Nouă Traducere În Limba Română

Iov 1

Prolog

1În ţara Uţ, trăia odată un om al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru şi drept; el se temea de Dumnezeu şi se ferea de rău. I s-au născut şapte fii şi trei fiice. El avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgari şi un număr mare de slujitori. Era cel mai însemnat om dintre toţi locuitorii Răsăritului. Fiii lui obişnuiau să meargă şi să ţină, pe rând, câte un ospăţ în casa fiecăruia în parte; ei le chemau şi pe cele trei surori ale lor ca să mănânce şi să bea împreună cu ei. Când se termina câte un şir de ospeţe, Iov îi chema şi îi sfinţea. El se trezea dimineaţa devreme şi aducea arderi-de-tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate fiii mei au păcătuit şi l-au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor.“ Aşa obişnuia Iov să facă.

Prima încercare a lui Iov

Într-o zi, fiii[a] lui Dumnezeu au venit pentru a se înfăţişa înaintea Domnului. Satan[b] a venit şi el în mijlocul lor. Domnul l-a întrebat pe Satan:

– De unde vii?

Satan i-a răspuns Domnului:

– De la cutreieratul pământului şi de la plimbarea ce am făcut-o pe el.

Domnul l-a întrebat pe Satan:

– L-ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai e nimeni ca el pe pământ, un om curat la suflet, drept, care se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău.

Atunci Satan I-a răspuns Domnului:

– Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10 Nu l-ai împrejmuit Tu pe el, casa lui şi tot ceea ce are cu ocrotirea Ta? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi averile lui i s-au înmulţit în ţară. 11 Dar ia întinde-Ţi mâna acum şi atinge-te de tot ce are şi vei vedea că Te va blestema în faţă.

12 Domnul i-a răspuns lui Satan:

– Iată, îţi dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu-ţi întinzi mâna!

Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.

13 Într-o zi, în timp ce fiii şi fiicele sale mâncau şi beau vin în casa fiului cel mare, întâiul născut, 14 a venit la Iov un mesager care i-a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgăriţele păşteau lângă ei, 15 nişte sabeeni[c] s-au năpustit asupra lor, i-au luat, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 16 În timp ce acesta încă vorbea, un altul a venit şi i-a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile şi slujitorii, i-a ars de tot. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 17 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul şi i-a zis: „Nişte caldeeni[d], împărţiţi în trei cete, au năvălit, ţi-au luat cămilele, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 18 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul şi i-a zis: „Fiii şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. 19 Dintr-odată un vânt puternic a suflat dinspre pustie, a izbit în cele patru colţuri ale casei şi astfel casa s-a prăbuşit peste tineri şi au murit. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“

20 Atunci Iov s-a ridicat, şi-a sfâşiat mantia şi şi-a ras capul. A căzut la pământ, s-a închinat 21 şi a zis:

„Gol am ieşit din pântecele mamei mele
    şi gol mă voi întoarce în pământ[e]!
Domnul a dat, Domnul a luat,
    fie Numele Domnului binecuvântat!“

22 În toate acestea Iov n-a păcătuit, n-a aruncat vina asupra lui Dumnezeu.

Notas al pie

  1. Iov 1:6 LXX: îngerii; şi în 2:1
  2. Iov 1:6 Satan înseamnă vrăjmaş sau acuzator. Peste tot, în Iov, cuvântul este însoţit de articolul hotărât, spre deosebire de 1 Cron. 21:1; peste tot în carte
  3. Iov 1:15 Probabil arabi din Şeba
  4. Iov 1:17 Popor beduin până în sec. XI-X î.Cr., când se aşează în sudul Mesopotamiei, devenind mai târziu nucleul Imperiului Babilonian
  5. Iov 1:21 Lit.: acolo

O Livro

Jó 1

O carácter e a riqueza de Job

1Havia um homem chamado Job que vivia na terra de Uz. Era uma pessoa recta que temia Deus, e que se afastava do mal. 2/3 Tinha muitos filhos — sete rapazes e três raparigas — e era muito rico: possuía 7.000 ovelhas, 3.000 camelos, 500 juntas de bois e 500 jumentas; tendo ao seu serviço um número considerável de pessoas. Era, sem dúvida, o mais rico comerciante de gado em toda aquela zona.

4/5 Os seus filhos costumavam juntar-se para comerem e beberem juntos na casa de um deles de cada vez, convidando também as três irmãs. Nessas ocasiões comiam e bebiam abundantemente. Quando aquelas festanças acabavam, e por vezes prolongavam-se por vários dias, Job mandava chamar os filhos e santificava-os, levantando-se de manhã cedo e oferecendo um sacrifício por cada um deles. Porque Job pensava desta forma: “Talvez os meus filhos tenham pecado e tenham ofendido Deus nos seus corações.” Essa a razão porque fazia isso regularmente.

Job é sujeito à primeira prova

Um dia os anjos vieram apresentar-se perante Deus, e Satanás veio com eles. “Donde vens?”, perguntou o Senhor a Satanás.

“De rondar a Terra.”

“Reparaste no meu servo Job? E em como não há na Terra ninguém semelhante a ele? É um homem recto, que teme Deus e que se afasta do mal.”

9/10 “Sim, mas não é para admirar — ele é assim porque tu o recompensas bem”, respondeu Satanás. “Ele tem da tua parte protecção garantida para a sua casa e para os seus bens. Fizeste-o prosperar em tudo o que faz — por isso é tão rico! Não admira pois que te adore! 11 Contudo, basta que lhe tires a riqueza, e verás como te amaldiçoa na cara!”

12 E o Senhor replicou-lhe: “Podes fazer o que quiseres com os seus bens, mas não lhe toques fisicamente.” Satanás retirou-se da presença do Senhor.

13/15 Sucedeu então que, estando os filhos e filhas de Job comendo em casa do irmão mais velho, um mensageiro veio a correr à casa de Job com esta notícia: “Os teus bois estavam a lavrar, e as jumentas a pastar ao lado, quando se chegaram os sabeus que cairam sobre os animais e mataram os guardadores; só eu escapei.”

16 Ainda este não tinha acabado de falar quando se chega outro: “Veio fogo do céu sobre as ovelhas e os pastores todos; só eu consegui escapar, e vim logo trazer-te a notícia.”

17 Mal este tinha acabado de falar, eis que um terceiro chega: “Apareceram três bandos de caldeus que deram sobre os camelos e mataram os teus criados; só eu escapei e consegui vir até aqui para te dar a notícia.”

18/19 Imediatamente após este, apareceu ainda outro a dizer: “Teus filhos e filhas estavam a fazer uma festa na casa do mais velho quando, subitamente, se levantou um forte vento do deserto que fez ruir a casa sobre os que lá estava, morrendo todos; só eu escapei.”

20 Então Job levantou-se, rasgou a roupa que trazia e rapou o cabelo, ficou profundamente abatido, e lançou-se por terra na presença de Deus:

21     “Saí nu do ventre de minha mãe;
    nada levarei quando morrer.
    Foi o Senhor quem me deu tudo quanto possuía;
    por isso ele tinha o direito de tornar a levar aquilo
        que afinal lhe pertencia.
    Que o Senhor seja louvado.”

22 Em tudo isto Job não pecou nem atribuiu a Deus culpa alguma do sucedido.