Noul legământ
1„În vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor clanurilor lui Israel, iar ei vor fi poporul Meu.“
2Așa vorbește Domnul:
„Poporul care a scăpat de sabie
a găsit bunăvoință în pustie.
Eu voi veni și îi voi da odihnă lui Israel.“
3Domnul i S‑a arătat de departe3 Sau: demult., zicându‑i:
„Te iubesc cu o iubire veșnică;
de aceea Îmi păstrez îndurarea față de tine!
4Te voi zidi din nou
și vei fi rezidită, fecioară Israel!
Te voi împodobi iarăși cu tamburine
și vei ieși la dans cu cei ce te înveselesc.
5Vei planta iarăși vii
pe dealurile Samariei,
iar cei ce le vor planta
se vor bucura de roadele lor,
6căci vine ziua când străjerii vor proclama
pe muntele lui Efraim astfel:
«Haideți să ne suim la Sion,
la Domnul, Dumnezeul nostru!»“
7Așa vorbește Domnul:
„Strigați de bucurie pentru Iacov!
Chiuiți de veselie pentru cel ce este fruntea neamurilor!
Faceți‑vă auziți, cântați laude și ziceți:
«Izbăvește, Doamne, pe poporul Tău,
pe rămășița lui Israel!»
8Iată, îi voi aduce înapoi din țara de nord
și îi voi aduna de la marginile pământului.
Între ei va fi și orbul și șchiopul,
și femeia însărcinată și cea în durerile nașterii.
O mare adunare se va întoarce.
9Vor veni plângând
și îi voi duce în mijlocul rugăciunilor lor.
Îi voi conduce la pâraie9 Lit.: ueduri; Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. de apă
și pe o cale dreaptă,
pe care nu se vor împiedica,
căci Eu sunt Tatăl lui Israel
și Efraim este întâiul Meu născut.
10Ascultați Cuvântul Domnului, neamuri,
și vestiți‑l în insulele de departe!
«Cel Ce l‑a risipit pe Israel îl va aduna
și Își va păzi turma ca un păstor!»
11Căci Domnul îl va răscumpăra pe Iacov
și îl va elibera din mâna unuia mai puternic decât el.
12Atunci vor veni și vor chiui de veselie pe înălțimile Sionului;
ei vor alerga la bunătățile Domnului:
la grâne, la must, la ulei,
la miei și la viței.
Sufletul lor va fi ca o grădină bine udată
și nu se vor mai osteni.
13Atunci fecioarele se vor veseli la dans,
iar tinerii și bătrânii la fel.
Le voi preface bocetul în veselie
și îi voi mângâia și le voi da bucurie,
după durerea lor.
14Voi sătura cu grăsime sufletul preoților,
iar poporul Meu se va sătura cu bunătatea Mea,
zice Domnul.“
15Așa vorbește Domnul:
„Un glas a fost auzit în Rama,
bocet și plânset mult.
Rahela își plânge copiii
și nu vrea să fie mângâiată pentru copiii ei,
căci ei nu mai sunt.“
16Așa vorbește Domnul:
„Oprește‑ți plânsul
și lacrimile din ochi,
căci munca îți va fi răsplătită,
zice Domnul;
ei se vor întoarce din țara dușmanului.
17Există speranță pentru viitorul tău,
zice Domnul.
Fiii tăi se vor întoarce în teritoriul lor.
18L‑am auzit într-adevăr pe Efraim văitându‑se:
«M‑ai disciplinat ca pe un vițel nedeprins la jug
și am fost disciplinat.
Întoarce‑mă Tu și mă voi întoarce,
căci Tu ești Domnul, Dumnezeul meu.
19După ce am rătăcit, m‑am căit;
ajungând să cunosc, mă bat pe coapsă.
Am fost făcut de rușine și umilit,
căci port disprețul tinereții mele.»
20Nu este Efraim fiul Meu cel scump,
copilul în care‑Mi găsesc plăcerea?
Căci deși vorbesc adesea împotriva lui,
tot Îmi aduc aminte de el.
Inima Îmi tânjește după el;
sigur voi avea milă de el,
zice Domnul.
21Ridică‑ți semne pe drum,
pune‑ți stâlpi
și ia seama la calea,
la drumul pe care‑l urmezi.
Întoarce‑te, fecioară Israel,
întoarce‑te în cetățile tale.
22Până când vei rătăci,
fiică necredincioasă?
Căci Domnul va crea un lucru nou în țară:
femeia va da târcoale22 Sensul ultimului vers este nesigur. Sau va proteja. bărbatului.“
23Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Când le voi aduce înapoi captivii, cei din țara și din cetățile lui Iuda vor zice iarăși aceste cuvinte: «Domnul să te binecuvânteze, locuință a dreptății, munte sfânt!» 24Oamenii vor locui împreună în Iuda și în toate cetățile ei, atât plugarii, cât și cei ce le pasc turmele, 25căci voi sătura cu apă sufletul însetat și voi îndestula orice suflet flămând.“
26La aceste lucruri m‑am trezit și am privit în jur. Somnul îmi fusese plăcut.
27„Iată, vin zile, zice Domnul, când voi însămânța Casa lui Israel și Casa lui Iuda cu o sămânță de oameni și o sămânță de animale. 28Așa cum am vegheat asupra lor ca să‑i smulg, să‑i tai, să‑i dărâm, să‑i nimicesc și să le fac rău, tot așa voi veghea asupra lor ca să‑i zidesc și să‑i plantez, zice Domnul. 29În zilele acelea nu se va mai zice:
«Părinții au mâncat struguri necopți
și copiilor li s‑au tocit dinții»,
30ci fiecare va muri pentru propria lui nelegiuire. Fiecărui om care va mânca struguri necopți i se vor toci dinții.“
Noul legământ
31„Iată, vin zile, zice Domnul,
când voi încheia cu Casa lui Israel
și cu Casa lui Iuda
un nou legământ,
32nu ca legământul
pe care l‑am încheiat cu strămoșii lor,
în ziua când i‑am luat de mână
ca să‑i scot din țara Egiptului,
legământ pe care l‑au rupt,
cu toate că le eram Stăpân32 Sau: cu toate că le eram Soț.,
zice Domnul.
33Ci acesta este legământul
pe care‑l voi încheia cu Casa lui Israel,
după acele zile, zice Domnul:
voi pune Legea Mea înăuntrul lor
și o voi scrie în inimile lor.
Eu voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu.
34Și niciunul nu va mai învăța pe semenul
sau pe fratele său, zicând:
«Cunoaște‑L pe Domnul!»,
pentru că toți Mă vor cunoaște,
de la cel mai mic până la cel mai mare,
zice Domnul,
căci le voi ierta nelegiuirea
și nu‑Mi voi mai aminti de păcatul lor.“
35Așa vorbește Domnul,
Cel Care a pus soarele
să lumineze ziua,
Cel Care a rânduit luna și stelele
să lumineze noaptea,
Cel Care stârnește marea
și face să‑i urle valurile,
– Domnul Oștirilor este Numele Său:
36„Dacă vor dispărea aceste hotărâri dinaintea Mea,
zice Domnul,
atunci și sămânța36 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui Israel va înceta pe vecie
să mai fie un neam înaintea Mea!“
37Așa vorbește Domnul:
„Dacă cerurile de sus vor putea fi măsurate
și temeliile de jos ale pământului vor putea fi cercetate,
atunci voi lepăda și Eu întregul neam al lui Israel
pentru tot ce a făcut, zice Domnul.
38Iată, vin zile, zice Domnul, când cetatea aceasta va fi rezidită pentru Domnul, de la Turnul lui Hananel până la Poarta Unghiului. 39Frânghia de măsurat va trece pe dinaintea ei până la dealul Gareb și apoi se va întoarce spre Goa. 40Toată valea, unde sunt aruncate cadavrele și cenușa și toate terenurile până la uedul40 Vale sau albie de râu secată, din ținuturile aride, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. Chidron, până la unghiul Porții Cailor, spre răsărit, vor fi dedicate Domnului. Cetatea nu va mai fi niciodată nimicită sau dărâmată.“
1“Naquele tempo”, diz o Senhor, “serei o Deus de todas as famílias de Israel, e eles serão o meu povo.”
2Assim diz o Senhor:
“O povo que escapou da morte
achou favor no deserto”.
Quando Israel buscava descanso,
3o Senhor lhe apareceu no passado,31.3 Ou o Senhor apareceu a nós vindo de longe, dizendo:
“Eu a amei com amor eterno;
com amor leal a atraí.
4Eu a edificarei mais uma vez,
ó virgem, Israel!
Você será reconstruída!
Mais uma vez você se enfeitará com guizos
e sairá dançando com os que se alegram.
5De novo você plantará videiras
nas colinas de Samaria;
videiras antes profanadas pelos lavradores
que as tinham plantado.31.5 Ou videiras que os lavradores plantarão e cujo fruto colherão.
6Porque vai chegando o dia
em que os sentinelas gritarão nas colinas de Efraim:
‘Venham e subamos a Sião,
à presença do Senhor, do nosso Deus’ ”.
7Assim diz o Senhor:
“Cantem de alegria por causa de Jacó;
gritem, exaltando a principal das nações!
Proclamem e deem louvores, dizendo:
‘O Senhor salvou o seu povo,31.7 Conforme a Septuaginta. O Texto Massorético diz Ó Senhor, salva o teu povo.
o remanescente de Israel’.
8Vejam, eu os trarei da terra do norte
e os reunirei dos confins da terra.
Entre eles estarão o cego e o aleijado,
mulheres grávidas e em trabalho de parto;
uma grande multidão voltará.
9Voltarão com choro,31.9 Conforme a Septuaginta. O Texto Massorético diz Suplicarão enquanto eu os conduzir.
mas eu os conduzirei em meio a consolações.
Eu os conduzirei às correntes de água por um caminho plano,
onde não tropeçarão,
porque sou pai para Israel
e Efraim é o meu filho mais velho.
10“Ouçam a palavra do Senhor, ó nações,
e proclamem nas ilhas distantes:
‘Aquele que dispersou Israel o reunirá
e, como pastor, vigiará o seu rebanho’.
11O Senhor resgatou Jacó
e o libertou das mãos do que é mais forte do que ele.
12Eles virão e cantarão de alegria nos altos de Sião;
ficarão radiantes de alegria pelos muitos bens
dados pelo Senhor:
o cereal, o vinho novo, o azeite puro,
as crias das ovelhas e das vacas.
Serão como um jardim bem regado,
e não mais se entristecerão.
13Então as moças dançarão de alegria,
como também os jovens e os velhos.
Transformarei o lamento deles em júbilo;
eu lhes darei consolo e alegria em vez de tristeza.
14Satisfarei os sacerdotes com fartura;
e o meu povo será saciado pela minha bondade”,
declara o Senhor.
15Assim diz o Senhor:
“Ouve-se uma voz em Ramá,
lamentação e amargo choro;
é Raquel, que chora por seus filhos e recusa ser consolada,
porque os seus filhos já não existem”.
16Assim diz o Senhor:
“Contenha o seu choro e as suas lágrimas,
pois o seu sofrimento será recompensado”, declara o Senhor.
“Eles voltarão da terra do inimigo.
17Por isso há esperança para o seu futuro”, declara o Senhor.
“Seus filhos voltarão para a sua pátria.
18“Ouvi claramente Efraim lamentando-se:
‘Tu me disciplinaste como a um bezerro indomado,
e fui disciplinado.
Traze-me de volta, e voltarei,
porque tu és o Senhor, o meu Deus.
19De fato, depois de desviar-me,
eu me arrependi;
depois que entendi,
bati no meu peito.
Estou envergonhado e humilhado
porque trago sobre mim a desgraça da minha juventude’.
20Não é Efraim o meu filho querido?
O filho em quem tenho prazer?
Cada vez que eu falo sobre Efraim,
mais intensamente me lembro dele.
Por isso, com ansiedade o tenho em meu coração;
tenho por ele grande compaixão”,
declara o Senhor.
21“Coloque marcos e ponha sinais nas estradas,
preste atenção no caminho que você trilhou.
Volte, ó virgem, Israel!
Volte para as suas cidades.
22Até quando você vagará, ó filha rebelde?
O Senhor criou algo novo nesta terra:
uma mulher abraça31.22 Ou sairá em busca de; ou ainda protegerá um guerreiro”.
23Assim diz o Senhor dos Exércitos, o Deus de Israel: “Quando eu os trouxer de volta do cativeiro31.23 Ou eu restaurar a sorte deles, o povo de Judá e de suas cidades dirá novamente: ‘O Senhor a abençoe, ó morada justa, ó monte sagrado’. 24O povo viverá em Judá e em todas as suas cidades, tanto os lavradores como os que conduzem os rebanhos. 25Restaurarei o exausto e saciarei o enfraquecido”.
26Então acordei e olhei em redor. Meu sono tinha sido agradável.
27“Virão dias”, diz o Senhor, “em que semearei na comunidade de Israel e na comunidade de Judá homens e animais. 28Assim como os vigiei para arrancar e despedaçar, para derrubar, destruir e trazer a desgraça, também os vigiarei para edificar e plantar”, declara o Senhor. 29“Naqueles dias não se dirá mais:
“ ‘Os pais comeram uvas verdes,
e os dentes dos filhos se embotaram’.
30“Ao contrário, cada um morrerá por causa do seu próprio pecado.
Os dentes de todo aquele que comer uvas verdes se embotarão.
31“Estão chegando os dias”, declara o Senhor,
“quando farei uma nova aliança
com a comunidade de Israel
e com a comunidade de Judá.
32Não será como a aliança
que fiz com os seus antepassados
quando os tomei pela mão
para tirá-los do Egito;
porque quebraram a minha aliança,
apesar de eu ser o Senhor31.32 Ou marido deles31.32 A Septuaginta e a Versão Siríaca dizem e eu me afastei deles.”,
diz o Senhor.
33“Esta é a aliança que farei com a comunidade de Israel
depois daqueles dias”, declara o Senhor:
“Porei a minha lei no íntimo deles
e a escreverei nos seus corações.
Serei o Deus deles,
e eles serão o meu povo.
34Ninguém mais ensinará ao seu próximo
nem ao seu irmão, dizendo:
‘Conheça ao Senhor’,
porque todos eles me conhecerão,
desde o menor até o maior”,
diz o Senhor.
“Porque eu lhes perdoarei a maldade
e não me lembrarei mais dos seus pecados.”
35Assim diz o Senhor,
aquele que designou o sol para brilhar de dia,
que decretou que a lua e as estrelas brilhem de noite,
que agita o mar para que as suas ondas rujam;
o seu nome é o Senhor dos Exércitos:
36“Somente se esses decretos desaparecerem de diante de mim”,
declara o Senhor,
“deixarão os descendentes de Israel
de ser uma nação diante de mim para sempre”.
37Assim diz o Senhor:
“Se os céus em cima puderem ser medidos,
e os alicerces da terra embaixo puderem ser sondados,
então eu rejeitarei os descendentes de Israel,
por tudo o que eles têm feito”,
diz o Senhor.
38“Estão chegando os dias”, declara o Senhor, “em que esta cidade será reconstruída para o Senhor, desde a torre de Hananeel até a porta da Esquina. 39A corda de medir será estendida diretamente até a colina de Garebe, indo na direção de Goa. 40Todo o vale, onde cadáveres e cinzas são jogados, e todos os terraços que dão para o vale do Cedrom a leste, até a esquina da porta dos Cavalos, serão consagrados ao Senhor. A cidade nunca mais será arrasada ou destruída.”
