1Un om care‑și înțepenește ceafa1 Cu sensul de a se încăpățâna. în fața mustrărilor,
va fi zdrobit deodată și nu va fi nicio vindecare.
2Când cei drepți se înmulțesc, poporul se bucură,
dar când stăpânește cel rău, poporul suspină.
3Un om care iubește înțelepciunea îl face bucuros pe tatăl său,
dar cel ce se însoțește cu prostituatele risipește averea.
4Un rege dă stabilitate țării prin judecată,
dar omul care impune daruri o distruge.
5Omul care‑și lingușește semenul,
întinde un laț picioarelor acestuia.
6În fărădelegea unui om rău este o cursă,
dar cel drept cântă și se bucură.
7Cel drept cunoaște cauza săracilor,
dar cel rău nu înțelege o asemenea știință.
8Oamenii batjocurii agită o cetate,
dar oamenii înțelepți potolesc mânia.
9Când un om înțelept se judecă cu un nebun,
acesta se mânie sau râde, dar pace nu se face.
10Oamenii sângelui îl urăsc pe cel integru,
și celor drepți caută să le ia viața.
11Cel nesăbuit își arată toată furia11 Lit.: tot duhul (sau toată suflarea).,
dar cel înțelept o ține sub control.
12Când un stăpânitor dă atenție minciunilor,
toți supușii lui devin răi.
13Săracul și asupritorul au un lucru comun:
Domnul le luminează amândurora ochii.
14Dacă regele îl judecă cu nepărtinire pe sărac,
tronul lui va fi întotdeauna în siguranță.
15Nuiaua și mustrarea dau înțelepciune,
dar un copil lăsat în voia lui își face de rușine mama.
16Când se înmulțesc cei răi crește fărădelegea,
dar cel drept le va vedea prăbușirea.
17Disciplinează‑ți fiul, și el îți va da odihnă!
El va aduce desfătare sufletului tău.
18Când nu este nicio descoperire, poporul este fără frâu,
dar binecuvântat este cel ce păzește Legea!
19Un slujitor nu poate fi corectat numai prin cuvinte,
căci, deși înțelege, el nu răspunde.
20Vezi un om ale cărui cuvinte sunt pripite?
Este mai multă speranță pentru un nesăbuit decât pentru el.
21Slujitorul care este răsfățat din copilărie,
ajunge la urmă un arogant21 Sensul termenului ebraic este nesigur..
22Un om mânios stârnește certuri
și cel iute la mânie săvârșește multe fărădelegi.
23Omul va fi smerit de mândria lui,
dar un duh smerit va dobândi onoare.
24Cine este complice cu hoțul își urăște viața;
deși aude jurământul,24 Lit.: aude blestemul; o formă de jurământ cu blestem prin care cel în cauză se leagă să sufere consecințele blestemului dacă nu spune adevărul (vezi forma legală Num. 5:21 și cea poetică în Iov 31:10-11). el nu spune nimic.
25Frica de oameni este o cursă,
dar cel ce se încrede în Domnul va fi protejat la înălțime.
26Mulți caută fața stăpânitorului,
dar Domnul este Cel Ce face dreptate fiecăruia.
27Așa cum cel nedrept este o urâciune pentru cei drepți,
tot astfel și cel drept pe cale este o urâciune pentru cel rău.
1Quem insiste no erro depois de muita repreensão,
será destruído, sem aviso e irremediavelmente.
2Quando os justos florescem, o povo se alegra;
quando os ímpios governam, o povo geme.
3O homem que ama a sabedoria dá alegria a seu pai,
mas quem anda com prostitutas dá fim à sua fortuna.
4O rei que exerce a justiça dá estabilidade ao país,
mas o que gosta de subornos o leva à ruína.
5Quem adula seu próximo
está armando uma rede para os pés dele.
6O pecado do homem mau o apanha na sua própria armadilha,29.6 Ou No pecado do homem mau há uma armadilha,
mas o justo pode cantar e alegrar-se.
7Os justos levam em conta os direitos dos pobres,
mas os ímpios nem se importam com isso.
8Os zombadores agitam a cidade,
mas os sábios a apaziguam.
9Se o sábio for ao tribunal contra o insensato,
não haverá paz, pois o insensato se enfurecerá e zombará.
10Os violentos odeiam os honestos
e procuram matar o homem íntegro.
11O tolo dá vazão à sua ira,
mas o sábio domina-se.
12Para o governante que dá ouvidos a mentiras,
todos os seus oficiais são ímpios.
13O pobre e o opressor têm algo em comum:
o Senhor dá vista a ambos.
14Se o rei julga os pobres com justiça,
seu trono estará sempre seguro.
15A vara da correção dá sabedoria,
mas a criança entregue a si mesma envergonha a sua mãe.
16Quando os ímpios prosperam, prospera o pecado,
mas os justos verão a queda deles.
17Discipline seu filho, e este lhe dará paz;
trará grande prazer à sua alma.
18Onde não há revelação divina, o povo se desvia;
mas como é feliz quem obedece à lei!
19Meras palavras não bastam para corrigir o escravo;
mesmo que entenda, não reagirá bem.
20Você já viu alguém que se precipita no falar?
Há mais esperança para o insensato do que para ele.
21Se alguém mima seu escravo desde jovem,
no fim terá tristezas.
22O homem irado provoca brigas,
e o de gênio violento comete muitos pecados.
23O orgulho do homem o humilha,
mas o de espírito humilde obtém honra.
24O cúmplice do ladrão odeia a si mesmo;
posto sob juramento, não ousa testemunhar.
25Quem teme o homem cai em armadilhas,
mas quem confia no Senhor está seguro.
26Muitos desejam os favores29.26 Hebraico: a face. do governante,
mas é do Senhor que procede a justiça.
27Os justos detestam os desonestos,
já os ímpios detestam os íntegros.
