Psalmul 39
Pentru dirijor. Pentru IedutunTitlu. Vezi 1 Cron. 16:41-42; 25:1, 6; 2 Cron. 5:12; 35:15.. Un psalm al lui David.
1Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele
ca să nu păcătuiesc cu limba!
Îmi voi pune frâu gurii,
cât timp se va afla cel rău în prezența mea!“
2Am rămas deci mut, în tăcere,
nerostind nici măcar o vorbă bună;
dar durerea mi‑a fost răscolită.
3Îmi ardea inima înăuntrul meu
și un foc îmi mistuia șoaptele!
Atunci mi‑a venit cuvânt pe limbă:
4„Doamne, fă‑mi cunoscut care este sfârșitul meu
și care este măsura zilelor mele?
Fă‑mă să înțeleg cât sunt de trecător!
5Iată, Tu mi‑ai dat zile cât un lat de palmă,
iar lungimea vieții mele este o nimica toată înaintea Ta.
Într-adevăr, orice om care se ține bine este de fapt o biată suflare.“ Selah
6Într-adevăr, omul cutreieră ca o umbră6 Lit.: chip.!
Da, el se agită degeaba,
strânge bogății, și nu știe cine le va aduna.
7Și acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne?
Speranța mea este în Tine!
8Eliberează‑mă de toate fărădelegile mele,
nu mă lăsa la disprețul nebunului!
9Stau mut și nu‑mi deschid gura,
căci Tu ai lucrat.
10Abate‑Ți lovitura de la mine,
căci sunt mistuit de lovitura mâinii Tale!
11Pedepsind nelegiuirea, Tu disciplinezi pe fiecare
și îi prăpădești ca molia, ce are mai scump.
Într-adevăr, orice om este doar o suflare! Selah
12Doamne, ascultă‑mi rugăciunea
și ia aminte la strigătul meu după ajutor!
Nu rămâne surd la plânsul meu,
căci, față de Tine, sunt un călător străin,
un peregrin ca toți părinții mei!
13Abate‑Ți privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăși,
până nu mă duc și nu voi mai fi!
Et råb om hjælp i lidelse
1Til korlederen Jedutun: En sang af David.
2Jeg havde besluttet ikke at gøre noget forkert,
og jeg ville ikke sige noget overilet.
Jeg havde valgt at holde munden lukket,
når der var gudløse mennesker til stede.
3-4Derfor tav jeg og sagde ikke et ord,
men det hjalp bare ikke.
Uroen brændte i mit indre,
og min frustration voksede.
Jo mere jeg tænkte, jo værre blev det,
til sidst var jeg nødt til at tale:
5„Herre, hjælp mig at indse, at livet er kort,
dagene synes at flyve af sted.
6Mit liv er kort ud fra dit perspektiv,
et menneskes liv er flygtigt som et vindpust.
7Vi er som skygger, der farer forbi.
Man slider for at samle sig rigdom,
men ved ikke, hvem der får glæde af det.
8Herre, hvad kan jeg forvente af livet?
Du er mit eneste håb.
9Red mig ud af syndens sump,
så ikke tåberne skal hovere over mig.
10Herre, jeg har intet at sige til mit forsvar,
for det er jo dig, som straffer mig.
11Men Herre, jeg kan ikke holde det ud længere,
jeg ligger knust under din hånd.
12Når du straffer folk for deres synder,
bliver de mast som møl.
Mennesket er jo flygtigt som et åndepust.
13Hør min bøn, Herre, lyt til mit råb!
Luk ikke ørerne for min gråd.
Jeg er jo blot en fremmed på jorden,
en gæst på gennemrejse som mine forfædre.
14Vend din vrede fra mig, Herre,
så jeg kan opleve glæden igen,
før jeg skal herfra.”
