Repartizarea teritoriului celorlalte seminții
1Întreaga comunitate a fiilor lui Israel s‑a strâns la Șilo și au așezat acolo Cortul Întâlnirii, țara fiind sub stăpânirea lor. 2Mai rămăseseră însă șapte seminții ale fiilor lui Israel cărora nu li se dăduse partea de moștenire.
3Atunci Iosua le‑a zis fiilor lui Israel: „Până când mai amânați să luați în stăpânire teritoriul pe care vi l‑a dat Domnul, Dumnezeul părinților voștri? 4Alegeți câte trei bărbați din fiecare seminție, iar eu îi voi trimite să străbată țara și să facă4, 6, 8 Lit.: scrie. o descriere a ei în vederea împărțirii moștenirii, după care se vor întoarce la mine. 5Veți împărți teritoriul în șapte, dar Iuda va rămâne în teritoriul lui din sud, iar cei din Casa lui Iosif vor rămâne în teritoriul lor din nord. 6Faceți o descriere a țării împărțite în șapte părți și aduceți‑mi‑o, iar eu voi arunca sorțul pentru voi aici, înaintea Domnului, Dumnezeul nostru. 7Leviții nu vor avea o parte la fel ca voi, fiindcă moștenirea lor este preoția Domnului, iar Gad, Ruben și jumătate din Manase și‑au primit moștenirea dincolo de Iordan, teritoriu care le‑a fost dat de către Moise, robul Domnului.“
8Bărbații s‑a ridicat și au plecat. Iosua le‑a poruncit celor ce s‑au dus să descrie țara, zicând: „Duceți‑vă, străbateți țara și faceți o descriere a ei. Apoi întoarceți‑vă la mine, iar eu voi arunca sorțul pentru voi înaintea Domnului, aici, la Șilo.“ 9Bărbații aceia au plecat și au străbătut țara, împărțind‑o în șapte părți și scriind pe un sul o descriere a acesteia, potrivit cetăților ei, după care s‑au întors la Iosua, în tabăra de la Șilo. 10Iosua a aruncat sorțul pentru ei înaintea Domnului, la Șilo, și Iosua a împărțit țara acolo între fiii lui Israel, potrivit cu părțile alocate fiecăruia.
Teritoriul moștenit de Beniamin
11O parte a revenit seminției fiilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor. Teritoriul lor își avea hotarele între teritoriul fiilor lui Iuda și cel al fiilor lui Iosif.
12Hotarul lor din nord începea de la Iordan, urca pe la capătul de nord al Ierihonului, continua spre apus prin munți și ajungea în pustia Bet‑Aven. 13De aici traversa marginea de sud a cetății Luz sau Betel și cobora la Atarot-Adar, dincolo de munte, în partea de sud a Bet‑Horonului de Jos.
14Hotarul de apus începea de la muntele din partea de sud a Bet‑Horonului și se întorcea către sud înspre Chiriat-Baal (adică Chiriat-Iearim), una din cetățile fiilor lui Iuda. Acesta era hotarul de apus.
15Hotarul de sud începea de la marginea Chiriat-Iearimului, în apus15 Sensul termenului ebraic este nesigur. Sau, cf. 15:9: Chiriat-Iearimului, continua până la Efron., continua până la izvorul de apă de la Neftoah, 16cobora către marginea muntelui care se află în fața văii Ben‑Hinom, în nordul văii Refaim, și cobora apoi prin valea Hinom spre partea de sud a Iebusului până la En‑Roghel. 17Se întorcea înspre nord, atingând En‑Șemeș, apoi Ghelilot, care se află în fața Înălțimii Adumim, cobora la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben, 18trecea până în partea de nord a Bet‑Arabei și cobora spre Araba18 Vezi nota de la 8:14., 19Hotarul trecea prin partea de nord a cetății Bet‑Hogla și atingea golful din partea de nord a Mării Sărate19 Marea Moartă., în dreptul gurii de vărsare a Iordanului. Acesta era hotarul de sud.
20Iordanul era hotarul din partea de răsărit.
Aceasta era moștenirea urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, cu hotarele ei de jur împrejur.
Cetățile descendenților lui Beniamin
21Cetățile seminției urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau următoarele:
Ierihon, Bet‑Hogla, Emek-Kețiț, 22Bet‑Araba, Țemarayim, Betel, 23Avim, Parah, Ofra, 24Chefar-Amoni, Ofni și Gheva – douăsprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.
25Ghivon, Rama, Beerot, 26Mițpa, Chefira, Moța, 27Rechem, Irpeel, Tarala, 28Țela, Elef, Iebus sau Ierusalim, Ghiva și Chiriat – paisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.
Aceasta era moștenirea urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor.
A divisão do resto do território
1-2Depois da conquista, apesar de sete das tribos de Israel ainda não terem tomado posse e conquistado totalmente a terra que Deus lhes deu, todo o povo se juntou em Silo para montar a tenda do encontro.
3Josué perguntou-lhes: “Quanto tempo vão ainda esperar para expelirem as gentes que vivem na terra que o Senhor, Deus dos vossos antepassados, vos deu? 4Selecionem três homens de cada tribo e enviá-los-ei para explorarem o território ainda não conquistado, e depois fazerem um relatório quanto à sua extensão e divisões naturais, para que possa reparti-la por vocês. 5Esses exploradores dividirão o território em sete partes, deixando a sul Judá com os seus territórios e a parte de José também com os seus territórios, a norte. 6De seguida, lançarei sortes, diante do Senhor, nosso Deus, para decidir quais as partes que caberão a cada tribo. 7Contudo, lembrem-se que os levitas não deverão receber terra alguma; eles são sacerdotes do Senhor. Essa é a parte maravilhosa que lhes é atribuída. Além disso, as tribos de Gad, de Rúben e a meia tribo de Manassés também não poderão receber mais nenhuma terra, visto que tiveram o seu quinhão na margem leste do Jordão, onde Moisés lhes prometeu que poderiam estabelecer-se.”
8E foi assim que os batedores partiram para estabelecerem uma carta de toda a terra e trazerem um relatório a Josué. Só depois, aqui em Silo, o Senhor concederia as diversas secções da terra às tribos, lançando-se sortes. 9Os homens fizeram como lhes tinha sido dito e dividiram o território em sete secções, estabelecendo uma lista das cidades que havia em cada secção. Depois vieram ter com Josué ao campo de Silo.
10Ali no tabernáculo em Silo o Senhor mostrou a Josué, tirando à sorte na presença do Senhor, a que tribo calhava cada secção.
O território de Benjamim
11O território cedido às famílias da tribo de Benjamim ficou entre a terra atribuída às tribos de Judá e de José.
12A linha de demarcação a norte começava no rio Jordão, seguia até ao norte de Jericó e depois infletia para ocidente, através da zona das colinas e do deserto de Bete-Aven. 13Dali a linha descia para sul até Luz, também chamada Betel, e prosseguia até Atarote-Adar, na terra de colinas a sul de Bete-Horom de Baixo.
14Ali a demarcação voltava de novo para o sul, passando a montanha perto de Bete-Horom, e terminava na localidade de Quiriate-Baal, também chamada, por vezes, Quiriate-Jearim, uma das cidades da tribo de Judá. Era esta a linha de separação a ocidente.
15A linha que balizava a sul corria desde o limite de Quirate-Baal, passava sobre o monte Efrom, até às fontes de Neftoa, 16descia até à base da montanha, que ladeia o vale de Ben-Hinom, e que está a norte do vale de Refaim. Dali continuava através do vale de Hinom, atravessava a sul os campos da velha cidade de Jerusalém, onde viviam os jebuseus, e continuava para baixo, para En-Rogel. 17De En-Rogel a linha divisória voltava para nordeste até En-Semes, continuando até Gelilote, que está defronte da falésia de Adumim. Depois descia até à rocha de Boã, o que era filho de Rúben, 18correndo depois ao longo do limite norte de Arabá; 19ao descer para o sul passava por Bete-Hogla e terminava na baía norte do mar Salgado, que é onde desagua o rio Jordão.
20A baliza oriental era constituída pelo próprio rio Jordão.
Esta foi a terra conferida à tribo de Benjamim.
21As seguintes cidades estavam incluídas no território de que tomou posse:
Jericó, Bete-Hogla, Emeque-Queziz, 22Bete-Arabá, Zemaraim, Betel, 23Avim, Pará, Ofra, 24Quefar-Amonai, Ofni, Geba. Ao todo, doze cidades com as suas aldeias.
25Gibeão, Ramá, Beerote, 26Mizpá, Cafira, Moza, 27Requem, Irpeel, Tarala, 28Zela, Elefe, Jebus, ou seja Jerusalém, Gibeá e Quiriate. No total, catorze cidades com as suas aldeias.
Todas estas cidades e as localidades dos arredores foram dadas à tribo de Benjamim.
