Nelegiuirea lui Israel și supunerea robului
1Așa vorbește Domnul:
„Unde este acea scrisoare de despărțire a mamei voastre
prin care am izgonit‑o?
Sau căruia dintre creditorii Mei
v‑am vândut Eu?
Iată, din cauza nelegiuirilor voastre ați fost vânduți
și din cauza fărădelegilor voastre a fost izgonită mama voastră.
2De ce, când am venit, n‑a mai fost nimeni acolo?
De ce, când am strigat, n‑a răspuns nimeni?
A fost oare mâna Mea prea scurtă pentru a vă răscumpăra?
Nu am avut Eu oare putere pentru a vă elibera?
Iată, cu mustrarea Mea, pot să sec marea
și să prefac râurile în pustie;
peștii lor putrezesc din lipsă de apă
și mor de sete.
3Eu îmbrac cerurile în întuneric,
prefăcând în sac învelitoarea lor.“
4„Stăpânul Domn Mi‑a dăruit o limbă iscusită
ca să știu să sprijin cu vorba pe cel obosit.
El Îmi trezește, în fiecare dimineață,
El Îmi trezește urechea,
ca să ascult asemenea unor ucenici.
5Stăpânul Domn Mi‑a deschis urechea,
iar Eu nu M‑am împotrivit,
nu I‑am întors spatele.
6Mi‑am dat spatele celor ce Mă loveau
și obrajii celor ce‑Mi smulgeau barba;
nu Mi‑am ascuns fața de insulte și de scuipat.
7Stăpânul Domn Îmi vine în ajutor,
de aceea nu voi fi făcut de rușine.
De aceea Mi‑am făcut fața ca de cremene,
știind că nu voi fi dat de rușine.
8Cel Ce Mă îndreptățește este aproape!
Cine îndrăznește să Mă acuze?
Să ne înfățișăm împreună!
Unde este cel ce Mă acuză?
Să Mă confrunte!
9Iată, Stăpânul Domn Îmi vine în ajutor!
Cine îndrăznește să Mă condamne?
Iată, toți se vor învechi ca o haină,
iar molia îi va mânca.
10Care dintre voi se teme de Domnul
și ascultă de glasul Robului Său?
Cel ce umblă în întuneric
și nu are lumină,
să se încreadă în Numele Domnului
și să se sprijine pe Dumnezeul său!
11Iată, voi toți care aprindeți un foc
și purtați torțe aprinse,
umblați, dar în lumina focului vostru
și a torțelor pe care le‑ați aprins!
Aceasta veți primi din mâna Mea:
veți zăcea într‑un loc al durerii.
O Pecado de Israel e a Obediência do Servo
1Assim diz o Senhor:
“Onde está a certidão de divórcio de sua mãe
com a qual eu a mandei embora?
A qual de meus credores eu vendi vocês?
Por causa de seus pecados
vocês foram vendidos;
por causa das transgressões de vocês
sua mãe foi mandada embora.
2Quando eu vim, por que não encontrei ninguém?
Quando eu chamei, por que ninguém respondeu?
Será que meu braço era curto demais para resgatá-los?
Será que me falta a força para redimi-los?
Com uma simples repreensão eu seco o mar,
transformo rios em deserto;
seus peixes apodrecem por falta de água
e morrem de sede.
3Visto de trevas os céus
e faço da veste de lamento a sua coberta”.
4O Soberano, o Senhor, deu-me uma língua instruída,
para conhecer a palavra que sustém o exausto.
Ele me acorda manhã após manhã,
desperta meu ouvido para escutar
como alguém que está sendo ensinado.
5O Soberano, o Senhor,
abriu os meus ouvidos,
e eu não tenho sido rebelde;
eu não me afastei.
6Ofereci minhas costas àqueles que me batiam,
meu rosto àqueles que arrancavam minha barba;
não escondi a face da zombaria e dos cuspes.
7Porque o Senhor, o Soberano, me ajuda,
não serei constrangido.
Por isso eu me opus firme
como uma dura rocha e sei que não ficarei decepcionado.
8Aquele que defende o meu nome está perto.
Quem poderá trazer acusações contra mim?
Encaremo-nos um ao outro!
Quem é meu acusador?
Que ele me enfrente!
9É o Soberano, o Senhor, que me ajuda.
Quem irá me condenar?
Todos eles se desgastam como uma roupa;
as traças os consumirão.
10Quem entre vocês teme o Senhor
e obedece à palavra de seu servo?
Que aquele que anda no escuro,
que não tem luz alguma,
confie no nome do Senhor
e se apoie em seu Deus.
11Mas agora, todos vocês que acendem fogo
e fornecem a si mesmos tochas acesas
vão, andem na luz de seus fogos
e das tochas que vocês acenderam.
Vejam o que receberão da minha mão:
vocês se deitarão atormentados.
