Cartea III
(Psalmii 73–89)
Psalmul 73
Un psalm al lui Asaf.
1Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată.
2Cât despre mine, erau să mi se îndoaie picioarele,
era cât pe ce să‑mi alunece pașii,
3căci îi invidiam pe cei lăudăroși
când vedeam bunăstarea celor răi.
4Căci ei n‑au parte de remușcări până la moarte,
iar trupul le este plin de grăsime.4 Sau: Căci n‑au parte de durere, / iar trupul le este sănătos și puternic.
5N‑au parte de necazul muritorului de rând
și nu sunt loviți ca alți oameni.
6De aceea mândria le este lănțișor la gât,
iar violența îi învelește ca o manta.
7Le iese ochiul din orbită,7 Sau: Le ies ochii din cauza grăsimii. LXX și Siriacă: din grăsimea lor se prelinge ticăloșia.
iar imaginațiile inimii lor întrec măsura.
8Iau în derâdere și vorbesc cu răutate;
vorbesc de sus cu asuprire.
9Își înalță gura până la ceruri,
iar limba lor cutreieră pământul.
10De aceea poporul Lui se întoarce la ei
și soarbe ape din plin de la ei.
11Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu
și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“
12Iată, așa sunt cei răi:
liniștiți pe vecie și crescând în bogăție.
13Într-adevăr, degeaba mi‑am curățit inima
și mi‑am spălat mâinile în nevinovăție,
14căci sunt lovit toată ziua
și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață.
15Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“,
iată că aș trăda generația fiilor Tăi.
16Când m‑am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg,
a fost o îndeletnicire obositoare pentru mine,
17până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu
și am luat aminte la sfârșitul lor.
18Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase,
îi arunci în dezastru.
19Cum sunt pustiiți într‑o clipă!
Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.
20Ei sunt ca un vis la deșteptare.
Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul.
21Când mi se amăra inima
și eram străpuns în rărunchii mei,
22eram fără minte și nu știam nimic;
eram ca un animal înaintea Ta.
23Însă eu totdeauna sunt cu Tine!
Tu mă ții de mâna dreaptă,
24mă călăuzești cu sfatul Tău
și apoi mă vei lua în slavă.
25Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine?
Iar pe pământ nu‑mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
26Carnea și inima pot să mi se prăpădească,
dar Dumnezeu este stânca inimii mele
și partea mea de moștenire pe vecie.
27Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri.
Tu nimicești pe oricine curvește, abătându‑se de la Tine.
28Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu.
Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu;
voi povesti toate lucrările Tale!
Terceiro Livro
(Salmos 73–89)
Salmo 73
Salmo de Asafe.
1Deus é verdadeiramente bom para com Israel,
para com todos os que têm um coração puro.
2Quanto a mim,
por pouco me ia desviando do caminho reto;
quase escorregava.
3Pois tive inveja do bem-estar dos soberbos
e dos maus.
4Eles não têm medo de morrer;
o seu poder é garantido.
5Não se veem metidos em dificuldades,
como toda a gente,
nem rodeados de problemas.
6O orgulho é como um ornamento nas suas vidas;
vestem-se de violência como da melhor roupa.
7Têm os olhos arregalados de cobiça
e a mente cheia de ambições.
8É gente corrompida,
que só sabe tratar com maldade e opressão;
tudo o que dizem é sempre com arrogância.
9Quando abrem a boca,
têm sempre de praguejar contra o céu;
a sua língua maldizente é capaz de varrer a Terra.
10Assim o povo de Deus fica frustrado e confuso,
aceitando tudo o que eles dizem.
11E vão-se perguntando a si próprios:
“Será que Deus, lá no alto, sabe o que está a acontecer?”
12Esta gente é contra Deus e vive em plena segurança;
estão sempre a ver as suas riquezas a aumentar.
13Não terá sido em vão que me tenho preocupado,
com a pureza das minhas intenções,
e procurado manter-me sempre isento de maldade?
14Afinal, tudo o que tenho obtido, em cada dia,
é só problemas e aborrecimentos!
15Mas se eu falasse realmente assim
estaria traindo o teu povo, ó Deus!
16Na verdade, isto é muito difícil de entender;
quando procurava uma resposta ficava confuso.
17Até que entrei no santuário de Deus
e compreendi, enfim, o destino dessa gente.
18Tu os colocas em caminhos escorregadios
e os farás cair na destruição.
19De um momento para o outro cairão na ruína
e ficarão consumidos pelo terror.
20A imagem deles varrerás das memórias, Senhor,
como quando alguém acorda dum pesadelo.
21Quando vi isto, o meu coração ficou perturbado.
22Senti-me tão estúpido e ignorante;
eu parecia um animal diante de ti, Senhor.
23Mas eu estou sempre contigo;
tu seguras-me pela mão.
24Guiar-me-ás com a tua sabedoria
e depois me receberás na tua glória.
25A quem tenho eu no céu, além de ti?
És, na Terra, quem eu mais desejo!
26A minha saúde e o meu espírito enfraquecem,
mas Deus é a força do meu coração.
Ele é meu para a eternidade!
27Aqueles que se afastam de ti, Senhor, perecerão;
destruirás os que te são infiéis.
28Quanto a mim, sinto-me feliz em aproximar-me de Deus.
O Senhor Deus é o meu refúgio;
hei de anunciar todos os teus feitos!
