Nouă Traducere În Limba Română

Iov 1:1-22

Prolog

1Era un om în țara Uț, al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru și drept. El se temea de Dumnezeu și se ferea de rău. 2I s‑au născut șapte fii și trei fiice. 3El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un număr mare de servitori. Era cel mai însemnat om dintre toți fiii Răsăritului. 4Fiii lui obișnuiau să meargă și să țină câte un ospăț în casa fiecăruia, în ziua cuvenită lui. Ei le chemau și pe cele trei surori ale lor ca să mănânce și să bea împreună cu ei. 5Când zilele fiecărui ospăț ajungeau la sfârșit, Iov îi chema și îi sfințea5 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică).. El se scula dis‑de‑dimineață și aducea arderi‑de‑tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate că fiii mei au păcătuit și L‑au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor.“ Așa făcea Iov în fiecare zi.

Primul necaz al lui Iov

6Într‑o zi, fiii6 LXX: îngerii; vezi și 2:1. lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea Domnului. Satan6 Satan înseamnă vrăjmaș sau acuzator. Peste tot, în Iov, cuvântul este însoțit de articolul hotărât, spre deosebire de 1 Cron. 21:1; [peste tot în carte]. a venit și el în mijlocul lor.

7Domnul l‑a întrebat pe Satan:

– De unde vii?

Satan i‑a răspuns Domnului și a zis:

– De la cutreierarea pământului și de la plimbarea ce am făcut‑o pe întinsul lui.

8Domnul l‑a întrebat pe Satan:

– Ți‑ai îndreptat inima asupra robului Meu Iov?8 Lit.: Ți‑ai pus inima pe robul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru, drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău.

9Atunci Satan I‑a răspuns Domnuluiși a zis:

– Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10Nu ai pus tu un gard de protecție în jurul lui, în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și averile lui i s‑au înmulțit în țară. 11Dar ia întinde‑Ți mâna și atinge‑Te de tot ce are, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față.

12Domnul i‑a zis lui Satan:

– Iată, îți dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu‑ți întinzi mâna!

Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.

13Într‑o zi, în timp ce fiii și fiicele sale mâncau și beau vin în casa fratelui lor, cel întâi născut, 14a venit la Iov un mesager care i‑a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgărițele pășteau lângă ei, 15niște șabeeni15 Probabil arabi din Șeba. s‑au năpustit asupra lor, i‑au luat, iar pe slujitori i‑au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“ 16În timp ce acesta încă vorbea, un altul a venit și i‑a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din ceruri și a ars oile și slujitorii și i‑a mistuit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“ 17În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i‑a zis: „Niște caldeeni17 Popor beduin până în sec. XI–X î.Cr., când se așază în sudul Mesopotamiei, devenind mai târziu nucleul Imperiului Babilonian., împărțiți în trei cete, au năvălit, ți‑au luat cămilele, iar pe slujitori i‑au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“ 18În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i‑a zis: „Fiii și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. 19Și iată că un vânt puternic a suflat dinspre pustie, a izbit în cele patru colțuri ale casei și astfel casa s‑a prăbușit peste tineri și au murit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“

20Atunci Iov s‑a ridicat, și‑a sfâșiat mantia și și‑a ras capul. Apoi s‑a aruncat la pământ, s‑a închinat 21și a zis:

„Gol am ieșit din pântecul mamei mele

și gol mă voi întoarce în pământ21 Lit.: acolo.!

Domnul a dat, Domnul a luat,

fie Numele Domnului binecuvântat!“

22În toate acestea Iov n‑a păcătuit și n‑a pus nenorocirea pe seama lui Dumnezeu.

Nova Versão Internacional

Jó 1:1-22

Introdução

1Na terra de Uz vivia um homem chamado Jó. Era homem íntegro e justo; temia a Deus e evitava fazer o mal. 2Tinha ele sete filhos e três filhas 3e possuía sete mil ovelhas, três mil camelos, quinhentas juntas de boi e quinhentos jumentos e tinha muita gente a seu serviço. Era o homem mais rico do oriente.

4Seus filhos costumavam dar banquetes em casa, um de cada vez, e convidavam suas três irmãs para comerem e beberem com eles. 5Terminado um período de banquetes, Jó mandava chamá-los e fazia com que se purificassem. De madrugada ele oferecia um holocausto1.5 Isto é, sacrifício totalmente queimado. em favor de cada um deles, pois pensava: “Talvez os meus filhos tenham, lá no íntimo, pecado e amaldiçoado a Deus”. Essa era a prática constante de Jó.

A Primeira Provação de Jó

6Certo dia os anjos1.6 Hebraico: os filhos de Deus. vieram apresentar-se ao Senhor, e Satanás1.6 Satanás significa acusador. também veio com eles. 7O Senhor disse a Satanás: “De onde você veio?”

Satanás respondeu ao Senhor: “De perambular pela terra e andar por ela”.

8Disse então o Senhor a Satanás: “Reparou em meu servo Jó? Não há ninguém na terra como ele, irrepreensível, íntegro, homem que teme a Deus e evita o mal”.

9“Será que Jó não tem razões para temer a Deus?”, respondeu Satanás. 10“Acaso não puseste uma cerca em volta dele, da família dele e de tudo o que ele possui? Tu mesmo tens abençoado tudo o que ele faz, de modo que os seus rebanhos estão espalhados por toda a terra. 11Mas estende a tua mão e fere tudo o que ele tem, e com certeza ele te amaldiçoará na tua face.”

12O Senhor disse a Satanás: “Pois bem, tudo o que ele possui está nas suas mãos; apenas não toque nele”.

Então Satanás saiu da presença do Senhor.

13Certo dia, quando os filhos e as filhas de Jó estavam num banquete, comendo e bebendo vinho na casa do irmão mais velho, 14um mensageiro veio dizer a Jó: “Os bois estavam arando e os jumentos estavam pastando por perto, 15quando os sabeus os atacaram e os levaram embora. Mataram à espada os empregados, e eu fui o único que escapou para lhe contar!”

16Enquanto ele ainda estava falando, chegou outro mensageiro e disse: “Fogo de Deus caiu do céu e queimou totalmente as ovelhas e os empregados, e eu fui o único que escapou para contar a você!”

17Enquanto ele ainda estava falando, chegou outro mensageiro e disse: “Vieram caldeus em três bandos, atacaram os camelos e os levaram embora. Mataram à espada os empregados, e eu fui o único que escapou para contar a você!”

18Enquanto ele ainda estava falando, chegou ainda outro mensageiro e disse: “Seus filhos e suas filhas estavam num banquete, comendo e bebendo vinho na casa do irmão mais velho, 19quando, de repente, um vento muito forte veio do deserto e atingiu os quatro cantos da casa, que desabou. Eles morreram, e eu fui o único que escapou para contar a você!”

20Ao ouvir isso, Jó levantou-se, rasgou o manto e rapou a cabeça. Então prostrou-se com o rosto em terra, em adoração, 21e disse:

“Saí nu do ventre da minha mãe, e nu partirei1.21 Ou nu voltarei para lá.

O Senhor o deu, o Senhor o levou;

louvado seja o nome do Senhor”.

22Em tudo isso Jó não pecou e não culpou a Deus de coisa alguma.