Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 1:1-31

1Viziunea pe care a avut‑o Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda.

Un neam răzvrătit

2Ascultați, ceruri! Ia aminte, pământ,

pentru că Domnul a vorbit:

„Am îngrijit copii și i‑am crescut,

dar ei s‑au răzvrătit împotriva Mea.

3Boul își cunoaște stăpânul,

iar măgarul știe ieslea stăpânului său,

însă Israel nu cunoaște,

poporul Meu nu înțelege!“

4Vai, neam păcătos,

popor încărcat cu nelegiuire,

sămânță de răufăcători,

copii pervertiți!

Ei L‑au părăsit pe Domnul,

L‑au disprețuit pe Sfântul lui Israel

și I‑au întors spatele!

5Ce folos să mai fiți loviți,

de vreme ce stăruiți în apostazie!?

Tot capul este bolnav

și toată inima suferă!

6Din tălpi și până‑n creștet,

nimic nu este sănătos,

doar răni și vânătăi,

tăieturi sângerânde6 Lit.: proaspete.,

care nu s‑au uscat și care n‑au fost legate

sau alinate cu ulei.

7Țara voastră este pustie,

cetățile voastre sunt arse de foc,

câmpurile voastre sunt devorate de străini

chiar în fața voastră;

țara vă este distrusă

deoarece a fost răscolită de străini.

8Fiica Sionului8 Ierusalimul; [peste tot în carte]. este părăsită

ca o colibă în vie,

ca un adăpost într‑un ogor de castraveți,

ca o cetate asediată.

9Dacă Domnul Oștirilor9 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte].

nu ne‑ar fi lăsat câțiva supraviețuitori,

am fi ajuns ca Sodoma

și ne‑am fi asemănat cu Gomora.

10Ascultați Cuvântul Domnului,

voi, conducători ai Sodomei!

Luați aminte la Legea Dumnezeului nostru,

voi, popor al Gomorei!

11„Ce este pentru Mine mulțimea jertfelor voastre?

zice Domnul.

Sunt sătul de arderile‑de‑tot ale berbecilor

și de grăsimea vițeilor îngrășați!

Nu‑Mi place deloc

sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor.

12Cine v‑a cerut să vă înfățișați înaintea Mea,

pângărindu‑Mi curțile?

13Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost!

Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea!

Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea:

lunile noi, Sabatele și adunările voastre.

14Sufletul Meu urăște lunile voastre noi

și sărbătorile voastre.

Ele au devenit o povară pentru Mine;

am obosit să le mai port.

15Când vă veți întinde mâinile,

Îmi voi ascunde ochii de voi.

Chiar dacă veți face multe rugăciuni,

nu le voi asculta.

Mâinile vă sunt pline de sânge;

16spălați‑vă și curățiți‑vă!

Îndepărtați faptele voastre rele

dinaintea ochilor Mei!

Nu mai faceți rău,

17ci învățați să faceți bine!

Căutați dreptatea,

scăpați pe cel asuprit!17 Sau: mustrați‑l pe asupritor.

Faceți dreptate orfanului

și vorbiți în apărarea văduvei!

18Veniți acum să ne judecăm!

zice Domnul.

Deși păcatele voastre sunt precum culoarea stacojie,

ele se vor face albe ca zăpada;

deși sunt roșii ca purpura,

ele se vor face ca lâna.

19Dacă veți vrea și veți asculta,

veți mânca ce are țara mai bun,

20dar dacă vă veți împotrivi și vă veți răzvrăti,

veți fi devorați de sabie“, căci gura Domnului a vorbit.

O cetate necredincioasă

21Vezi cum orașul credincios

a devenit o prostituată!

Era plin de judecată;

dreptatea locuia în el;

dar acum este plin de ucigași!

22Argintul vostru s‑a făcut zgură,

și băutura voastră este amestecată cu apă.

23Conducătorii voștri sunt răzvrătiți

și sunt prieteni cu tâlharii.

Toți iubesc mita

și aleargă după daruri!

Nu‑l apără pe cel orfan,

iar cauza văduvei n‑ajunge înaintea lor.

24De aceea Stăpânul, Domnul Oștirilor,

Puternicul lui Israel, zice:

„Vai, Îmi voi vărsa mânia asupra vrăjmașilor mei,

Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei!

25Îmi voi întoarce mâna împotriva ta,

voi curăța zgura ta așa cum o curăță leșia

și voi îndepărta toate impuritățile tale.

26Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară,

iar pe sfetnicii tăi ca la început.

După aceea, ți se va zice:

«Cetate a dreptății,

orașul credincios!»“

27Sionul va fi răscumpărat prin judecată,

și cei ai lui care se pocăiesc, prin dreptate.

28Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi nimiciți împreună

și cei ce‑L părăsesc pe Domnul vor fi mistuiți.

29„Într-adevăr, vă va fi rușine de stejarii sacri

în care vă găseați desfătarea;

veți roși din cauza grădinilor

pe care le‑ați ales!

30Căci veți fi ca un terebint

ale cărui frunze se veștejesc,

ca o grădină fără apă!

31Cel puternic va fi ca un câlț,

iar lucrarea sa ca o scânteie;

el și lucrarea lui vor arde împreună

și nimeni nu‑i va stinge!“

Nova Versão Internacional

Isaías 1:1-31

1Visão que Isaías, filho de Amoz, teve a respeito de Judá e Jerusalém durante os reinados de Uzias, Jotão, Acaz e Ezequias, reis de Judá.

Uma Nação Rebelde

2Ouçam, ó céus! Escute, ó terra!

Pois o Senhor falou:

“Criei filhos e os fiz crescer,

mas eles se revoltaram contra mim.

3O boi reconhece o seu dono,

e o jumento conhece a manjedoura do seu proprietário,

mas Israel nada sabe,

o meu povo nada compreende”.

4Ah, nação pecadora,

povo carregado de iniquidade!

Raça de malfeitores,

filhos dados à corrupção!

Abandonaram o Senhor,

desprezaram o Santo de Israel e o rejeitaram.

5Por que haveriam de continuar a ser castigados?

Por que insistem na revolta?

A cabeça toda está ferida,

todo o coração está sofrendo.

6Da sola do pé ao alto da cabeça não há nada são;

somente machucados,

vergões e ferimentos abertos,

que não foram limpos nem enfaixados

nem tratados com azeite.

7A terra de vocês está devastada,

suas cidades foram destruídas a fogo;

os seus campos estão sendo tomados

por estrangeiros diante de vocês

e devastados como a ruína

que eles costumam causar.

8Só restou a cidade1.8 Hebraico: filha. de Sião

como tenda numa vinha,

como abrigo numa plantação de melões,

como uma cidade sitiada.

9Se o Senhor dos Exércitos

não tivesse poupado alguns de nós,

já estaríamos como Sodoma

e semelhantes a Gomorra.

10Governantes de Sodoma,

ouçam a palavra do Senhor!

Vocês, povo de Gomorra,

escutem a instrução de nosso Deus!

11“Para que me oferecem tantos sacrifícios?”,

pergunta o Senhor.

“Para mim, chega de holocaustos1.11 Isto é, sacrifícios totalmente queimados. de carneiros

e da gordura de novilhos gordos.

Não tenho nenhum prazer

no sangue de novilhos, de cordeiros e de bodes!

12Quando vocês vêm à minha presença,

quem pediu que pusessem os pés em meus átrios?

13Parem de trazer ofertas inúteis!

O incenso de vocês é repugnante para mim.

Luas novas, sábados e reuniões!

Não consigo suportar suas assembleias

cheias de iniquidade.

14Suas festas da lua nova

e suas festas fixas, eu as odeio.

Tornaram-se um fardo para mim;

não as suporto mais!

15Quando vocês estenderem as mãos em oração,

esconderei de vocês os meus olhos;

mesmo que multipliquem as suas orações,

não as escutarei!

“As suas mãos estão cheias de sangue!

16Lavem-se! Limpem-se!

Removam suas más obras para longe da minha vista!

Parem de fazer o mal,

17aprendam a fazer o bem!

Busquem a justiça,

acabem com a opressão.1.17 Ou repreendam o opressor.

Lutem pelos direitos do órfão,

defendam a causa da viúva.

18“Venham, vamos refletir juntos”,

diz o Senhor.

“Embora os seus pecados

sejam vermelhos como escarlate,

eles se tornarão brancos como a neve;

embora sejam rubros como púrpura,

como a lã se tornarão.

19Se vocês estiverem dispostos a obedecer,

comerão os melhores frutos desta terra;

20mas, se resistirem e se rebelarem,

serão devorados pela espada.”

Pois o Senhor é quem fala!

21Vejam como a cidade fiel

se tornou prostituta!

Antes cheia de justiça e habitada pela retidão,

agora está cheia de assassinos!

22Sua prata tornou-se escória,

seu licor ficou aguado.

23Seus líderes são rebeldes,

amigos de ladrões;

todos eles amam o suborno

e andam atrás de presentes.

Eles não defendem os direitos do órfão,

e não tomam conhecimento da causa da viúva.

24Por isso o Soberano, o Senhor dos Exércitos,

o Poderoso de Israel, anuncia:

“Ah! Derramarei minha ira sobre os meus adversários

e me vingarei dos meus inimigos.

25Voltarei minha mão contra você;

tirarei toda a sua escória

e removerei todas as suas impurezas.

26Restaurarei os seus juízes como no passado;

os seus conselheiros, como no princípio.

Depois disso você será chamada

cidade de retidão, cidade fiel”.

27Sião será redimida com justiça,

com retidão os que se arrependerem.

28Mas os rebeldes e os pecadores serão destruídos,

e os que abandonam o Senhor perecerão.

29“Vocês se envergonharão dos carvalhos sagrados

que tanto apreciam;

ficarão decepcionados

com os jardins sagrados que escolheram.

30Vocês serão como um terebinto

cujas folhas estão caindo,

como um jardim sem água.

31O poderoso se tornará como estopa,

e sua obra como fagulha;

ambos serão queimados juntos

sem que ninguém apague o fogo”.