Psalmul 74
Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al lui Asaf
1Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat?
De ce‑Ți aprinzi mânia împotriva turmei pășunii Tale?
2Adu‑Ți aminte de comunitatea Ta, pe care ai câștigat‑o2 Sau: ai creat‑o; ai agonisit‑o; ai cumpărat‑o. în vechime
și ai răscumpărat‑o ca seminție a moștenirii Tale;
adu‑Ți aminte de muntele Sion, unde ai locuit!
3Îndreaptă‑Ți pașii spre aceste ruine veșnice,
unde dușmanul a prăpădit totul în Lăcașul cel sfânt!
4Vrăjmașii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire;
și‑au pus însemnele lor ca semne.
5Și‑au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele
ca să croiască drum prin pădure.
6Și‑au ascuțit uneltele împotriva gravurilor lui,
zdrobindu‑le cu lovituri de secure și de bardă.
7Au dat foc Sfântului Tău Lăcaș;
au întinat Locuința Numelui Tău, trântind‑o la pământ!
8Și‑au zis în inima lor: „Îi vom supune pe toți!“
Au ars toate locurile de întâlnire ale lui Dumnezeu din țară.
9Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai este niciun profet
și niciunul dintre noi nu știe până când vor dura toate acestea!
10Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmașul?
Va defăima dușmanul pentru totdeauna Numele Tău?
11De ce Ți‑ai retras mâna Ta și dreapta Ta?
Înalț‑o de la sân și distruge!
12Dumnezeu este Împăratul meu din vechime
și Cel Ce aduce izbăviri peste pământ12 Sau: peste (lit.: în mijlocul) țară..
13Tu, cu puterea Ta, ai despărțit marea,
ai zdrobit capetele monștrilor din ape.
14Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului14 Sensul termenului ebraic este nesigur. Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru marin (în versetul de față; Iov 3:8; Is. 27:1), cât și în sens literal (Iov 41:1; Ps. 104:26), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri.
și l‑ai dat de mâncare poporului din pustietăți.
15Tu ai deschis izvoare și ueduri15 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar.
și ai uscat râuri care nu seacă.
16A Ta este ziua; a Ta este și noaptea.
Tu ai rânduit luna și soarele.
17Tu ai stabilit toate hotarele pământului;
Tu ai întocmit vara și iarna.
18Adu‑Ți aminte că dușmanul Te defăimează, Doamne,
și un popor nebun batjocorește Numele Tău.
19Nu lăsa pradă unei fiare sufletul turturelei Tale,
nu uita pentru totdeauna viața săracilor Tăi!
20Ai în vedere legământul,
căci locurile întunecate ale țării
sunt pline de cuiburi ale violenței!
21Fă să nu se întoarcă umilit cel asuprit!
Săracul și nevoiașul să laude Numele Tău!
22Ridică‑Te, Dumnezeule, apără‑Ți cauza!
Adu‑Ți aminte cum ești disprețuit toată ziua de către cel nebun!
23Nu uita glasul dușmanilor Tăi
și larma celor care se ridică împotriva Ta sporește mereu!
Salmo 74
Cântico didático de Asafe.
1Ó Deus, porque é que nos rejeitaste?
Terá sido para sempre?
Porque estás tão zangado com as tuas ovelhas?
2Lembra-te deste teu povo
que resgataste em tempos tão antigos,
desta terra que tomaste para ti
e do monte Sião, onde tens habitado.
3Levanta-te contra as constantes destruições
e contra todo o mal que o inimigo tem feito no teu santuário.
4Aí mesmo, nos lugares santos,
os teus adversários erguem gritos de guerra
e bandeiras de combate.
5São como os lenhadores,
avançando de machado em punho pela floresta,
desbastando à esquerda e à direita.
6Partem e destroem tudo,
até as mais belas obras de talha.
7Lançaram fogo ao teu santuário,
profanaram a morada do teu nome;
deitaram tudo abaixo.
8Disseram nos seus corações:
“Apaguemos todos os vestígios de Deus,
de uma vez para sempre.”
Queimaram os santos lugares
onde eras adorado na terra pelo povo.
9Tudo o que nos marcava como teu povo desapareceu;
desapareceram os homens de Deus, os profetas,
e entre nós ninguém sabe até quando isto durará.
10Sim, até quando, ó Deus, nos enxovalhará o inimigo?
Até quando deixarás que desonrem o teu nome?
11Porque retrais a tua mão, sim, a tua mão direita?
Estende-a e fá-los desaparecerem.
12Todavia, Deus é o meu Rei, desde os tempos antigos,
que salva pessoas em muitos lugares da Terra.
13Com o teu poder abriste o mar
e esmagaste a cabeça dos grandes animais marinhos.
14Fizeste em pedaços as cabeças do monstro marinho74.14 Em hebraico, leviatan. Criatura de grandes dimensões, de identificação incerta, que tem sido caracterizada como dragão, serpente marinha ou polvo gigante.
e as deste como alimento aos nómadas do deserto.
15Sob as tuas ordens brotaram fontes
e nasceram ribeiros para dar água ao teu povo.
Secaste rios caudalosos, como o Jordão,
para que passassem a seco para a outra margem.
16O dia e a noite pertencem-te;
fizeste a Lua e o Sol.
17Na Terra, tudo foi ordenado por ti;
estabeleceste tanto o verão como o inverno.
18Assim, Senhor, vê como o inimigo te insultou;
uma gente louca e orgulhosa blasfemou do teu nome.
19Não deixes os animais arrebatarem o teu povo,
como se fosse uma simples rola;
não o deixes assim neste estado de aflição.
20Lembra-te da tua aliança,
pois nos lugares obscuros da terra
as pessoas planeiam cometer violência!
21Que o oprimido não fique sem desforra;
que o aflito e o necessitado ainda tenham muitas razões
para louvarem o teu nome!
22Levanta-te, ó Deus,
defende aquilo que afinal é a tua própria causa!
Lembra-te dos insultos que esta gente louca profere todo o dia.
23Não te esqueças dos gritos de ódio dos teus inimigos;
a sua revolta vai aumentando cada vez mais contra ti.
