Israel se închină lui Baal-Peor
1În timp ce Israel locuia în Șitim, poporul a început să curvească cu femei moabite. 2Ele au invitat poporul să ia parte la jertfele oferite dumnezeilor lor și astfel poporul a mâncat și s‑a plecat înaintea dumnezeilor acestora. 3Când Israel s‑a alipit de Baal-Peor3 O formă de închinare regională înaintea lui Baal, zeul canaanit al fertilității., Domnul S‑a aprins de mânie împotriva lui Israel. 4Atunci Domnul i‑a zis lui Moise: „Ia toate căpeteniile poporului și spânzură‑i4 Sau: trage‑i în țeapă (mod de expunere a trupurilor celor executați). înaintea Domnului, în fața soarelui4 Sau: în miezul zilei., pentru ca mânia cea aprigă a Domnului să se întoarcă de la Israel.“ 5Moise le‑a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare dintre voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s‑au alipit de Baal-Peor.“
6Și iată că un bărbat dintre fiii lui Israel a venit și a adus la frații6 În acest context, cuvântul frați face referire la cei de același neam sau membri ai aceluiași popor. lui o midianită, înaintea ochilor lui Moise și înaintea ochilor întregii comunități a lui Israel, care plângea la intrarea Cortului Întâlnirii. 7Când preotul Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, a văzut acest lucru, s‑a ridicat din mijlocul comunității, a luat o suliță în mână 8și a intrat după bărbatul israelit în cort. I‑a străpuns pe amândoi, atât pe bărbatul israelit cât și pe femeia aceea, prin pântecul8 Un joc de cuvinte între termenii ebraici qubbah (probabil camera interioară a unui cort) și qebah (pântec, stomac). ei. Astfel, urgia împotriva fiilor lui Israel a fost oprită. 9Cei care au murit în această urgie au fost în număr de douăzeci și patru de mii.
10Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 11„Fineas, fiul lui Elazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la fiii lui Israel, căci a fost plin de râvnă ca și Mine11 Lit.: a fost zelos cu zelul Meu., în mijlocul lor, și de aceea, în râvna Mea, nu i‑am mistuit pe fiii lui Israel. 12Prin urmare, spune: «Iată, îi dau legământul Meu de pace. 13Acesta va fi pentru el și pentru sămânța lui după el un legământ al unei preoții veșnice, pentru că a fost plin de râvnă pentru Dumnezeul lui și a făcut ispășire pentru fiii lui Israel.»“
14Numele bărbatului israelit care a fost ucis împreună cu femeia midianită era Zimri, fiul lui Salu, conducătorul unei familii de‑a simeoniților. 15Numele femeii midianite ucise era Cozbi, fiica lui Țur, un conducător de clan și de familie midianită.
16Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 17„Pe midianiți să‑i priviți ca dușmani și să‑i omorâți, 18căci și ei v‑au privit ca pe niște dușmani și v‑au înșelat prin vicleniile lor, folosindu‑se de Peor și de Cozbi, fiica acelui conducător midianit, femeia care a fost ucisă în ziua urgiei cauzate de închinarea înaintea lui Peor.“
Moabe seduz Israel
1Enquanto Israel estava acampado em Sitim, alguns dos homens do povo começaram a juntar-se com as raparigas moabitas. 2Estas, por sua vez, também os convidavam para os sacrifícios aos seus deuses e em breve os homens não só assistiam aos festejos como até já se inclinavam em adoração perante aqueles ídolos. 3Portanto, Israel tornou-se ligado a Baal-Peor, o deus de Moabe. E a cólera do Senhor acendeu-se contra o seu povo.
4Por isso, deu a seguinte ordem a Moisés: “Executa todos os chefes de tribo de Israel. Enforca-os em plena luz do dia, para que a cólera do Senhor se retire deles.” 5E assim Moisés ordenou aos juízes que executassem todos os que tinham adorado a Baal-Peor.
6Contudo, um dos homens israelitas trouxe uma rapariga midianita para o acampamento, ali mesmo diante dos olhos de Moisés e de todo o povo, enquanto choravam à porta da tenda do encontro. 7Fineias, filho de Eleazar e neto de Aarão, perante isto, avançou do sítio em que se encontrava, pegou numa lança, 8correu para a tenda daquele homem, para onde já tinha levado entretanto a rapariga, e atravessou-os a ambos com a lança a qual, perfurando o homem, veio enterrar-se no estômago da moabita. Com isso parou uma praga que entretanto se alastrara, 9mas não sem que 24 000 pessoas tivessem já morrido.
10Então o Senhor disse a Moisés: 11“Fineias, o filho de Eleazar e neto de Aarão, o sacerdote, conseguiu afastar a minha cólera, porque estava tão indignado como eu, com zelo pela minha honra; e dessa maneira suspendi a destruição de todo o Israel, como era minha intenção. 12Diz-lhe que far-lhe-ei uma aliança de paz. 13Por isso, em consequência do que ele fez, do zelo que demonstrou pelo seu Deus, e porque dessa forma fez resgate pelo povo de Israel, prometo que tanto ele como os seus descendentes serão sacerdotes para sempre.”
14O nome do homem que foi morto com a rapariga midianita era Zimri, filho de Salu, chefe da tribo de Simeão. 15O da rapariga era Cozbi, filha de Zur, príncipe midianita.
16O Senhor disse a Moisés: 17“Considera os midianitas como inimigos e destrói-os, 18porque eles perturbaram-vos com os seus enganos, levaram-vos até a adorar Baal-Peor, e seduziram-vos, como foi o caso de Cozbi, a midianita, que foi morta pela praga em Baal-Peor.”
