Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns și a zis:
2„Și astăzi plângerea mea este o răzvrătire2 Sau: este amară!!
Mâna mea se străduiește din greu
să‑mi oprească geamătul.2 Lit.: Mâna mea este grea asupra geamătului meu.
3O, de‑aș ști unde să‑L găsesc,
de m‑aș putea apropia de Locuința Lui!
4Mi‑aș aduce cauza înaintea Lui,
mi‑aș umple gura cu dovezi.
5Aș afla ce mi‑ar răspunde
și aș înțelege ce mi‑ar spune.
6Mi se va opune oare cu marea Sa putere?6 Sau: Mi Se va opune oare printr‑un reprezentant?
Nu! El mă va asculta cu siguranță.
7Acolo, un om drept și‑ar putea aduce cauza înaintea Lui
și aș fi eliberat, pentru totdeauna, de Judecătorul meu.
8Iată, merg spre răsărit8 Sau: merg înainte. În vremea aceea, în Orient punctele cardinale erau determinate de poziția cu fața spre răsărit, nu spre nord., dar El nu este acolo;
merg spre apus8 Sau: merg înapoi; vezi nota precedentă., dar nu‑L observ.
9Când El lucrează în nord9 Lit.: în stânga; vezi nota de la v. 8., nu‑L zăresc;
când Se întoarce spre sud9 Lit.: spre dreapta; vezi nota precedentă., nu‑L pot vedea.
10Dar El știe calea pe care o urmez;
când mă va încerca, voi ieși ca aurul.
11Piciorul meu s‑a ținut de pașii Săi;
am păzit calea Sa și nu m‑am abătut de la ea.
12Nu m‑am îndepărtat de porunca buzelor Sale;
am prețuit cuvintele gurii Sale mai mult decât porția mea zilnică.
13Dar El este Unul Singur.13 Vezi Deut. 6:4.
Cine Îl va face să Se răzgândească?
El face ce‑I dorește sufletul.
14El va împlini ce a hotărât pentru mine
și va mai face multe altele.
15De aceea, sunt înspăimântat de prezența Lui;
când mă gândesc la lucrul acesta mă îngrozesc de El.
16Dumnezeu mi‑a înmuiat inima,
Cel Atotputernic m‑a îngrozit.
17Totuși, nu sunt redus la tăcere de întuneric,
de întunericul gros care‑mi acoperă fața.
Job
1Resposta de Job:
2“Hoje a minha queixa será feita com amargura;
estou a ser castigado duramente, apesar dos meus gemidos.
3Oh! Se eu soubesse onde encontrar Deus!
Se pudesse subir até ao seu trono e ali conversar com ele!
4Haveria de expor-lhe os argumentos que tenho a apresentar.
5Ouviria a sua resposta,
compreendendo o que pretende.
6Estou convencido de que não iria esmagar-me
com a sua superioridade e grandeza.
7Ouvir-me-ia, antes, com simpatia.
As pessoas honestas e retas podem tratar com ele,
tendo a certeza de que nele encontrarão sempre um perfeito juiz.
8No entanto, se o busco a oriente, lá ele não está;
se me volto para o ocidente, não o descubro.
9Busco-o nas bandas do norte e não está;
procuro-o no sul, mas também não consigo encontrá-lo.
10No entanto, ele conhece cada detalhe do que me acontece
e, quando me tiver examinado,
há de declarar-me completamente inocente;
tão puro como ouro maciço.
11Tenho trilhado os caminhos de Deus,
seguido as suas pisadas, sem me desviar delas.
12Não tenho rejeitado os seus mandamentos, antes desfruto deles,
mais do que da própria comida diária.
13Contudo, a sua ideia a meu respeito permanece a mesma;
quem poderá mudar os seus propósitos?
Tudo aquilo que quer fazer ele faz.
14Por isso, fará comigo tudo o que planeou
e ainda muitas outras coisas que tem em vista.
15Não admira, pois, que me perturbe tanto na sua presença;
quando penso nisso, o terror assalta-me.
16Deus deu-me um coração fraquinho;
ele, o Todo-Poderoso, me aterrorizou.
17Porque há trevas à minha volta;
trevas espessas, impenetráveis, escuridão completa.
