Nouă Traducere În Limba Română

Proverbe 1

Prolog: scopul şi tema cărţii

1Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,

pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura,
    pentru a înţelege cuvintele cunoaşterii,
pentru a primi îndrumare în ce priveşte chibzuinţa,
    dreptatea, judecata şi nepărtinirea
pentru a da agerime[a] celui neştiutor[b],
    iar tânărului – cunoştinţă şi prudenţă,
pentru ca cel înţelept să asculte şi să-şi sporească cunoaşterea,
    iar cel cu discernământ să primească îndrumare
pentru a înţelege un proverb sau o pildă,
    pentru a pricepe cuvintele şi ghicitorile înţelepţilor.

Frica de Domnul este începutul cunoaşterii,
    dar nebunii[c] dispreţuiesc înţelepciunea şi disciplinarea.

Îndemnuri la a căuta înţelepciunea

Avertizare împotriva ispitirii

Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău
    şi nu părăsi îndrumarea mamei tale.
Căci ele vor fi o cunună graţioasă pe capul tău
    şi un colier în jurul gâtului tău.

10 Fiul meu, dacă nişte păcătoşi vor să te ademenească
    nu te lăsa înduplecat de ei.
11 Dacă-ţi vor spune: „Vino cu noi!
    Haidem să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,
        să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12 Haidem să-i înghiţim de vii ca Locuinţa Morţilor[d]
    şi întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!
13 Vom câştiga tot felul de lucruri scumpe
    şi ne vom umple casele cu pradă.
14 Pune partea ta cu noi
    şi vom avea o pungă împreună!“
15 Fiul meu, să nu mergi împreună cu ei,
    abate-ţi piciorul de pe căile lor,
16 căci picioarele lor aleargă spre rău
    şi se grăbesc să verse sânge.
17 Este însă atât de zadarnic să se arunce plasa
    în văzul tuturor păsărilor!
18 Căci aceştia îşi pândesc însăşi viaţa lor,
    îşi întind curse înseşi sufletelor lor.

19 Aceasta este soarta tuturor celor ce umblă după câştig necinstit;
    el curmă viaţa celor ce şi-l însuşesc.

Chemarea înţelepciunii şi consecinţele respingerii ei

20 Înţelepciunea strigă pe străzi,
    îşi înalţă glasul în locuri publice,
21 strigă acolo unde e zarva mai mare[e],
    la porţile cetăţii îşi rosteşte cuvintele:

22 „Nesăbuiţilor, până când veţi iubi prostia?
    Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
        şi vor urî proştii cunoaşterea?
23 Dacă v-aţi întoarce la mustrarea mea,
    aş revărsa duhul meu peste voi
        şi v-aş dezvălui cuvintele mele.
24 Dar pentru că mă respingeţi când vă chem,
    iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25 pentru că ignoraţi toate sfaturile mele
    şi nu primiţi mustrările mele,
26 de aceea şi eu voi râde când vă va lovi dezastrul,
    îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27 când spaima vă va cuprinde ca o furtună
    şi nenorocirea va veni ca o rafală de vânt,
        când necazul şi suferinţa vă vor copleşi.

28 Atunci mă vor chema dar nu voi răspunde,
    mă vor căuta dar nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât cunoştinţa
    şi n-au ales frica de Domnul,
30 pentru că n-au acceptat sfaturile mele
    şi au dispreţuit toate mustrările mele,
31 de aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor
    şi se vor sătura cu roada planurilor lor.
32 Căci încăpăţânarea îi ucide pe cei nesăbuiţi
    şi mulţumirea de sine îi distruge pe cei proşti;
33 dar cel ce mă ascultă va locui în siguranţă,
    va trăi liniştit, fără să-l apuce groaza de vreun rău.“

Notas al pie

  1. Proverbe 1:4 Sau: prudenţă
  2. Proverbe 1:4 Sau: celui nesăbuit. Termenul ebraic se referă la o anumită naivitate sau lipsă de experienţă; peste tot în carte
  3. Proverbe 1:7 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici şi aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral
  4. Proverbe 1:12 Ebr: Şeol; peste tot în carte
  5. Proverbe 1:21 TM; LXX: strigă de pe ziduri

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Proverbios 1

Prólogo: Propósito y tema

1Proverbios de Salomón hijo de David, rey de Israel:

para adquirir sabiduría y disciplina;
    para discernir palabras de inteligencia;
para recibir la corrección que dan la prudencia,
    la rectitud, la justicia y la equidad;
para infundir sagacidad en los inexpertos,
    conocimiento y discreción en los jóvenes.
Escuche esto el sabio, y aumente su saber;
    reciba dirección el entendido,
para discernir el proverbio y la parábola,
    los dichos de los sabios y sus enigmas.

El temor del Señor es el principio del conocimiento;
    los necios desprecian la sabiduría y la disciplina.

Exhortaciones a buscar la sabiduría

Advertencia contra el engaño

Hijo mío, escucha las correcciones de tu padre
    y no abandones las enseñanzas de tu madre.
Adornarán tu cabeza como una diadema;
    adornarán tu cuello como un collar.

10 Hijo mío, si los pecadores quieren engañarte,
    no vayas con ellos.
11 Estos te dirán:
    «¡Ven con nosotros!
Acechemos a algún inocente
    y démonos el gusto de matar a algún incauto;
12 traguémonos a alguien vivo,
    como se traga el sepulcro a la gente;
devorémoslo entero,
    como devora la fosa a los muertos.
13 Obtendremos toda clase de riquezas;
    con el botín llenaremos nuestras casas.
14 Comparte tu suerte con nosotros,
    y compartiremos contigo lo que obtengamos».
15 ¡Pero no te dejes llevar por ellos,[a] hijo mío!
    ¡Apártate de sus senderos!
16 Pues corren presurosos a hacer lo malo;
    ¡tienen prisa por derramar sangre!
17 De nada sirve tender la red
    a la vista de todos los pájaros,
18 pero aquellos acechan su propia vida[b]
    y acabarán por destruirse a sí mismos.
19 Así terminan los que van tras ganancias mal adquiridas;
    por estas perderán la vida.

Advertencia contra el rechazo a la sabiduría

20 Clama la sabiduría en las calles;
    en los lugares públicos levanta su voz.
21 Clama en las esquinas de calles transitadas;
    a la entrada de la ciudad razona:

22 «¿Hasta cuándo, muchachos inexpertos,
    seguiréis aferrados a vuestra inexperiencia?
¿Hasta cuándo, vosotros los insolentes,
    os complaceréis en vuestra insolencia?
¿Hasta cuándo, vosotros los necios,
    aborreceréis el conocimiento?
23 Responded a mis reprensiones,
    y yo os abriré mi corazón;[c]
    os daré a conocer mis pensamientos.
24 Como vosotros no me atendisteis cuando os llamé,
    ni me hicisteis caso cuando os tendí la mano,
25 sino que rechazasteis todos mis consejos
    y no acatasteis mis reprensiones,
26 ahora yo me burlaré de vosotros
    cuando caigáis en desgracia.
Yo seré quien se ría de vosotros
    cuando os sobrevenga el miedo,
27 cuando el miedo os sobrevenga como una tormenta
    y la desgracia os arrastre como un torbellino.

28 »Entonces me llamarán, pero no les responderé;
    me buscarán, pero no me encontrarán.
29 Por cuanto aborrecieron el conocimiento
    y no quisieron temer al Señor;
30 por cuanto no siguieron mis consejos,
    sino que rechazaron mis reprensiones,
31 cosecharán el fruto de su conducta,
    se hartarán con sus propias intrigas;
32 ¡su descarrío e inexperiencia los destruirán,
    su complacencia y necedad los aniquilarán!
33 Pero el que me obedezca vivirá tranquilo,
    sosegado y sin temor del mal».

Notas al pie

  1. 1:15 no … por ellos. Lit. no vayas por sus caminos.
  2. 1:18 vida. Lit. sangre.
  3. 1:23 os abriré mi corazón. Lit. derramaré mi espíritu.