1Mai mult prețuiește un sărac care umblă în integritate
decât cel cu buze necinstite și nesăbuit.
2Nu este bine să ai dorință fără cunoaștere,2 Sau: Nu este bine ca un suflet să fie fără cunoaștere
iar cel ce se grăbește cu picioarele greșește calea.
3Nebunia unui om îi sucește calea,
iar apoi inima lui se înfurie împotriva Domnului.
4Bogăția aduce mulți prieteni,
dar săracul este părăsit de prietenul lui.
5Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit,
și cel ce spune minciuni nu va scăpa.
6Mulți imploră favoarea unui om generos6 Sau: unui conducător.
și oricine este prieten cu cel ce dă daruri.
7Toți frații săracului îl urăsc;
cu atât mai mult se depărtează prietenii lui de el!
El urmărește cuvinte care nu înseamnă nimic pentru el7 Sensul versului este nesigur..
8Cine dobândește înțelepciunea își iubește sufletul;
cine păstrează priceperea va găsi ce este bine.
9Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit
și cel ce spune minciuni va pieri.
10Luxul nu este potrivit pentru un nesăbuit,
cu atât mai puțin un rob care stăpânește peste prinți.
11Chibzuința unui om îl face încet la mânie
și este o onoare pentru el să treacă peste o insultă.
12Mânia regelui este ca răcnetul unui leu,
dar bunăvoința lui este ca roua ierbii.
13Un fiu nesăbuit este ruina tatălui său,
iar o soție cicălitoare este ca picăturile de ploaie care cad întruna.13 Lit.: ca o picurare continuă.
14Casa și averea sunt o moștenire de la părinți,
dar o soție înțeleaptă este de la Domnul.
15Lenea te cufundă într‑un somn adânc,
și omul trândav suferă de foame.
16Cine păzește porunca își păzește viața,
dar cine disprețuiește căile Lui va muri.16 Sau: dar cine își disprețuiește căile va muri.
17Cine arată bunăvoință față de sărac Îl împrumută pe Domnul,
iar El îi va răsplăti binefacerea.
18Disciplinează‑ți fiul cât mai este încă speranță,
dar nu‑ți pune inima să‑i provoci moartea.
19Cel iute la mânie trebuie să‑și poarte pedeapsa,
căci dacă‑l scapi de ea, va trebui să faci din nou lucrul acesta.
20Ascultă sfatul și primește învățătura îndrumarea
ca să fii înțelept pentru restul zilelor tale.
21Multe sunt planurile în inima omului,
dar hotărârea Domnului este cea care rămâne în picioare.
22Ceea ce este de dorit la un om este dragostea lui loială
și este mai bine să fii sărac decât mincinos.
23Teama de Domnul duce la viață,
iar cel ce o are înnoptează sătul, fără să fie vizitat de rău.
24Leneșul își întinde mâna în farfurie
și n‑o mai duce înapoi la gură.
25Bate‑l pe batjocoritor, și cel naiv va deveni chibzuit;
mustră‑l pe cel priceput și va înțelege cunoașterea.
26Cine își jefuiește tatăl și își alungă mama
este un fiu care aduce rușine și dispreț.
27Fiule, dacă vei înceta să asculți îndrumarea,
te vei îndepărta de cuvintele cunoștinței!
28Un martor de nimic își bate joc de justiție,
și gura celor răi înghite nelegiuirea.
29Judecățile sunt pregătite pentru batjocoritori,
și loviturile pentru spatele nesăbuiților.
1Melhor é o pobre que vive com integridade
do que o tolo que fala perversamente.
2Não é bom ter zelo sem conhecimento,
nem ser precipitado e perder o caminho.
3É a insensatez do homem que arruína a sua vida,
mas o seu coração se ira contra o Senhor.
4A riqueza traz muitos amigos,
mas até o amigo do pobre o abandona.
5A testemunha falsa não ficará sem castigo,
e aquele que despeja mentiras não sairá livre.
6Muitos adulam o governante,
e todos são amigos de quem dá presentes.
7O pobre é desprezado por todos os seus parentes,
quanto mais por seus amigos!
Embora os procure, para pedir-lhes ajuda,
não os encontra em lugar nenhum.
8Quem obtém sabedoria ama-se a si mesmo;
quem acalenta o entendimento prospera.
9A testemunha falsa não ficará sem castigo,
e aquele que despeja mentiras perecerá.
10Não fica bem o tolo viver no luxo;
quanto pior é o servo dominar príncipes!
11A sabedoria do homem lhe dá paciência;
sua glória é ignorar as ofensas.
12A ira do rei é como o rugido do leão,
mas a sua bondade é como o orvalho sobre a relva.
13O filho tolo é a ruína de seu pai,
e a esposa briguenta é como uma goteira constante.
14Casas e riquezas herdam-se dos pais,
mas a esposa prudente vem do Senhor.
15A preguiça leva ao sono profundo,
e o preguiçoso passa fome.
16Quem obedece aos mandamentos preserva a sua vida,
mas quem despreza os seus caminhos morrerá.
17Quem trata bem os pobres empresta ao Senhor,
e ele o recompensará.
18Discipline seu filho, pois nisso há esperança;
não queira a morte dele.
19O homem de gênio difícil precisa do castigo;
se você o poupar, terá que poupá-lo de novo.
20Ouça conselhos e aceite instruções,
e acabará sendo sábio.
21Muitos são os planos no coração do homem,
mas o que prevalece é o propósito do Senhor.
22O que se deseja ver num homem é amor perene;19.22 Ou A ambição de um homem é sua vergonha;
melhor é ser pobre do que mentiroso.
23O temor do Senhor conduz à vida:
quem o teme pode descansar em paz, livre de problemas.
24O preguiçoso põe a mão no prato,
e não se dá ao trabalho de levá-la à boca!
25Açoite o zombador,
e os inexperientes aprenderão a prudência;
repreenda o homem de discernimento,
e ele obterá conhecimento.
26O filho que rouba o pai e expulsa a mãe
é causador de vergonha e desonra.
27Se você parar de ouvir a instrução, meu filho,
irá afastar-se das palavras que dão conhecimento.
28A testemunha corrupta zomba da justiça,
e a boca dos ímpios tem fome de iniquidade.
29Os castigos estão preparados para os zombadores,
e os açoites para as costas dos tolos.
