Cartea III
(Psalmii 73–89)
Psalmul 73
Un psalm al lui Asaf.
1Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată.
2Cât despre mine, erau să mi se îndoaie picioarele,
era cât pe ce să‑mi alunece pașii,
3căci îi invidiam pe cei lăudăroși
când vedeam bunăstarea celor răi.
4Căci ei n‑au parte de remușcări până la moarte,
iar trupul le este plin de grăsime.4 Sau: Căci n‑au parte de durere, / iar trupul le este sănătos și puternic.
5N‑au parte de necazul muritorului de rând
și nu sunt loviți ca alți oameni.
6De aceea mândria le este lănțișor la gât,
iar violența îi învelește ca o manta.
7Le iese ochiul din orbită,7 Sau: Le ies ochii din cauza grăsimii. LXX și Siriacă: din grăsimea lor se prelinge ticăloșia.
iar imaginațiile inimii lor întrec măsura.
8Iau în derâdere și vorbesc cu răutate;
vorbesc de sus cu asuprire.
9Își înalță gura până la ceruri,
iar limba lor cutreieră pământul.
10De aceea poporul Lui se întoarce la ei
și soarbe ape din plin de la ei.
11Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu
și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“
12Iată, așa sunt cei răi:
liniștiți pe vecie și crescând în bogăție.
13Într-adevăr, degeaba mi‑am curățit inima
și mi‑am spălat mâinile în nevinovăție,
14căci sunt lovit toată ziua
și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață.
15Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“,
iată că aș trăda generația fiilor Tăi.
16Când m‑am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg,
a fost o îndeletnicire obositoare pentru mine,
17până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu
și am luat aminte la sfârșitul lor.
18Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase,
îi arunci în dezastru.
19Cum sunt pustiiți într‑o clipă!
Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.
20Ei sunt ca un vis la deșteptare.
Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul.
21Când mi se amăra inima
și eram străpuns în rărunchii mei,
22eram fără minte și nu știam nimic;
eram ca un animal înaintea Ta.
23Însă eu totdeauna sunt cu Tine!
Tu mă ții de mâna dreaptă,
24mă călăuzești cu sfatul Tău
și apoi mă vei lua în slavă.
25Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine?
Iar pe pământ nu‑mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
26Carnea și inima pot să mi se prăpădească,
dar Dumnezeu este stânca inimii mele
și partea mea de moștenire pe vecie.
27Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri.
Tu nimicești pe oricine curvește, abătându‑se de la Tine.
28Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu.
Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu;
voi povesti toate lucrările Tale!
A Psalm of Asaph.
1Truly God is good to Israel, even to such as are of a clean heart.73.1 of: or, for73.1 Truly: or, Yet73.1 of…: Heb. clean of heart
2But as for me, my feet were almost gone; my steps had well nigh slipped.
3For I was envious at the foolish, when I saw the prosperity of the wicked.
4For there are no bands in their death: but their strength is firm.73.4 firm: Heb. fat
5They are not in trouble as other men; neither are they plagued like other men.73.5 in…: Heb. in the trouble of other men73.5 like: Heb. with
6Therefore pride compasseth them about as a chain; violence covereth them as a garment.
7Their eyes stand out with fatness: they have more than heart could wish.73.7 have…: Heb. pass the thoughts of the heart
8They are corrupt, and speak wickedly concerning oppression: they speak loftily.
9They set their mouth against the heavens, and their tongue walketh through the earth.
10Therefore his people return hither: and waters of a full cup are wrung out to them.
11And they say, How doth God know? and is there knowledge in the most High?
12Behold, these are the ungodly, who prosper in the world; they increase in riches.
13Verily I have cleansed my heart in vain, and washed my hands in innocency.
14For all the day long have I been plagued, and chastened every morning.73.14 chastened: Heb. my chastisement was
15If I say, I will speak thus; behold, I should offend against the generation of thy children.
16When I thought to know this, it was too painful for me;73.16 too…: Heb. labour in mine eyes
17Until I went into the sanctuary of God; then understood I their end.
18Surely thou didst set them in slippery places: thou castedst them down into destruction.
19How are they brought into desolation, as in a moment! they are utterly consumed with terrors.
20As a dream when one awaketh; so, O Lord, when thou awakest, thou shalt despise their image.
21Thus my heart was grieved, and I was pricked in my reins.
22So foolish was I, and ignorant: I was as a beast before thee.73.22 ignorant: Heb. I knew not73.22 before: Heb. with
23Nevertheless I am continually with thee: thou hast holden me by my right hand.
24Thou shalt guide me with thy counsel, and afterward receive me to glory.
25Whom have I in heaven but thee? and there is none upon earth that I desire beside thee.
26My flesh and my heart faileth: but God is the strength of my heart, and my portion for ever.73.26 strength: Heb. rock
27For, lo, they that are far from thee shall perish: thou hast destroyed all them that go a whoring from thee.
28But it is good for me to draw near to God: I have put my trust in the Lord GOD, that I may declare all thy works.
