1Știi tu vremea când dau naștere caprele de munte?
Vezi tu când fac pui cerboaicele?
2Numeri tu lunile în care sunt gestante,
știi tu vremea când dau naștere?
3Ele se pleacă, își nasc puii,
și durerile lor se sfârșesc.
4Puii lor se întăresc și cresc în sălbăticie;
se duc și nu se mai întorc la ele.
5Cine a lăsat liber măgarul sălbatic?
Cine i‑a desfăcut legăturile?
6I‑am dat pustia drept casă,
ținutul sărat6 Sau: ținutul fără vegetație. drept locuință.
7Râde de zarva din cetate;
nu aude glasul celui ce mână7 Vezi nota de la Ex. 3:7..
8Străbate munții pentru pășune
și caută tot ce este verde.
9Vrea bivolul sălbatic să te slujească?
Rămâne el noaptea la ieslea ta?
10Îl poți lega cu funii ca să tragă la brazdă?
Va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
11Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare,
vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?
12Crezi tu că se va reîntoarce
și că‑ți va strânge el grâul în arie?
13Aripile struțului bat cu bucurie,
deși nu se compară cu aripile și penele berzei.
14El își lasă ouăle în pământ
și le lasă să se încălzească în nisip,
15uitând că piciorul cuiva le poate strivi
sau că o vietate de pe câmp le poate călca în picioare.
16Se poartă aspru cu puii lui, ca și cum n‑ar fi ai lui;
nu‑i este groază că truda lui poate fi în zadar.
17Căci Dumnezeu l‑a făcut să uite înțelepciunea
și nu i‑a făcut parte de pricepere.
18Când se ridică și fuge,
râde de cal și de călărețul lui.
19Îi dai tu calului putere?
Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
20Îl faci tu să sară ca o lăcustă
și să răspândească groază cu nechezatul lui măreț?
21Mândru de puterea lui, el scurmă valea
și iese în întâmpinarea celor înarmați.
22Râde în fața groazei, nu se înspăimântă
și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23Tolba cu săgeți zăngănește pe el,
lancea și sulița strălucesc.
24Fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n‑are astâmpăr când sună trâmbița24-25 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război..
25La sunetul trâmbiței, el nechează.
De departe adulmecă bătălia,
tunetul comandanților și strigătul de luptă.
26Oare prin priceperea ta zboară șoimul
și își întinde aripile spre sud?
27La porunca ta se înalță vulturul
și își face cuibul pe înălțimi?
28El locuiește pe stâncă și înnoptează acolo,
pe creasta stâncii și pe întărituri.
29De acolo caută prada,
ochii lui o văd din depărtări.
30Puii lui îi beau sângele;
unde sunt cei uciși, acolo este și el.“
1Хоћеш ли ти лаву плен да ловиш
и нахраниш лавиће,
2кад се примире у јазбинама,
кад из потаје вребају у жбуњу?
3Ко гаврану јело спрема,
када му птићи пиште Богу,
када за храном гегају се?
4А знаш ли време кад се дивокозе козе?
Јеси ли гледао кад кошуте коте младе?
5Да ли бројиш колико су месеци скотне?
Знаш ли када ће се омладити?
6Шћућуре се и окоте своје младе,
болова се ослободе.
7И млади им ојачају, расту у дивљини,
и кад оду више им се не враћају.
8Ко је дивљег магарца ослободио
и ко му је развезао ужад?
9Ја сам њему пустару за кућу дао
и слатину за пребивалиште.
10Он на градску вреву њаче
и не хаје за повик гонича.
11По брдима пашу своју тражи,
њуши за сваким зеленилом.
12Пристаје ли биво да ти служи,
да заноћи за твојим јаслама?
13Зар ћеш бивола ужетом у плуг да упрегнеш?
Хоће ли за тобом долове да дрља?
14Хоћеш ли се уздати у њега због његове поголеме снаге?
Хоћеш да му свој рад препустиш?
15Зар верујеш како ће ти довући летину,
на гумно ти скупити пшеницу?
16Ној поносно лепеће крилима,
али то нису ни крила ни перје роде!
17Своја јаја на земљи полаже,
у прашини, да им буде топло.
18Он не мари дал’ ће нога да их смрска,
дивља зверка да их згази.
19Нема сажаљења за птиће своје
као да нису његови,
не мари што труд му је узалудан.
20Бог га је мудрости лишио,
разума му није уделио.
21Кад се високо размаше,
и коњу и његовом јахачу се смеје.
22Даде ли ти коњу снагу?
Да ли си му гривом украсио врат?
23Ти ли му дајеш да ко скакавац скаче?
Ужасно је рзање његово поносно.
24Земљу копа, од снаге дрхти,
на оружје хрли!
25Страху се смеје, не да се смести
и пред мачем не узмиче.
26Тоболац над њим звечи,
севају сабља и копље.
27Од дрхтања и фрктања земљу гризе,
не мирује на позив рога.
28Он зањишти на звук рога
и нањуши издалека битку,
вику заповедника
и бојни поклич.
29Вине ли се крагуј по замисли твојој
и рашири крила према југу?
30По твојој ли се речи орао уздиже
и на висинама гнезди?
31На литици живи,
ноћ проводи на гребену
и на утврђењу.
32Одатле он храну вреба
и очи му надалеко виде.
33Његови птићи крв пију,
лешеви где су –
и он је тамо.“
34Тада је Господ узвратио Јову овим речима:
35„Зар ће свађалица Свемоћнога да исправља?
Нека Богу сад узврати тај што му замера!“
36И Јов је овим речима узвратио Господу:
37„Гле, ја никакав како бих теби узвратио?!
Руком својом затварам уста своја!
38Нећу да узвратим, већ једном сам говорио;
и још једном, али више нећу.“
