Apa preschimbată în vin
1A treia zi1 Cu referire, probabil, la a treia zi de când Ioan Îl văzuse pe Isus. Pentru o altă posibilă interpretare a întregului verset, vezi nota următoare. s‑a făcut o nuntă în Cana Galileei.1 Sau: Era cea de‑a treia zi a unei nunți în Cana Galileei. Nunțile evreiești se desfășurau pe parcursul mai multor zile. Mama lui Isus era acolo. 2La nuntă fuseseră chemați și Isus cu ucenicii Săi.
3Când s‑a terminat vinul, mama lui Isus I‑a zis:
– Nu mai au vin!
4Isus i‑a răspuns:
– Femeie4 O adresare neobișnuită din partea unui fiu către mama sa în vremea aceea. Însă din context reiese faptul că, începându‑Și lucrarea, raportul dintre Isus și mama Sa se schimbă. El nu mai este doar fiul Mariei, ci este și Fiul lui Dumnezeu, Care are de îndeplinit o misiune încredințată de Tatăl Său. Vezi și 19:26., ce‑ți pasă ție, ce‑Mi pasă Mie?4 Cu referire la relația lor cu cele pământești și cu treburile altora. Nu Mi‑a sosit încă ceasul!
5Mama Lui le‑a zis slujitorilor: „Faceți orice vă va spune!“ 6Erau acolo șase vase de piatră, după obiceiul de curățire al iudeilor, în fiecare încăpând două sau trei măsuri6 O măsură (gr.: metretes) avea între 38-40 l; 2-3 măsuri aveau 76–120 l.. 7Isus le‑a zis: „Umpleți vasele cu apă!“ Și ei le‑au umplut până sus. 8Atunci El le‑a zis: „Acum scoateți din ele și duceți‑i mai‑marelui ospățului!“ Și ei i‑au dus. 9Mai‑marele ospățului a gustat apa care fusese făcută vin – el nu știa de unde este, însă slujitorii care scoseseră apa știau – l‑a chemat pe mire 10și i‑a zis: „Orice om pune mai întâi la masă vinul cel bun, apoi, după ce oaspeții au băut mult, îl pune pe cel mai puțin bun. Tu însă ai ținut vinul cel bun până acum!“
11Isus a făcut acest început al semnelor11 Evanghelistul Ioan numește minunile lui Isus semne, un termen ce subliniază semnificația acelor acțiuni [peste tot în carte]. Lui în Cana Galileei și Și‑a arătat slava, iar ucenicii Lui au crezut în El.
12După aceea a coborât în Capernaum împreună cu mama, frații și ucenicii Lui, dar acolo n‑au rămas multe zile.
Isus alungă comercianții din Templu
(Mt. 21:12-13; Mc. 11:15-17; Lc. 19:45-46)
13Paștele iudeilor era aproape, astfel că Isus S‑a suit la Ierusalim. 14El i‑a găsit în Templu pe cei care vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani14 În regiune, în perioada NT, circulau trei tipuri de monede: cele imperiale (după standard roman), cele provinciale (după standard grecesc) și cele locale (șechelul). Taxa anuală de 0,5 șecheli (echivalentul a 2 denari sau a 2 drahme), cerută fiecărui bărbat de peste 20 ani (vezi Ex. 30:13; 2 Cron. 24:9; Neem. 10:32) era acceptată doar în șecheli, probabil din cauza chipurilor de pe monedele romane și grecești. stând jos la mesele lor. 15A făcut un bici din frânghii și i‑a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii lor. A împrăștiat monedele schimbătorilor de bani și le‑a răsturnat mesele, 16iar celor ce vindeau porumbei le‑a zis: „Ridicați acestea de aici! Nu faceți din Casa Tatălui Meu o casă de negoț!“ 17Ucenicii Lui și‑au amintit că este scris: „Zelul pentru Casa Ta Mă va mistui.“17 Vezi Ps. 69:9.
18Atunci iudeii au răspuns și I‑au zis:
– Prin ce semn ne arăți că ai dreptul să faci acestea?
19Isus a răspuns și le‑a zis:
– Dărâmați acest Templu, și în trei zile îl voi ridica!
20Iudeii I‑au zis:
– De patruzeci și șase de ani se construiește Templul20 Irod cel Mare a început un proiect de extindere a Templului undeva între anii 20–19 î.Cr., iar evenimentul relatat aici are loc undeva între anii 26–27 d.Cr. Conform surselor istorice, extinderea Templului a fost finalizată în anul 64 d.Cr. acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?!
21Dar El vorbea despre Templul trupului Său. 22Atunci când El a fost înviat dintre cei morți, ucenicii Lui și‑au amintit că spusese aceste vorbe și au crezut Scriptura și cuvântul pe care‑l spusese Isus.
23Pe când era în Ierusalim, în timpul Sărbătorii Paștelui, mulți au crezut în Numele Lui, văzând semnele pe care le făcea. 24Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți 25și nu avea nevoie să‑I mărturisească cineva despre vreun om, fiindcă El Însuși știa ce era în om.
Le nozze di Cana: primo miracolo di Gesù
1Due giorni dopo, la madre di Gesù fu invitata ad un matrimonio nel villaggio di Cana, in Galilea. 2Cʼerano anche Gesù e i suoi discepoli. 3Durante il pranzo la scorta di vino si esaurì e la madre di Gesù gli disse: «Non hanno più vino».
4«Amata donna», rispose Gesù, «Perché mi coinvolgi? Non è ancora giunta la mia ora».
5Ma sua madre disse ai servi: «Fate tutto ciò che vi dirà».
6Cʼerano lì sei recipienti di pietra, che venivano usati durante le cerimonie ebraiche; ognuno conteneva dagli ottanta ai cento litri circa. 7-8Gesù ordinò ai servi di riempirli dʼacqua fino allʼorlo, poi aggiunse: «Prendetene un poʼ e portatelo al maestro di tavola».
9Quando il maestro di tavola assaggiò lʼacqua trasformata in vino, non sapendo da dove venisse (naturalmente solo i servi sapevano ciò che era accaduto), disse allo sposo: 10«Che bontà! Tu sei diverso dagli altri. Di solito tutti offrono prima il vino migliore e dopo, quando gli invitati hanno già bevuto, e non ci fanno più caso, fanno servire le qualità più scadenti. Invece, tu hai tenuto per ultimo il vino migliore!»
11Questo miracolo a Cana in Galilea, fu la prima dimostrazione pubblica della potenza divina di Gesù. E i discepoli credettero che era davvero lui il Messia.
12Dopo le nozze, Gesù partì per Cafarnao insieme con sua madre, i suoi fratelli e i discepoli, e si fermò là alcuni giorni.
Un tempio, non un mercato!
13Sʼavvicinava il periodo della Pasqua ebraica e Gesù andò a Gerusalemme.
14Nel tempio vide i mercanti che vendevano buoi, pecore e colombe per i sacrifici, e i cambiavalute seduti dietro i loro banchi. 15Con delle corde Gesù fece una frusta e cacciò tutti dal tempio. Spinse fuori le pecore e i buoi, e scaraventò a terra le monete dei cambiavalute, rovesciando i loro tavoli. 16Poi, rivolgendosi ai venditori di colombi, gridò: «Portate fuori questa roba! Non trasformate in un mercato la casa di mio Padre!»
17Allora i discepoli si ricordarono di questa profezia delle Scritture: «Lo zelo per la casa di Dio è come un fuoco che mi consuma».
18«Che diritto hai di fare queste cose?» gli chiesero allora alcuni capi giudei. «Se hai questa autorità da Dio, dimostralo con un miracolo!»
19«Va bene», rispose Gesù, «questo è il miracolo che farò per voi: distruggete questo tempio ed in tre giorni io lo costruirò di nuovo!»
20«Che cosa?» replicarono i Giudei. «Ci sono voluti quarantasei anni per costruire questo tempio, e tu saresti capace di ricostruirlo in tre giorni?» 21Ma, dicendo «questo tempio», Gesù si riferiva al suo corpo. 22Dopo la risurrezione, i discepoli si ricordarono di queste parole e capirono che le parole delle Scritture si riferivano davvero a lui e che tutto si era avverato!
23Per i miracoli che Gesù fece a Gerusalemme, durante le feste di Pasqua, molte persone si convinsero che era davvero lui il Messia. 24-25Ma Gesù non si fidava di loro, perché conosceva lʼuomo nel suo intimo; non occorreva che qualcuno gli dicesse quantʼè volubile la natura umana!
