1Apoi Domnul mi‑a zis:
– Chiar dacă Moise și Samuel s‑ar înfățișa înaintea Mea, Eu tot n‑aș fi binevoitor cu poporul acesta. Izgonește‑i dinaintea Mea! Să plece! 2Dacă te vor întreba: „Unde să ne ducem?“, să le răspunzi: „Așa vorbește Domnul:
«Cei ce sunt pentru moarte – la moarte;
cei ce sunt pentru sabie – la sabie;
cei ce sunt pentru foamete – la foamete;
și cei ce sunt pentru captivitate – în captivitate.»
3Voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să‑i ucidă; câinii, ca să‑i sfâșie; păsările cerului și fiarele pământului – ca să‑i devoreze și să‑i distrugă. 4Îi voi face o pricină de groază pentru toate regatele pământului, din cauza faptelor lui Manase, fiul lui Ezechia, regele lui Iuda, pe care le‑a săvârșit în Ierusalim.
5Cui îi va fi milă de tine, Ierusalime?
Cine va plânge pentru tine?
Cine va veni să te întrebe de sănătate?
6M‑ai respins, zice Domnul,
continui să‑Mi întorci spatele.
De aceea Îmi întind mâna împotriva ta și te distrug.
M‑am săturat să mai am milă de tine.
7Îi voi vântura cu furca
la porțile țării;
îi voi lipsi de copii și voi distruge poporul Meu,
căci nu și‑au schimbat căile.
8Văduvele lor vor fi mai numeroase
decât nisipul mării.
În miezul zilei voi aduce nimicitorul
peste mama celui tânăr8 Sensul versului este nesigur. Siriacă: peste mame și peste tineri.;
voi face să cadă deodată peste ea
chinul și groaza.
9Cea care născuse șapte fii va fi slăbită,
își va da duhul.
Soarele ei va apune când este încă ziuă;
va fi rușinată și umilită.
Pe cei rămași în viață îi voi da pradă sabiei,
înaintea dușmanilor lor,
zice Domnul.“
10– Vai de mine, mamă, pentru că m‑ai născut!
Pe mine, om de ceartă și de neînțelegere pentru toată țara.
Nu dau împrumut, nici nu iau împrumut
și totuși toți mă blestemă!
11Domnul a zis:
– Cu siguranță te voi elibera, ca să fii fericit.
Cu siguranță îi voi face pe dușmanii tăi
să te implore în vremurile de nenorocire și de necaz.
12Poate cineva să frângă fierul –
fierul din nord – sau bronzul?12 Sau: Poate fierul și bronzul / să frângă fierul din nord?
13Averile și comorile tale
le voi da ca pradă, fără preț,
din cauza tuturor păcatelor tale
săvârșite pe întreg teritoriul tău.
14Te voi face să slujești dușmanilor tăi,
într‑o țară pe care nu o cunoști,
căci focul mâniei Mele s‑a aprins
și arde peste voi.
15– Tu știi totul, Doamne!
Adu‑Ți aminte de mine și ai grijă de mine!
Răzbună‑mă împotriva celor ce mă persecută!
Tu ești îndelung răbdător – nu mă înlătura!
Tu știi cât dispreț sufăr pentru Tine!
16Când am găsit cuvintele Tale, le‑am mâncat.
Cuvintele Tale au fost bucuria și desfătarea inimii mele,
căci Numele Tău este chemat peste mine,
Doamne, Dumnezeul Oștirilor!
17N‑am șezut niciodată în compania petrecăreților,
ca să mă înveselesc cu ei.
Am stat singur, pentru că mâna Ta era peste mine
și mă umpluseși de indignare.
18De ce durerea mea este fără sfârșit?
De ce rana mea este incurabilă și refuză să se vindece?
Vei fi Tu pentru mine ca un izvor înșelător,
ca niște ape care nu dăinuiesc?
19– Așa vorbește Domnul:
„Dacă te vei întoarce la Mine, te voi aduce din nou
să stai înaintea Mea.
Dacă vei rosti cuvinte de valoare, și nu cuvinte de nimic,
vei fi ca gura Mea.
Ei să se întoarcă la tine,
și nu tu să te întorci la ei!
20Te voi face un zid pentru poporul acesta,
un zid tare din bronz.
Ei vor lupta împotriva ta,
însă nu te vor învinge,
căci Eu sunt cu tine
ca să te izbăvesc și să te scap,
zice Domnul.
21Te voi scăpa din mâna celor răi
și te voi răscumpăra din palma celor groaznici.“
1Господ ми је рекао: „Ако би Мојсије и Самуило стали пред мене не би се моја душа приклонила овом народу. Отерај их од мене! Нека иду. 2А ако ти кажу: ’А где да идемо?’, ти им одговори: ’Овако каже Господ:
У смрт, ко је за смрт;
под мач, ко је за мач;
у глад, ко је за глад;
у изгнанство, ко је за изгнанство.’
3Навалићу на њих четири ствари – говори Господ – мач што убија, псе што тргају, птице небеске и звери земаљске што прождиру и тамане. 4Учинићу их призором грозоте за сва царства света због Јудиног цара Манасије, сина Језекијиног, због оног што је урадио у Јерусалиму.
5О, Јерусалиме, ко ће да ти се смилује?!
Ко ће да те пожали
и ко да ти сврати и упита те за здравље?
6Ти си мене напустио – говори Господ –
устукнуо си,
а ја ћу замахнути руком на тебе
и разорићу те.
Уморило ме је да ти попуштам.
7Развејаћу их вилама на вратима земље.
Побићу децу мом народу,
сатрћу их јер се не кају
због својих путева.
8Више него морског песка
биће преда мном удовица,
мајки младића против којих ћу довести
затирача усред дана.
Учинићу да се изненада на њих
стровале мука и ужас.
9Клонула је она што је седморо родила,
дах је испустила,
сунце јој је зашло још за дана.
Посрамљена је, зацрвенела се,
а њихов остатак ћу дати мачу њихових непријатеља
– говори Господ.“
10Куку мајко, што си ме родила!
Човек сам неслоге,
човек око ког се гложи цела земља!
Нит’ сам позајмљивао, нит’ су ми позајмљивали,
а сваки ме проклиње.
11Господ одговори:
„Ослободићу те заиста за твоје добро.
Заиста ћу дати да те непријатељ моли
у време погрома и у време невоље.
12Сломи ли ко гвожђе,
гвожђе са севера и бронзу15,12 Или: мјед, најчешће легура бакра и цинка.?
13Твоја добра и имања твоја
дајем као плен, у бесцење,
за све твоје грехе
по свим твојим границама.
14Предаћу те непријатељима твојим
у земљи коју не знаш,
да им служиш;
јер мој гнев је ватру запалио
и против тебе она букти.“
15О, Господе, ти знаш, ти ме се сети.
Сети ме се и освети се за мене онима што ме киње.
Не дај да ме збрише спорост твога гнева.
Ти знаш да за тебе трпим ругло.
16Твоје речи су се нашле и ја сам их појео!
Твоје речи су постале радост и весеље моме срцу!
Јер, твоје је име призвано на мене,
о, Господе, Боже над војскама!
17Ја не седим у друштву весељака
и не веселим се.
Седим сам, баш због руке твоје,
јер си ме јарошћу преплавио.
18Зашто моме болу нема краја?
Зашто мојој рани нема лека, што одбија да буде излечена?
А ти си ми стварно као поток непостојан,
вода што пресуши.
19И зато овако каже Господ:
„Ако се вратиш, излечићу те
и преда мном ћеш стајати.
И ако раздвојиш вредно од безвредног
бићеш као моја уста.
И они ће се окретати теби
али ти не смеш да се окрећеш к њима.
20Направићу од тебе
утврђени бронзани зид за народ овај.
Бориће се против тебе,
али те неће надвладати.
Јер ја сам с тобом
да те спасем и избављам
– говори Господ.
21Избавићу те из руку зликоваца!
Из шака свирепих откупићу те!“
