1Așa cum nu se potrivește zăpada în timpul verii sau ploaia la seceriș,
tot astfel nu se potrivește nici gloria pentru un nesăbuit.
2Așa cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica,
tot astfel nu nimerește nici blestemul neîntemeiat.
3Biciul este pentru cal, zăbala pentru măgar,
și nuiaua pentru spatele nesăbuiților.
4Nu‑i răspunde nesăbuitului după nebunia lui,
ca nu cumva să fii tu însuți ca el!
5Răspunde‑i nesăbuitului pe măsura nebuniei lui,
ca nu cumva să se vadă înțelept în ochii săi!
6Cel care trimite un mesaj printr‑un nesăbuit
își taie singur picioarele și bea violență.
7Ca picioarele oloage, care atârnă neputincioase,
așa este un proverb în gura unor nesăbuiți.
8Cum leagă cineva piatra în praștie,
așa este cinstirea unui nesăbuit.
9Ca un tufiș de spini în mâna unui om beat,
așa este un proverb în gura nesăbuiților.
10Ca un arcaș care rănește pe oricine,10 Sensul versului este nesigur.
așa este cel ce angajează un nesăbuit sau un trecător oarecare.
11Ca un câine care se întoarce la voma lui,
așa își repetă și nesăbuitul nebunia.
12Ai văzut vreun om care se vede înțelept în ochii săi?
Este mai multă speranță pentru un nesăbuit decât pentru el.
13Leneșul spune: „Este un leu pe drum!
Un leu este pe străzi!“
14Așa cum se întoarce ușa pe balamalele ei,
tot astfel se întoarce și leneșul în patul lui.
15Leneșul își bagă mâna adânc în farfurie
dar este prea obosit s‑o mai ducă înapoi la gură.
16Leneșul este mai înțelept în ochii săi
decât șapte oameni care răspund cu discernământ.
17Ca un om care prinde un câine de urechi,
așa este trecătorul care se amestecă într‑o ceartă care nu‑l privește.
18Ca un nebun care aruncă săgeți aprinse și ucigătoare,
19așa este omul care înșală pe semenul său
și spune: „Doar am glumit!“
20Când nu mai sunt lemne, focul se stinge
și când nu mai este niciun bârfitor, cearta încetează.
21Cărbunele face jar și lemnul foc,
iar omul certăreț stârnește conflicte.
22Cuvintele bârfitorului sunt ca niște prăjituri;
ele alunecă până în odăile pântecului.
23Ca poleiala de argint23 Zgură sau substanță rămasă după topirea minereului din care se obținea argintul pur. Fără valoare în sine, substanța era uneori folosită la poleirea vaselor de lut, creând impresia (falsă) de vas prețios. peste un vas de lut
așa sunt buzele prefăcute23 Expresia buze prefăcute se inspiră din textul grecesc al VT (Septuaginta). Textul ebraic redă imaginea unor buze învăpăiate. și o inimă rea.
24Cel ce urăște se preface cu buzele lui,
dar înlăuntrul lui pregătește înșelătoria.
25Când vorbește cu glas binevoitor, să nu‑l crezi,
căci șapte urâciuni sunt în inima lui.
26Ura lui poate fi ascunsă prin ipocrizie,
dar răutatea lui va fi descoperită în adunare.
27Cine sapă o groapă va cădea în ea,
iar piatra se va întoarce chiar peste cel ce o rostogolește.
28Limba mincinoasă urăște pe cei răniți de ea,
și gura lingușitoare aduce ruina.
1Assim como é um absurdo neve no verão,
e nunca se espera que chova durante as colheitas,
assim também a honra não é coisa que possa condizer com loucos.
2Uma maldição lançada sem motivo justo
é como um pardal ou uma andorinha volteando no ar,
sem procurar atingir um objetivo preciso.
3Os cavalos dominam-se com chicote, os jumentos com freio,
os insensatos com uma vara nas costas.
4Se responderes a um louco de acordo com a sua loucura,
arriscas-te a pareceres tão doido como ele.
5Mas responde ao insensato segundo as suas loucuras,
para que ele não pense que é sensato.
6Mandar uma mensagem por um insensato
é como ficar sem pernas ou beber veneno.
7Um provérbio na boca de um insensato
vale tanto como as pernas de um paralítico.
8Como atar uma pedra a uma funda,
assim é o dar honra a um insensato.
9Como um pequeno espinho que se crava na mão dum bêbedo,
assim é um provérbio na boca dum insensato,
pois não lhe sente a força.
10Quem dá emprego a um insensato, ou a um desconhecido que passa,
é como um arqueiro que dispara ao acaso e a todos fere.
11Como um cachorro que volta a farejar o que vomitou,
assim é o insensato que anda sempre a repetir as mesmas asneiras.
12Há mais esperança para o insensato
do que para o indivíduo que está cheio de si mesmo.
13Diz o preguiçoso: “Não posso sair,
porque anda à solta um animal feroz, anda um leão na rua.”
14Revolve-se na cama, pesadamente,
como um velho portão nos seus gonzos.
15Há pessoas tão preguiçosas
que até lhes custa levar a mão à boca para comer!
16No entanto, têm-se por tão inteligentes,
como sete professores juntos.
17Quem se mete numa discussão que não é da sua conta
é como se pegasse num cão pelas orelhas.
18Como um demente com uma arma na mão,
lançando a morte à sua volta,
19assim é o indivíduo que conta uma mentira a outro e depois diz:
“Foi só por brincadeira!”
20Sem lenha, o fogo acaba por apagar-se;
também sem a difamação acabam as contendas.
21Assim como o carvão ou a lenha são bons para acender o fogo,
da mesma forma, um indivíduo conflituoso é capaz de levantar uma briga.
22A tagarelice é para um intriguista,
como um petisco apetitoso que lhe consola o íntimo.
23Belas palavras podem, por vezes, encobrir um coração maligno,
tal como um esplêndido esmalte pode revestir um vaso de metal ordinário.
24Uma pessoa com ódio no coração
pode ser capaz de falar com muita amabilidade,
mas não é de fiar, porque no seu interior esconde a falsidade;
25Não lhe dês ouvidos,
mesmo que venha suplicar-te algo, em tom comovido,
porque há sete abominações no seu coração.
26Por muito que dissimule o que lhe vai na alma,
um dia toda a gente virá a conhecê-lo bem.
27Quem prepara uma cilada contra outros, virá a cair nela;
ao pretender rolar uma pedra contra alguém,
esta acabará por esmagá-lo.
28A língua mentirosa odeia aqueles a quem engana;
uma língua lisonjeira só serve para trazer ruína.
