Psalmul 130
O cântare de pelerinaj
1Din adâncuri strig, Doamne!
2Stăpâne, ascultă glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte
la glasul cererilor mele!
3Dacă Tu, Doamne, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor,
cine ar putea sta în picioare, Stăpâne?
4Dar la Tine este iertarea,
ca astfel să fii de temut.
5Îl aștept pe Domnul.
Sufletul meu așteaptă
și nădăjduiește în Cuvântul Lui.
6Sufletul meu Îl așteaptă pe Stăpânul
mai mult decât așteaptă străjerii dimineața,
da, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața.
7Israel, nădăjduiește în Domnul,
căci îndurarea este a Domnului
și la El găsim belșug de răscumpărare.
8El îl răscumpără pe Israel
din toate nelegiuirile lui.
Salmo 130
Cântico de peregrinação.
1Senhor, a ti clamo,
do profundo desespero em que caí.
2Ouve-me, Senhor!
Dá atenção aos meus rogos!
3Se considerares os nossos pecados, Senhor,
quem é que poderá sequer manter-se vivo?
4Mas tu és um Deus que perdoa;
é isso que faz com que sejas temido.
5Confio em ti, esperando a tua resposta,
segundo o que prometeste.
6Anseio por ti, Senhor,
mais do que as sentinelas pelo romper da madrugada.
Sim, mais do que elas!
7Espera no Senhor, ó povo de Israel,
porque ele é cheio de misericórdia
e deseja salvar-te perfeitamente!
8Ele redimirá Israel de todas as suas iniquidades.
