Nouă Traducere În Limba Română

Proverbe 1:1-33

Prolog: scopul și tema cărții

1Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,

2pentru a cunoaște înțelepciunea și îndrumarea,

pentru a înțelege cuvintele cunoașterii,

3pentru a primi îndrumare în ce privește înțelepciunea,

dreptatea, judecata și nepărtinirea,

4pentru a da prudență celui neștiutor4 Sau: celui nesăbuit. Termenul ebraic se referă la o anumită naivitate sau lipsă de experiență.,

iar tânărului – cunoștință și discernământ.

5Să asculte cel înțelept și el își va spori învățătura,

iar cel priceput să primească îndrumări,

6pentru a înțelege un proverb sau o pildă,

cuvintele înțelepților și ghicitorile lor.

7Teama de Domnul este începutul cunoașterii,

dar nebunii7 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană care alege să rămână deficientă din punct de vedere moral. disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea.

Îndemnuri pentru căutarea înțelepciunii

Avertizare împotriva ispitirii

8Ascultă, fiule, îndrumarea tatălui tău

și nu părăsi învățătura mamei tale.

9Căci ele vor fi o cunună plăcută pe capul tău

și un colier în jurul gâtului tău.

10Fiule, dacă niște păcătoși vor să te ademenească

nu accepta.

11Dacă vor spune: „Vino cu noi!

Să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,

să întindem fără motiv curse celui nevinovat!

12Să‑i înghițim de vii ca Locuința Morților12 Ebr.: Șeol [peste tot în carte].

și întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!

13Vom găsi tot felul de lucruri scumpe

și ne vom umple casele cu pradă.

14Pune partea ta cu noi14 Lit.: Aruncă sorțul tău între noi.

și vom avea un sac împreună!“

15Fiule, să nu mergi pe același drum cu ei,

abate‑ți piciorul de pe cărarea lor,

16căci picioarele lor aleargă spre rău

și se grăbesc să verse sânge.

17În zadar se aruncă lațul

înaintea ochilor tuturor păsărilor!

18Aceștia își pândesc însăși sângele lor,

își întind curse înseși sufletelor lor.

19Astfel sunt căile tuturor celor ce obțin câștig nedrept;

el va lua viața stăpânilor lui.

Chemarea înțelepciunii și consecințele respingerii ei

20Înțelepciunea strigă pe stradă,

își înalță glasul în piețe,

21cheamă de la capătul locurilor aglomerate,

își rostește cuvintele în fața porților cetății:

22„Naivilor, până când veți iubi naivitatea?

Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura

și vor urî nesăbuiții cunoașterea?

23Dacă v‑ați întoarce la mustrarea mea,

aș revărsa duhul meu peste voi

și v‑aș dezvălui cuvintele mele.

24Dar pentru că mă respingeți când vă chem,

iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,

25pentru că ignorați toate sfaturile mele

și nu acceptați mustrarea mea,

26de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră,

îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,

27când groaza voastră va veni ca o distrugere,

și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie,

când necazul și suferința vor veni peste voi.

28Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde;

mă vor căuta, dar nu mă vor găsi.

29Pentru că au urât cunoștința

și n‑au ales teama de Domnul,

30pentru că n‑au acceptat sfatul meu

și au disprețuit toate mustrările mele,

31de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor

și se vor sătura cu roada planurilor lor.

32Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi

și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți;

33dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță,

va trăi liniștit, fără să‑l cuprindă groaza de vreun rău.“

Nova Versão Internacional

Provérbios 1:1-33

Propósito

1Estes são os provérbios de Salomão, filho de Davi, rei de Israel.

2Eles ajudarão a experimentar a sabedoria e a disciplina;

a compreender as palavras que dão entendimento;

3a viver com disciplina e sensatez,

fazendo o que é justo, direito e correto;

4ajudarão a dar prudência aos inexperientes

e conhecimento e bom senso aos jovens.

5Se o sábio lhes der ouvidos, aumentará seu conhecimento,

e quem tem discernimento obterá orientação

6para compreender provérbios e parábolas,

ditados e enigmas dos sábios.

7O temor do Senhor é o princípio1.7 Ou a chave; também em 9.10. do conhecimento,

mas os insensatos desprezam a sabedoria e a disciplina.

Advertências da Sabedoria

8Ouça, meu filho, a instrução de seu pai

e não despreze o ensino de sua mãe.

9Eles serão um enfeite para a sua cabeça,

um adorno para o seu pescoço.

10Meu filho, se os maus tentarem seduzi-lo,

não ceda!

11Se disserem: “Venha conosco,

fiquemos de tocaia para matar alguém,

vamos divertir-nos armando emboscada

contra quem de nada suspeita!

12Vamos engoli-los vivos,

como a sepultura1.12 Hebraico: Sheol. Essa palavra também pode ser traduzida por profundezas, ou morte; também em 5.5; 7.27 e 9.18. engole os mortos;

vamos destruí-los inteiros,

como são destruídos os que descem à cova;

13acharemos todo tipo de objetos valiosos

e encheremos as nossas casas com o que roubarmos;

14junte-se ao nosso bando;

dividiremos em partes iguais tudo o que conseguirmos!”

15Meu filho, não vá pela vereda dessa gente!

Afaste os pés do caminho que eles seguem,

16pois os pés deles correm para fazer o mal,

estão sempre prontos para derramar sangue.

17Assim como é inútil

estender a rede se as aves o observam,

18também esses homens não percebem

que fazem tocaia contra a própria vida;

armam emboscadas contra eles mesmos!

19Tal é o caminho de todos os gananciosos;

quem assim procede a si mesmo se destrói.

Convite à Sabedoria

20A sabedoria clama em alta voz nas ruas,

ergue a voz nas praças públicas,

21nas esquinas das ruas barulhentas1.21 A Septuaginta diz no alto dos muros. ela clama,

nas portas da cidade faz o seu discurso:

22“Até quando vocês, inexperientes,

irão contentar-se com a sua inexperiência?

Vocês, zombadores, até quando terão prazer na zombaria?

E vocês, tolos, até quando desprezarão o conhecimento?

23Se acatarem a minha repreensão,

eu darei a vocês um espírito de sabedoria

e revelarei a vocês os meus pensamentos.

24Vocês, porém, rejeitaram o meu convite;

ninguém se importou quando estendi minha mão!

25Visto que desprezaram totalmente o meu conselho

e não quiseram aceitar a minha repreensão,

26eu, de minha parte, vou rir-me da sua desgraça;

zombarei quando o que temem se abater sobre vocês,

27quando aquilo que temem abater-se sobre vocês

como uma tempestade,

quando a desgraça os atingir

como um vendaval,

quando a angústia e a dor os dominarem.

28“Então vocês me chamarão,

mas não responderei;

procurarão por mim,

mas não me encontrarão.

29Visto que desprezaram o conhecimento

e recusaram o temor do Senhor,

30não quiseram aceitar o meu conselho

e fizeram pouco caso da minha advertência,

31comerão do fruto da sua conduta

e se fartarão de suas próprias maquinações.

32Pois a inconstância dos inexperientes os matará,

e a falsa segurança dos tolos os destruirá;

33mas quem me ouvir viverá em segurança

e estará tranquilo, sem temer nenhum mal”.