Ziua Ispășirii (vezi Lev. 16:29). După exilul babilonian erau ținute alte patru posturi anuale (vezi Zah. 7:5; 8:19). Fariseii posteau de două ori pe săptămână (vezi 18:12), lunea și joia. și fac rugăciuni, dar ai Tăi mănâncă și beau!
34Isus le‑a răspuns:
– Puteți să‑i faceți pe nuntași să postească în timp ce mirele este cu ei? 35Însă vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci, în zilele acelea, vor posti.
36Le‑a spus apoi și o pildă36 Gr.: parabole (ebr.: mașal). A nu se confunda cu alegoria: în pilde accentul cade pe ideea principală, care este explicată, iar în alegorie fiecare element primește un sens figurat, care trebuie explicat [peste tot în carte].:
– Nimeni nu rupe un petic dintr‑o haină nouă ca să‑l aplice la o haină veche. Altfel, o va rupe și pe cea nouă, iar peticul de la cea nouă nu se va potrivi la cea veche. 37Și nimeni nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul cel nou va crăpa burdufurile, iar el se va vărsa și burdufurile vor fi distruse. 38Ci vinul nou trebuie turnat în burdufuri noi. 39Și nimeni nu vrea să bea vin nou după ce a băut vin vechi, pentru că zice: „Cel vechi este mai bun39 Unele mss conțin: destul de bun.!“
