Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 73:1-28

Cartea III

(Psalmii 73–89)

Psalmul 73

Un psalm al lui Asaf.

1Da, bun este Dumnezeu cu Israel,

cu cei cu inima curată.

2Cât despre mine, erau să mi se îndoaie picioarele,

era cât pe ce să‑mi alunece pașii,

3căci îi invidiam pe cei lăudăroși

când vedeam bunăstarea celor răi.

4Căci ei n‑au parte de remușcări până la moarte,

iar trupul le este plin de grăsime.4 Sau: Căci n‑au parte de durere, / iar trupul le este sănătos și puternic.

5N‑au parte de necazul muritorului de rând

și nu sunt loviți ca alți oameni.

6De aceea mândria le este lănțișor la gât,

iar violența îi învelește ca o manta.

7Le iese ochiul din orbită,7 Sau: Le ies ochii din cauza grăsimii. LXX și Siriacă: din grăsimea lor se prelinge ticăloșia.

iar imaginațiile inimii lor întrec măsura.

8Iau în derâdere și vorbesc cu răutate;

vorbesc de sus cu asuprire.

9Își înalță gura până la ceruri,

iar limba lor cutreieră pământul.

10De aceea poporul Lui se întoarce la ei

și soarbe ape din plin de la ei.

11Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu

și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“

12Iată, așa sunt cei răi:

liniștiți pe vecie și crescând în bogăție.

13Într-adevăr, degeaba mi‑am curățit inima

și mi‑am spălat mâinile în nevinovăție,

14căci sunt lovit toată ziua

și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață.

15Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“,

iată că aș trăda generația fiilor Tăi.

16Când m‑am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg,

a fost o îndeletnicire obositoare pentru mine,

17până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu

și am luat aminte la sfârșitul lor.

18Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase,

îi arunci în dezastru.

19Cum sunt pustiiți într‑o clipă!

Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.

20Ei sunt ca un vis la deșteptare.

Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul.

21Când mi se amăra inima

și eram străpuns în rărunchii mei,

22eram fără minte și nu știam nimic;

eram ca un animal înaintea Ta.

23Însă eu totdeauna sunt cu Tine!

Tu mă ții de mâna dreaptă,

24mă călăuzești cu sfatul Tău

și apoi mă vei lua în slavă.

25Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine?

Iar pe pământ nu‑mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.

26Carnea și inima pot să mi se prăpădească,

dar Dumnezeu este stânca inimii mele

și partea mea de moștenire pe vecie.

27Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri.

Tu nimicești pe oricine curvește, abătându‑se de la Tine.

28Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu.

Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu;

voi povesti toate lucrările Tale!