1Dar Domnul va avea milă de Iacov;
îl va alege din nou pe Israel
și îl va așeza în țara lui.
Străinii li se vor alătura
și se vor uni cu Casa lui Iacov.
2Popoarele îi vor lua și îi vor aduce la locul lor,
iar Casa lui Israel le va stăpâni în țara Domnului
ca pe niște robi și roabe.
Îi vor captura pe cei ce‑i luaseră captivi
și vor domni peste asupritorii lor.
3În ziua în care Domnul îți va da odihnă după durerea, necazul și truda grea la care ai fost supus, 4vei rosti discursul acesta cu privire la împăratul Babilonului și vei zice:
„Cum a încetat asupritorul!
Cum a încetat urletul lui!
5Domnul a frânt toiagul celor răi,
sceptrul stăpânitorilor,
6pe cel ce lovea popoarele cu furie,
cu lovituri fără oprire,
pe cel ce conducea neamurile cu mânie,
cu o persecuție fără cruțare.
7Întreg pământul se bucură de odihnă și pace
și toți oamenii izbucnesc în cântări de bucurie.
8Până și chiparoșii, și cedrii din Liban
se bucură de tine, zicând:
«De când te‑ai întins să dormi,
nimeni nu s‑a ridicat să ne mai taie!»
9Locuința Morților de jos este stârnită
să te întâmpine la sosire.
Pentru tine ea trezește umbrele,
pe toți conducătorii pământului;
îi ridică de pe tronurile lor
pe toți împărații neamurilor.
10Toți vor vorbi
și‑ți vor spune:
«Acum ai ajuns și tu la fel de slab ca și noi;
ai devenit ca noi!»
11Splendoarea ta este coborâtă în Locuința Morților,
împreună cu sunetul harfelor tale.
Larvele îți sunt așternut,
iar viermii îți sunt învelitoare.
12Cum ai căzut din ceruri,
tu, cel strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
tu, asupritorul neamurilor!
13Tu ai zis în inima ta:
«Mă voi înălța la ceruri;
îmi voi ridica tronul
mai presus de stelele lui Dumnezeu!
Voi ședea pe muntele adunării,
în părțile îndepărtate ale nordului!
14Mă voi înălța deasupra norilor,
și mă voi face asemenea Celui Preaînalt!»
15Dar ai fost coborât în Locuința Morților,
în adâncimile gropii.
16Cei ce te văd, te privesc cu luare-aminte:
«Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure,
care a zguduit împărățiile,
17care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu,
care i‑a dărâmat cetățile
și n‑a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?»
18Toți împărații neamurilor,
toți se odihnesc în cinste,
fiecare în mormântul său,
19dar tu ești aruncat afară din mormântul tău,
ca un vlăstar disprețuit,
acoperit cu cei uciși,
cu cei străpunși de sabie,
cu cei coborâți în adâncimile gropii;
ești ca un cadavru călcat în picioare.
20Tu nu ești unit cu ei în mormânt,
pentru că ți‑ai distrus țara
și ți‑ai ucis poporul.
Nu se va mai aminti vreodată
de sămânța20 Termenul ebraic este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. răufăcătorilor!
21Pregătiți măcelul fiilor săi,
din cauza nelegiuirii părinților lor!
Să nu se mai ridice să ia în stăpânire țara
și să umple lumea cu cetăți.“
22„Mă voi ridica împotriva lor,
zice Domnul Oștirilor.
Voi șterge numele și rămășița Babilonului,
pe urmașii și descendenții lui, zice Domnul.
23Îl voi preface într‑un adăpost pentru bufnițe
și în niște ape mlăștinoase
și îl voi mătura cu mătura nimicirii,“
zice Domnul Oștirilor.
Profeție împotriva Asiriei
24Domnul Oștirilor a jurat, zicând:
„Ceea ce am gândit, așa va fi!
Ceea ce am plănuit, așa se va întâmpla!
25Îl voi zdrobi pe asirian în țara Mea
și pe munții Mei îl voi călca în picioare.
Jugul lui va fi luat de peste ei
și povara lui va fi luată de pe umărul lor.“
26Acesta este planul făcut pentru întreg pământul;
aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile.
27Căci Domnul Oștirilor a plănuit!
Cine va strica planul?
Mâna Lui este întinsă!
Cine o va întoarce?
Profeție împotriva filistenilor
28În anul morții regelui Ahaz s‑a spus această rostire:
29„Nu vă bucurați, voi toți, filistenilor,
pentru că s‑a frânt toiagul care vă lovea!
Căci o viperă va ieși din rădăcina șarpelui
și un șarpe zburător va fi rodul ei.
30În timp ce întâiul născut al săracului va găsi pășune,
iar cel nevoiaș se va culca în siguranță,
îți voi ucide rădăcina prin foame;
da, de foame îți va muri rămășița!
31Gemi, poartă! Plângi, cetate!
Înmuiați‑vă, filistenilor, cu toții!
Căci un nor de fum vine din nord,
și rândurile oștirii sunt strânse.
32Ce li se va răspunde trimișilor acelui neam?
«Domnul a întemeiat Sionul,
iar cei săraci din poporul Său se vor adăposti în el.»“
1Men Herren ska förbarma sig över Jakob,
välja ut Israel på nytt och låta dem bosätta sig i sitt eget land.
Främlingar ska sluta sig till dem och förena sig med Jakobs släkt.
2Folken ska föra dem tillbaka hem,
och israeliterna ska få dem till sin egendom i Herrens land,
som tjänare och tjänarinnor.
De som tillfångatog dem ska nu själva bli deras fångar,
och de ska regera över sina förtryckare.
Sång över den babyloniske kungens fall
3Då låter Herren dig vila från ditt lidande och din oro och från den grymma slavtjänst som legat på dig, 4och då ska du stämma upp denna nidvisa över kungen i Babylon:
Vilket slut har inte förtryckaren fått!
Det är slut med hans rasande framfart.14:4 Grundtextens innebörd i versens senare del är oviss. Till översättningen har hämtats hjälp från Dödahavsrullarna och Septuaginta.
5Herren har krossat de gudlösas stav,
härskarnas spira,
6den som i raseri gav folken slag efter slag
och i vrede höll folken i sitt skoningslösa grepp.
7Men nu har hela jorden kommit till ro och är stilla.
Man brister ut i jubel.
8Till och med cypresserna gläds över ditt fall,
liksom Libanons cedrar:
”Nu ligger du där,
och ingen kommer och fäller oss mer.”
9Dödsriket där nere kommer i rörelse
för att möta dig när du kommer.
De döda väcks ur sin dvala14:9 Hebreiskans refaim syftar ibland på stammen refaéerna (t.ex. 5 Mos 2:11,20) eller på den dal som fått sitt namn efter dem (t.ex. Jos 15:8); de tycks ha varit mycket storväxta och översätts därför ibland med jättar. Här och i en del andra verser används ordet dock poetiskt om de avlidnas andar (Ords 2:18; 9:18).,
jordens härskare
och alla folkens kungar
reser sig från sina troner.
10Alla hälsar de dig och säger:
”Så du har också blivit svag som vi
och är nu lik oss.”
11Ditt majestät har störtats ner till dödsriket,
tillsammans med ditt harpospel.
Din bädd är förruttnelse
och ditt täcke är maskar.
12Hur har du inte fallit från himlen,
du morgonstjärna, du gryningens son!
Du har slagits till marken,
du som slog ner folken.
13Du sa för dig själv:
”Jag ska stiga upp till himlen
och resa min tron ovanför Guds stjärnor.
Jag ska sätta mig på gudaförsamlingens berg
långt uppe i norr.
14Jag ska stiga högre än molnen
och bli lik den Högste.”
15Men i stället ska du kastas ner i dödsriket,
längst ner i avgrundens djup.
16De som ser dig stirrar på dig
och betraktar dig:
”Är det här mannen som fick jorden att skaka
och kungadömena att darra,
17han som förvandlade världen till en öken
och lade dess städer i ruiner
och som aldrig släppte sina fångar?”
18Folkens kungar ligger med ära i sina gravar,
var och en i sitt vilorum,
19men du ligger bortkastad utan grav,
som en avbruten gren,
täckt av de döda som stupat för svärd.
De läggs i gravrum av sten,
men du ligger som ett kadaver som man trampar på.14:19 Det är osäkert om de stupade ska läggas i stengravar eller: gropar; i det senare fallet trampas alla på samma sätt som kadaver (men du ligger finns inte i grundtexten utan är ett nödvändigt tillägg om tolkningen i texten är rätt).
20Du får inte vila i en grav tillsammans med de andra,
för du har fördärvat ditt land och slagit ihjäl ditt folk.
De som kommit från denna onda ätt ska man aldrig mer tala om.
21Gör i ordning en slaktplats för dess söner
för deras fäders synd.
De ska inte resa sig
och erövra landet,
inte breda ut sina städer över världen.
22”Jag ska själv resa mig mot honom,”
säger härskarornas Herre,
”och jag ska utrota ur Babylon både namn och de överlevande,
dess avkomma och ätt, säger Herren.
23Jag ska förvandla platsen till en sumpmark och ett tillhåll för trappfåglar.
Med ödeläggelsens kvast ska jag sopa igen landet,” säger härskarornas Herre.
24Härskarornas Herre har svurit och sagt:
”Det ska sannerligen ske som jag har planerat,
det ska bli som jag har bestämt.
25Assyrierna i mitt land ska krossas,
på mina berg ska jag trampa ner dem.
Oket ska då lyftas av dem
och bördan från deras axlar.”
26Detta är mitt beslut för hela jorden,
och detta är den hand som sträcker sig över alla folk.
27För härskarornas Herre har beslutat det,
och vem kan göra det om intet?
Han har räckt ut sin hand,
och vem kan hindra honom?
Profetia över filistéerna
28Denna profetia kom samma år som kung Achas dog:
29Gläd dig inte, Filisteen,
över att staven som slog dig är sönderbruten.
För från ormens rot ska det komma en giftorm,
dess frukt ska bli en flygande orm.
30De fattigaste bland fattiga ska finna bete
och de arma vila i trygghet.
Men er ska jag utplåna med hungersnöd
och slå ihjäl varje överlevande.
31Gråt, du port! Klaga, du stad!
Du, hela Filisteen, ska smälta bort.
För en rök kommer norrifrån,
och ingen sackar efter i fiendernas led.14:31 Grundtextens innebörd är osäker.
32Vad ska man svara det främmande folkets sändebud?
”Herren har grundat Sion,
och där finner de betryckta bland hans folk sin tillflykt.”
