Nouă Traducere În Limba Română

Ioan 1:1-51

Cuvântul a devenit trup

1La început era Cuvântul1 Sau: Cuvântul era., și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. 2El era la început cu Dumnezeu. 3Toate au fost făcute prin El și niciun lucru, care a fost făcut, n‑a venit în ființă fără El. 4În El era viața3-4 Sau: 3 Toate au fost făcute prin El și niciun lucru n‑a fost făcut fără El. Ceea ce a fost făcut (a venit în existență) 4 în El era viața., și viața era lumina oamenilor.4 Posibil o aluzie la Ps. 36:9. 5Lumina luminează în întunecime și întunecimea n‑a învăluit‑o5 Probabil o ambiguitate intenționată, deoarece expresia se poate traduce și: dar întunecimea n‑a înțeles‑o..

6Era un om trimis de către Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. 8Nu el era Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.

9Era Lumina cea adevărată, Care îl luminează pe orice om, venind în lume.9 Sau: Aceasta era adevărata Lumină, Care îl luminează pe orice om care vine în lume. 10Era în lume și lumea prin El a venit în ființă, dar lumea nu L‑a cunoscut. 11A venit la ale Sale, dar ai Săi nu L‑au primit. 12Însă tuturor celor ce L‑au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le‑a dat autoritatea12 Sau: puterea. să devină copii ai lui Dumnezeu, 13născuți nu din sânge13 Substantivul grecesc este la plural, având sensul aici de născuți nu din părinți naturali (sau pe cale naturală)., nici din voia cărnii, nici din voia vreunui bărbat13 Sau: soț., ci din Dumnezeu.

14Și Cuvântul S‑a făcut trup și a locuit14 Sensul termenului grecesc este acela de a‑și întinde cortul, făcând trimitere la Ex. 25:8; 40:34-35. Acea prezență a lui Dumnezeu în mijlocul poporului prin mijlocirea Cortului și acea slavă a lui Dumnezeu care a umplut atunci Cortul este acum printre oameni în persoana Cuvântului întrupat. printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului Fiu venit de la Tatăl, plin de har și de adevăr.

15Ioan a mărturisit despre El și a strigat, zicând: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este mai presus de mine, pentru că era înainte de mine!»“ 16Căci noi toți am primit din plinătatea Lui, adică16 Lit.: adică. har în schimbul harului16 Sau: har contra har; sau: har pentru har. Cu referire la faptul că ni s‑a dat harul Fiului în schimbul harului venit prin Lege.. 17Fiindcă Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Cristos. 18Nimeni nu L‑a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul Dumnezeu, Cel Care este în sânul18 Expresie ce arată o relație foarte apropiată sau locul de cinste pe care‑l ocupă o persoană în relație cu alta; vezi și 13:23. Tatălui, Acela L‑a făcut cunoscut18 Sau: L‑a explicat, L‑a exegetat. El este Cuvântul Care Îl exegetează pe Dumnezeu, precum învățătorul care explică Legea..

Mărturia lui Ioan Botezătorul

(Mt. 3:1-12; Mc. 1:2-8; Lc. 3:1)

19Iată mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis la el niște preoți și leviți ca să‑l întrebe:

– Tu cine ești?

20El a mărturisit – nu a negat, ci a mărturisit:

– Eu nu sunt Cristosul20, 25, 41 Atât Christos (greacă), cât și Mașiah (ebraică și aramaică) înseamnă Cel care este uns.!

21Ei l‑au întrebat:

– Atunci cine ești? Ești Ilie?

El a zis:

– Nu sunt!

– Ești Profetul21 Vezi Deut. 18:15, 18.?

El a răspuns:

– Nu!

22Atunci i‑au zis:

– Dar cine ești? – ca să le dăm un răspuns celor ce ne‑au trimis. Ce spui tu despre tine însuți?

23El a zis:

– Eu sunt „un glas al celui ce strigă în pustie:

«Neteziți calea Domnului!»“,

așa cum a spus profetul Isaia23 Vezi Is. 40:3..

24Trimișii erau din partea fariseilor24 Fariseii formau o grupare religioasă care cunoștea și respecta cu strictețe litera Legii, precum și alte tradiții (reguli bazate pe o interpretare a Legii scrise: legea orală) [peste tot în carte]..

25Ei l‑au întrebat și i‑au zis:

– Atunci, dacă nu ești nici Cristosul, nici Ilie, nici Profetul, de ce botezi?

26Ioan le‑a răspuns, zicând:

– Eu botez cu26, 31, 33 Sau: în. apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe Care voi nu‑L cunoașteți, 27Cel Care vine după mine, Căruia eu nu sunt vrednic să‑I dezleg cureaua sandalei!

28Acestea s‑au întâmplat în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Isus, Mielul lui Dumnezeu

29În ziua următoare, Ioan L‑a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii! 30El este Cel despre Care spuneam: «După mine vine un Om Care este mai presus de mine, pentru că era înainte de mine. 31Nici eu nu‑L cunoșteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.»“

32Ioan a mărturisit, zicând: „Am văzut Duhul coborând din cer asemenea unui porumbel și rămânând peste El. 33Nici eu nu‑L cunoșteam, dar Cel Ce m‑a trimis să botez cu apă mi‑a zis: «Cel peste Care vei vedea Duhul coborând și rămânând, Acela este Cel Care botează cu Duhul Sfânt!» 34Iar eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu34 Unele mss conțin: Alesul lui Dumnezeu..“

Primii ucenici

(Mt. 4:18-22; Mc. 1:16-20; Lc. 5:1-11)

35În ziua următoare, Ioan stătea iarăși cu doi dintre ucenicii lui 36și, uitându‑se la Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ 37Cei doi ucenici ai lui au auzit ce a spus și L‑au urmat pe Isus.

38Isus S‑a întors și, văzând că aceștia Îl urmează, i‑a întrebat:

– Ce căutați?

Ei I‑au răspuns:

– Rabbi38, 49 Rabbi înseamnă mai marele meu, iar în acest context se referă la o autoritate spirituală; sau Învățătorule, Maestre. – care tradus, înseamnă „Învățătorule“ – unde stai?

39El le‑a zis:

– Veniți și veți vedea!

Ei s‑au dus și au văzut unde stătea. Și în ziua aceea au rămas cu El. Era cam pe la ceasul al zecelea39 Ora 16:00.. 40Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan și‑L urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41El l‑a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, și i‑a zis: „Noi L‑am găsit pe Mesia“ (care este tradus „Cristos“41 Vezi nota de la 1:20.). 42Și l‑a dus la Isus. Uitându‑Se la el, Isus a zis: „Tu ești Simon, fiul lui Ioan42 Vezi nota de la Mt. 16:17. Unele mss conțin: fiul lui Iona.. Tu vei fi numit «Chifa»“ – care este tradus „Petru“42 Numele Petru este forma românizată a grecescului Petros. Atât Chifa/Chefa (aramaică), cât și Petros (greacă), înseamnă piatră..

43A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea. El l‑a găsit pe Filip și i‑a zis: „Urmează‑Mă!“ 44Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru.

45Filip l‑a găsit pe Natanael45 Unul dintre ucenicii lui Isus, care, cu excepția evangheliei lui Ioan (vezi și 21:2), nu mai apare menționat nicăieri în NT. Tradiția a încercat să‑l identifice cu Bartolomeu (aram.: fiul lui Tolmai), presupunându‑se că acesta ar putea fi un alt nume al lui Natanael. și i‑a zis:

– Noi L‑am găsit pe Cel despre Care a scris Moise în Lege, precum și profeții, pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif!

46Natanael i‑a zis:

– Poate ieși ceva bun din Nazaret?!

Filip i‑a răspuns:

– Vino și vezi!

47Isus l‑a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el:

– Iată într-adevăr un israelit în care nu este înșelăciune47 Sau: viclenie.!

48Natanael L‑a întrebat:

– De unde mă cunoști?

Isus i‑a răspuns și i‑a zis:

– Te‑am văzut când stăteai sub smochin48 Nu se știe cu exactitate la ce anume face referire Domnul aici. Evreii pioși studiau Scripturile și se rugau la umbra smochinilor. Pe de altă parte, smochinul era un simbol al păcii și al prosperității epocii mesianice (vezi Mica 4:4; Zah. 3:10)., înainte ca Filip să te cheme.

49Natanael I‑a răspuns:

– Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!49 Mărturisirea lui Natanael face trimitere la Ps. 2:6-7.

50Isus i‑a răspuns și i‑a zis:

– Crezi pentru că ți‑am spus că te‑am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea!

51Apoi i‑a zis:

– Adevărat, adevărat51 Gr.: amen amen, întrebuințat adesea de Ioan de‑a lungul evangheliei sale. vă spun că veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu‑se și coborându‑se51 Aluzie la textul din Gen. 28:12. peste Fiul Omului51 Titlu mesianic pe care Isus Și l‑a atribuit Sie Însuși (vezi Dan. 7:13-14). El apare de peste 80 de ori în evanghelii [peste tot în carte].!

La Parola è Vita

Giovanni 1:1-51

La luce del mondo

1Prima che esistesse qualsiasi altra cosa, cʼera Cristo. 2Egli era con Dio. Vive da sempre, ed egli stesso è Dio. 3Egli ha creato tutte le cose; non cʼè nulla che non sia stato fatto da lui. 4In lui cʼè la vita eterna, e questa vita dà luce a tutta lʼumanità. 5La sua vita è la luce che splende nelle tenebre, ma le tenebre non lʼhanno ricevuta.

6-7Dio mandò Giovanni Battista per testimoniare che Gesù Cristo era la vera luce. 8Lo stesso Giovanni non era la luce; era soltanto un testimone, che poteva riconoscerla e parlarne, perché tutti credessero. 9Veniva nel mondo colui che è la vera luce per illuminare ogni essere umano.

10Benché fosse stato lui a creare il mondo, il mondo non lo riconobbe, quando venne.

11-12Non fu accettato neppure nel proprio paese, fra la sua gente, i Giudei. Soltanto pochi lʼavrebbero accolto e ricevuto. Ma a tutti quelli che lo hanno accolto egli ha dato il diritto di diventare figli di Dio. Tutto ciò che devono fare è credere che Cristo è la loro salvezza. 13Chi crede in questo, nasce di nuovo. Non si tratta di una rinascita fisica, risultante da un progetto dellʼuomo, o dalla sua passione, ma di una nascita spirituale per volontà di Dio.

14E Cristo divenne uomo e visse qui sulla terra, fra noi, pieno di grazia e di verità. E alcuni di noi hanno visto la sua gloria, la gloria del Figlio unico del Padre Celeste.

LʼAgnello di Dio

15Giovanni lo indicò alla gente, dicendo: «Ecco colui al quale mi riferivo, quando dissi: “Sta arrivando qualcuno, che è molto più grande di me, perché esisteva già molto tempo prima che io nascessi!”» 16Noi tutti abbiamo avuto benefici dalle ricche benedizioni che Cristo ci ha portato; una benedizione dopo lʼaltra. 17Infatti Mosè ci diede la legge, mentre Gesù Cristo ci ha portato la verità e un perdono pieno dʼamore. 18Nessuno ha mai realmente visto Dio, eccetto il suo unico Figlio, perché egli è intimamente unito al Padre, ed è lui che ce lʼha fatto conoscere.

19I capi giudei mandarono da Gerusalemme dei sacerdoti con i loro aiutanti, per chiedere a Giovanni: «Sei tu il Messia?»

20Giovanni disse la verità: «Non sono io il Cristo!»

21«Ebbene, chi sei tu allora?» gli chiesero. «Sei Elia?»

«No», rispose Giovanni.

«Sei un profeta, allora?»

«No».

22«Chi sei, dunque? Diccelo, così possiamo rispondere a quelli che ci hanno mandato. Che dici sul tuo conto?»

23Giovanni rispose: «Come disse il profeta Isaia, io sono “una voce che grida nel deserto: tenetevi pronti per lʼarrivo del Signore!”»

24-25Allora quelli che erano stati mandati dai Farisei gli chiesero: «Se non sei il Messia, né Elia e neppure il profeta, che diritto hai di battezzare?»

26-27Giovanni rispose: «Io battezzo semplicemente con lʼacqua; ma proprio qui fra la folla, cʼè qualcuno che ancora non conoscete, che presto comincerà il suo ministero fra di voi; qualcuno del quale non son degno neppure di essere servo!»

28Questo episodio avvenne a Betania, un villaggio sullʼaltra riva del fiume Giordano, dove Giovanni stava battezzando.

29Il giorno dopo, Giovanni vide Gesù venirgli incontro e disse: «Ecco lʼAgnello di Dio, che toglie il peccato del mondo! 30A lui mi riferivo, quando dissi: “Presto verrà un uomo molto più grande di me, che esisteva molto prima che io nascessi!”

31Non sapevo chi fosse, ma sono qui per battezzare con acqua e per indicarlo al popolo dʼIsraele».

32Poi Giovanni affermò dʼaver visto lo Spirito Santo, sotto forma di colomba, discendere dal cielo e fermarsi sopra Gesù.

33«Io non lo conoscevo», ripeté Giovanni, «ma quando Dio mi mandò a battezzare, mi disse: “Quando vedrai lo Spirito Santo scendere e fermarsi sopra qualcuno: Costui è quello che cerchi. È colui che battezza con lo Spirito Santo”. 34Ebbene, io ho visto tutto ciò accadere a questʼuomo, quindi ho potuto testimoniare che è lui il Figlio di Dio!»

I primi discepoli

35-36Il giorno seguente, mentre Giovanni stava con due suoi discepoli, Gesù passò di lì. Giovanni lo guardò attentamente, poi esclamò: «Ecco lʼAgnello di Dio!»

37A queste parole i due discepoli di Giovanni si misero a seguire Gesù.

38Gesù, voltandosi, sʼaccorse che lo seguivano. «Che cosa volete?» domandò loro.

«Maestro», chiesero quelli, «dove abiti?»

39«Venite a vedere» rispose il Signore. Così lo seguirono fin dove abitava e rimasero con lui dalle quattro del pomeriggio fino a sera. 40Uno di questi uomini era Andrea, fratello di Simon Pietro.

41Questi sʼimbatté in suo fratello Simone e gli disse: «Abbiamo trovato il Messia!» (Messia o Cristo vuol dire Salvatore inviato da Dio). 42E accompagnò Simone da Gesù.

Gesù lo fissò per un momento, poi disse: «Tu sei Simone, figlio di Giovanni, ma sarai chiamato Cefa, Pietro» (in ebraico Cefa significa pietra).

43Il giorno dopo, Gesù decise di andare in Galilea. Trovò Filippo e gli disse: «Vieni con me». 44Filippo era di Betsaida, come Andrea e Pietro.

45Filippo incontrò Natanaele. «Abbiamo trovato il Messia!» gli disse esultante, «proprio quello di cui parlano Mosè e i profeti nelle Scritture! Si chiama Gesù, figlio di Giuseppe di Nazaret!»

46«Nazaret!» esclamò Natanaele, «può venire qualcosa di buono da là?»

«Vieni a vedere di persona», rispose Filippo.

47Mentre si avvicinavano, Gesù disse: «Ecco un uomo onesto, un vero figlio dʼIsraele!»

48«Come fai a conoscermi?» domandò Natanaele. E Gesù rispose: «Ti ho visto sotto lʼalbero di fico, prima che Filippo ti chiamasse».

49Natanaele rispose: «Signore, tu sei il Figlio di Dio, re dʼIsraele!»

50Gesù gli chiese: «Credi a questo, solo perché ho detto di averti visto sotto il fico? Vedrai cose ben più grandi di questa. 51Vedrai perfino il cielo aperto e gli angeli di Dio salire e scendere verso di me, il Messia!»