Scrisorile lui Ieremia către exilați
1Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care profetul Ieremia a trimis‑o din Ierusalim rămășiței bătrânilor din exil, preoților, profeților și întregului popor pe care Nebucadnețar îl dusese în captivitate din Ierusalim în Babilon, 2după ce regele Iehoiachin, regina mamă, demnitarii, conducătorii lui Iuda și ai Ierusalimului, tâmplarii și fierarii au părăsit Ierusalimul. 3Le‑a trimis‑o prin mâna lui Elasa, fiul lui Șafan, și prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, pe care Zedechia, regele lui Iuda, îi trimisese la Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Scrisoarea cuprindea următoarele:
4Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, către toți exilații pe care i‑am dus în captivitate din Ierusalim în Babilon: 5„Zidiți case și locuiți‑le! Plantați grădini și mâncați‑le roadele! 6Luați‑vă soții și faceți fii și fiice! Găsiți soții pentru fiii voștri și dați‑vă fetele în căsătorie ca și ele să poată avea fii și fiice! Înmulțiți‑vă în locul unde sunteți și nu vă împuținați! 7Căutați pacea pentru cetatea în care v‑am dus în captivitate și rugați‑vă Domnului pentru ea, căci de bunăstarea ei depinde și bunăstarea voastră!“ 8Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Să nu vă lăsați înșelați de profeții voștri, care sunt în mijlocul vostru, și de cei care practică divinația8 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10., și să nu ascultați de visătorii voștri, pe care voi îi încurajați să viseze. 9Ei vă profețesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i‑am trimis, zice Domnul.“
10Așa vorbește Domnul: „Când se vor împlini șaptezeci de ani ai Babilonului, voi veni la voi și Îmi voi împlini față de voi promisiunea Mea cea bună, aducându‑vă înapoi în locul acesta. 11Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, planuri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o speranță. 12Mă veți chema și veți veni să vă rugați Mie, iar Eu vă voi asculta. 13Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta din toată inima. 14Mă voi lăsa găsit de voi, zice Domnul, și‑i voi aduce înapoi pe captivii voștri. Vă voi aduna din toate neamurile și din toate locurile în care v‑am izgonit, zice Domnul, și vă voi aduce înapoi în locul de unde v‑am dus în captivitate.“
15Pentru că ziceți: „Domnul ne‑a ridicat profeți în Babilon!15 Vezi v. 8.“, 16așa vorbește Domnul despre regele care stă pe tronul lui David, despre tot poporul care locuiește în cetatea aceasta, despre frații voștri care nu au mers cu voi în exil. 17Așa vorbește Domnul Oștirilor: „Iată, voi trimite peste ei sabia, foametea și molima, și‑i voi preface în niște smochine stricate care, de rele ce sunt, nu pot fi mâncate. 18Îi voi urmări cu sabia, cu foametea și cu molima și îi voi face o pricină de groază pentru toate regatele pământului, o pricină de blestem, de pustiire, de fluierat și de dispreț printre toate neamurile unde îi voi alunga, 19pentru că n‑au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, cuvinte pe care li le‑am trimis dis‑de‑dimineaţă prin robii Mei, profeții. Și nici voi n‑ați ascultat, zice Domnul.“
20Prin urmare, ascultați Cuvântul Domnului, voi, toți exilații pe care v‑am alungat din Ierusalim în Babilon! 21Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Kolaia, și despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care vă profețesc minciuni în Numele Meu: „Iată, îi dau în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, care îi va ucide înaintea ochilor voștri. 22Din cauza lor, toți exilații lui Iuda care sunt în Babilon, vor folosi următorul blestem: «Să‑ți facă Domnul ca lui Zedechia și ca lui Ahab, pe care împăratul Babilonului i‑a prăjit în foc!», 23căci au săvârșit spurcăciuni în Israel: au comis adulter cu soțiile semenilor lor și au spus minciuni în Numele Meu, când Eu nu le poruncisem nimic. Știu lucrul acesta și sunt martor, zice Domnul.“
Scrisoarea lui Șemaia
24„Spune‑i nehelamitului Șemaia că 25așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Tu ai trimis scrisori în numele tău întregului popor din Ierusalim, preotului Țefania, fiul lui Maaseia, și tuturor celorlalți preoți și le‑ai zis:
26‘Domnul te‑a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să supraveghezi în Casa Domnului pe orice nebun care se dă drept profet și să‑l arunci în butuci și în fiare. 27Acum, de ce nu‑l pedepsești pe Ieremia din Anatot, care profețește printre voi? 28Ba încă a trimis aici, în Babilon, să ni se spună că vom sta mult în captivitate și că este bine să ne zidim case ca să le locuim și să ne plantăm grădini ca să le mâncăm roadele.’»“
29Preotul Țefania a citit această scrisoare în auzul profetului Ieremia.
30Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 31„Trimite să li se spună tuturor celor exilați că așa vorbește Domnul despre nehelamitul Șemaia: «Pentru că Șemaia vă profețește fără ca Eu să‑l fi trimis și vă face să vă încredeți într‑o minciună, 32iată ce zice Domnul: îi voi pedepsi pe nehelamitul Șemaia și sămânța lui. Niciunul dintre ai lui nu va mai locui în mijlocul acestui popor și nu va mai vedea binele pe care‑l voi face poporului Meu, zice Domnul, căci a vorbit de apostazie împotriva Domnului.»“
A Carta aos Exilados
1Este é o conteúdo da carta que o profeta Jeremias enviou de Jerusalém aos líderes, que ainda restavam entre os exilados, aos sacerdotes, aos profetas e a todo o povo que Nabucodonosor deportara de Jerusalém para a Babilônia. 2Isso aconteceu depois que o rei Joaquim e a rainha-mãe, os oficiais do palácio real, os líderes de Judá e Jerusalém, os artesãos e os artífices foram deportados de Jerusalém para a Babilônia. 3Ele enviou a carta por intermédio de Eleasa, filho de Safã, e Gemarias, filho de Hilquias, os quais Zedequias, rei de Judá, mandou a Nabucodonosor, rei da Babilônia. A carta dizia o seguinte:
4“Assim diz o Senhor dos Exércitos, o Deus de Israel, a todos os exilados, que deportei de Jerusalém para a Babilônia: 5‘Construam casas e habitem nelas; plantem jardins e comam de seus frutos. 6Casem-se e tenham filhos e filhas; escolham mulheres para casar-se com seus filhos e deem as suas filhas em casamento, para que também tenham filhos e filhas. Multipliquem-se e não diminuam. 7Busquem a prosperidade da cidade para a qual eu os deportei e orem ao Senhor em favor dela, porque a prosperidade de vocês depende da prosperidade dela’. 8Porque assim diz o Senhor dos Exércitos, o Deus de Israel: ‘Não deixem que os profetas e adivinhos que há no meio de vocês os enganem. Não deem atenção aos sonhos que vocês os encorajam a terem. 9Eles estão profetizando mentiras em meu nome. Eu não os enviei’, declara o Senhor.
10“Assim diz o Senhor: ‘Quando se completarem os setenta anos da Babilônia, eu cumprirei a minha promessa em favor de vocês, de trazê-los de volta para este lugar. 11Porque sou eu que conheço os planos que tenho para vocês’, diz o Senhor, ‘planos de fazê-los prosperar e não de causar dano, planos de dar a vocês esperança e um futuro. 12Então vocês clamarão a mim, virão orar a mim, e eu os ouvirei. 13Vocês me procurarão e me acharão quando me procurarem de todo o coração. 14Eu me deixarei ser encontrado por vocês’, declara o Senhor, ‘e os trarei de volta do cativeiro.29.14 Ou e restaurarei a sorte de vocês. Eu os reunirei de todas as nações e de todos os lugares para onde eu os dispersei e os trarei de volta para o lugar de onde os deportei’, diz o Senhor.
15“Vocês podem dizer: ‘O Senhor levantou profetas para nós na Babilônia’, 16mas assim diz o Senhor sobre o rei que se assenta no trono de Davi e sobre todo o povo que permanece nesta cidade, seus compatriotas que não foram com vocês para o exílio; 17assim diz o Senhor dos Exércitos: ‘Enviarei a guerra, a fome e a peste contra eles; lidarei com eles como se lida com figos ruins, que são intragáveis. 18Eu os perseguirei com a guerra, a fome e a peste; farei deles objeto de terror para todos os reinos da terra, maldição e exemplo, zombaria e afronta entre todas as nações para onde eu os dispersei. 19Porque eles não deram atenção às minhas palavras’, declara o Senhor, ‘palavras que lhes enviei pelos meus servos, os profetas. E vocês também não deram atenção!’, diz o Senhor.
20“Ouçam, agora, a palavra do Senhor, todos vocês exilados, que deportei de Jerusalém para a Babilônia! 21Assim diz o Senhor dos Exércitos, o Deus de Israel, a respeito de Acabe, filho de Colaías, e a respeito de Zedequias, filho de Maaseias, que estão profetizando mentiras a vocês em meu nome: ‘Eu os entregarei nas mãos de Nabucodonosor, rei da Babilônia, e ele os matará diante de vocês. 22Em razão disso, os exilados de Judá que estão na Babilônia usarão esta maldição: “Que o Senhor o trate como tratou Zedequias e Acabe, os quais o rei da Babilônia queimou vivos”. 23Porque cometeram loucura em Israel: adulteraram com as mulheres de seus amigos e em meu nome falaram mentiras, que eu não ordenei que falassem. Mas eu estou sabendo; sou testemunha disso’, declara o Senhor.
Mensagem a Semaías
24“Diga a Semaías, de Neelam: 25Diz o Senhor dos Exércitos, o Deus de Israel, que você enviou cartas em seu próprio nome a todo o povo de Jerusalém, a Sofonias, filho do sacerdote Maaseias, e a todos os sacerdotes. Você disse a Sofonias: 26‘O Senhor o designou sacerdote em lugar de Joiada como encarregado do templo do Senhor; você deveria prender no tronco, com correntes de ferro, qualquer doido que agisse como profeta. 27E por que você não repreendeu Jeremias de Anatote, que se apresenta como profeta entre vocês? 28Ele até mandou esta mensagem para nós que estamos na Babilônia, dizendo que o exílio será longo, que construam casas e habitem nelas, plantem jardins e comam de seus frutos’ ”.
29O sacerdote Sofonias leu a carta para o profeta Jeremias. 30Então o Senhor dirigiu a palavra a Jeremias: 31“Envie esta mensagem a todos os exilados: Assim diz o Senhor sobre Semaías, de Neelam: Embora eu não o tenha enviado, Semaías profetizou a vocês e fez com que vocês cressem numa mentira, 32por isso, assim diz o Senhor: Castigarei Semaías, de Neelam, e os seus descendentes. Não lhe restará ninguém entre este povo, e ele não verá as coisas boas que farei em favor de meu povo”, declara o Senhor, “porque ele pregou rebelião contra o Senhor”.
