Psalmul 139
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1Doamne, Tu mă cercetezi și mă cunoști!
2Tu știi când stau jos și când mă ridic
și, de departe, îmi cunoști gândurile.
3Tu îmi cercetezi cărarea și culcușul,
și toate căile mi le știi îndeaproape.
4Căci nici nu‑mi ajunge cuvântul pe limbă
și iată că Tu, Doamne, îl și cunoști pe de‑a‑ntregul.
5Tu mă învălui pe dinapoi și pe dinainte
și‑Ți pui mâna peste mine.
6O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine:
este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
unde să fug dinaintea feței Tale?
8Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată‑Te și acolo!
9Purtat de aripile zorilor,
mă așez la capătul mării,
10dar și acolo mâna Ta mă conduce,
și dreapta Ta mă apucă.
11Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.
13Căci Tu mi‑ai întocmit rărunchii;
m‑ai țesut în pântecul mamei mele.
14Îți mulțumesc că sunt o făptură atât de minunată
– minunate sunt lucrările Tale! –
și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta.
15Oasele mele nu erau ascunse de Tine
când am fost făcut într‑un loc ascuns,
când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului.
16Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi‑au fost hotărâte
mai înainte să existe vreuna din ele.
17Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
Cât de mare este numărul lor!
18Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19Dumnezeule, de l‑ai ucide pe cel rău!
Depărtați‑vă de la mine oameni ai sângelui!
20Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
dușmanii Tăi, care Îți folosesc Numele în mod nesăbuit!
21Să nu‑i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
Să nu‑mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22Îi urăsc cu o ură desăvârșită:
pentru mine, ei sunt niște dușmani.
23Cercetează‑mă, Dumnezeule, și cunoaște‑mi inima,
încearcă‑mă și cunoaște‑mi frământările!
24Vezi dacă sunt pe o cale idolatră24 Sau: pe o cale a durerii, probabil cu sensul de mod de viață păcătos care provoacă durere.
și condu‑mă pe calea veșniciei24 Sau: pe calea din vechime, cu referire, probabil, la principiile morale stabilite de Dumnezeu la începutul istoriei lui Israel.!
Salmo 139
Para o mestre de música. Davídico. Um salmo.
1Senhor, tu me sondas
e me conheces.
2Sabes quando me sento e quando me levanto;
de longe percebes os meus pensamentos.
3Sabes muito bem quando trabalho e quando descanso;
todos os meus caminhos são bem conhecidos por ti.
4Antes mesmo que a palavra me chegue à língua,
tu já a conheces inteiramente, Senhor.
5Tu me cercas, por trás e pela frente,
e pões a tua mão sobre mim.
6Tal conhecimento é maravilhoso demais
e está além do meu alcance;
é tão elevado que não o posso atingir.
7Para onde poderia eu escapar do teu Espírito?
Para onde poderia fugir da tua presença?
8Se eu subir aos céus, lá estás;
se eu fizer a minha cama na sepultura139.8 Hebraico: Sheol. Essa palavra também pode ser traduzida por profundezas, pó ou morte., também lá estás.
9Se eu subir com as asas da alvorada
e morar na extremidade do mar,
10mesmo ali a tua mão direita me guiará e me susterá.
11Mesmo que eu diga que as trevas me encobrirão,
e que a luz se tornará noite ao meu redor,
12verei que nem as trevas são escuras para ti.
A noite brilhará como o dia,
pois para ti as trevas são luz.
13Tu criaste o íntimo do meu ser
e me teceste no ventre de minha mãe.
14Eu te louvo porque me fizeste de modo especial e admirável139.14 A Septuaginta, a Versão Siríaca e os manuscritos do mar Morto dizem porque tu és tremendo e maravilhoso..
Tuas obras são maravilhosas!
Digo isso com convicção.
15Meus ossos não estavam escondidos de ti
quando em secreto fui formado
e entretecido como nas profundezas da terra.
16Os teus olhos viram o meu embrião;
todos os dias determinados para mim
foram escritos no teu livro antes de qualquer deles existir.
17Como são preciosos para mim os teus pensamentos, ó Deus!
Como é grande a soma deles!
18Se eu os contasse,
seriam mais do que os grãos de areia.
Se terminasse de contá-los139.18 Ou Quando acordasse,
eu ainda estaria contigo.
19Quem dera matasses os ímpios, ó Deus!
Afastem-se de mim os assassinos!
20Porque falam de ti com maldade;
em vão rebelam-se contra ti.
21Acaso não odeio os que te odeiam, Senhor?
E não detesto os que se revoltam contra ti?
22Tenho por eles ódio implacável!
Considero-os inimigos meus!
23Sonda-me, ó Deus, e conhece o meu coração;
prova-me e conhece as minhas inquietações.
24Vê se em minha conduta algo te ofende
e dirige-me pelo caminho eterno.
