Psalmul 129
O cântare de pelerinaj
1„Mult m‑au mai dușmănit încă din tinerețea mea“
– să spună acum Israel lucrul acesta!
2„Mult m‑au mai dușmănit încă din tinerețea mea,
dar nu m‑au învins.
3Pe spatele meu au arat plugarii
și au tras brazde lungi.
4Însă Domnul este drept;
El a tăiat funiile celor răi.“
5Să se rușineze și să dea înapoi
toți cei ce urăsc Sionul.
6Să fie ca iarba de pe acoperișuri,
care se usucă înainte de a fi smulsă.
7Secerătorul nu‑și umple mâna cu ea,
și cel ce leagă snopii nu‑și încarcă brațul cu ea.
8Trecătorii să nu zică:
„Fie binecuvântarea Domnului cu voi!“
sau „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!“8 Saluturi întâlnite în sezonul seceratului (vezi Rut 2:4).
Salmo 129
Cántico de los peregrinos.
1Mucho me han angustiado desde mi juventud
—que lo repita ahora Israel—,
2mucho me han angustiado desde mi juventud,
pero no han logrado vencerme.
3Sobre la espalda me pasaron el arado,
abriéndome en ella profundos129:3 profundos. Lit. largos. surcos.
4Pero el Señor, que es justo,
me libró de las ataduras de los impíos.
5Que retrocedan avergonzados
todos los que odian a Sión.
6Que sean como la hierba en el techo,
que antes de crecer se marchita;
7que no llena las manos del segador
ni el regazo del que cosecha.
8Que al pasar nadie les diga:
«La bendición del Señor sea con vosotros;
os bendecimos en el nombre del Señor».
