Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 1:1-31

1Viziunea pe care a avut‑o Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda.

Un neam răzvrătit

2Ascultați, ceruri! Ia aminte, pământ,

pentru că Domnul a vorbit:

„Am îngrijit copii și i‑am crescut,

dar ei s‑au răzvrătit împotriva Mea.

3Boul își cunoaște stăpânul,

iar măgarul știe ieslea stăpânului său,

însă Israel nu cunoaște,

poporul Meu nu înțelege!“

4Vai, neam păcătos,

popor încărcat cu nelegiuire,

sămânță de răufăcători,

copii pervertiți!

Ei L‑au părăsit pe Domnul,

L‑au disprețuit pe Sfântul lui Israel

și I‑au întors spatele!

5Ce folos să mai fiți loviți,

de vreme ce stăruiți în apostazie!?

Tot capul este bolnav

și toată inima suferă!

6Din tălpi și până‑n creștet,

nimic nu este sănătos,

doar răni și vânătăi,

tăieturi sângerânde6 Lit.: proaspete.,

care nu s‑au uscat și care n‑au fost legate

sau alinate cu ulei.

7Țara voastră este pustie,

cetățile voastre sunt arse de foc,

câmpurile voastre sunt devorate de străini

chiar în fața voastră;

țara vă este distrusă

deoarece a fost răscolită de străini.

8Fiica Sionului8 Ierusalimul; [peste tot în carte]. este părăsită

ca o colibă în vie,

ca un adăpost într‑un ogor de castraveți,

ca o cetate asediată.

9Dacă Domnul Oștirilor9 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte].

nu ne‑ar fi lăsat câțiva supraviețuitori,

am fi ajuns ca Sodoma

și ne‑am fi asemănat cu Gomora.

10Ascultați Cuvântul Domnului,

voi, conducători ai Sodomei!

Luați aminte la Legea Dumnezeului nostru,

voi, popor al Gomorei!

11„Ce este pentru Mine mulțimea jertfelor voastre?

zice Domnul.

Sunt sătul de arderile‑de‑tot ale berbecilor

și de grăsimea vițeilor îngrășați!

Nu‑Mi place deloc

sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor.

12Cine v‑a cerut să vă înfățișați înaintea Mea,

pângărindu‑Mi curțile?

13Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost!

Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea!

Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea:

lunile noi, Sabatele și adunările voastre.

14Sufletul Meu urăște lunile voastre noi

și sărbătorile voastre.

Ele au devenit o povară pentru Mine;

am obosit să le mai port.

15Când vă veți întinde mâinile,

Îmi voi ascunde ochii de voi.

Chiar dacă veți face multe rugăciuni,

nu le voi asculta.

Mâinile vă sunt pline de sânge;

16spălați‑vă și curățiți‑vă!

Îndepărtați faptele voastre rele

dinaintea ochilor Mei!

Nu mai faceți rău,

17ci învățați să faceți bine!

Căutați dreptatea,

scăpați pe cel asuprit!17 Sau: mustrați‑l pe asupritor.

Faceți dreptate orfanului

și vorbiți în apărarea văduvei!

18Veniți acum să ne judecăm!

zice Domnul.

Deși păcatele voastre sunt precum culoarea stacojie,

ele se vor face albe ca zăpada;

deși sunt roșii ca purpura,

ele se vor face ca lâna.

19Dacă veți vrea și veți asculta,

veți mânca ce are țara mai bun,

20dar dacă vă veți împotrivi și vă veți răzvrăti,

veți fi devorați de sabie“, căci gura Domnului a vorbit.

O cetate necredincioasă

21Vezi cum orașul credincios

a devenit o prostituată!

Era plin de judecată;

dreptatea locuia în el;

dar acum este plin de ucigași!

22Argintul vostru s‑a făcut zgură,

și băutura voastră este amestecată cu apă.

23Conducătorii voștri sunt răzvrătiți

și sunt prieteni cu tâlharii.

Toți iubesc mita

și aleargă după daruri!

Nu‑l apără pe cel orfan,

iar cauza văduvei n‑ajunge înaintea lor.

24De aceea Stăpânul, Domnul Oștirilor,

Puternicul lui Israel, zice:

„Vai, Îmi voi vărsa mânia asupra vrăjmașilor mei,

Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei!

25Îmi voi întoarce mâna împotriva ta,

voi curăța zgura ta așa cum o curăță leșia

și voi îndepărta toate impuritățile tale.

26Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară,

iar pe sfetnicii tăi ca la început.

După aceea, ți se va zice:

«Cetate a dreptății,

orașul credincios!»“

27Sionul va fi răscumpărat prin judecată,

și cei ai lui care se pocăiesc, prin dreptate.

28Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi nimiciți împreună

și cei ce‑L părăsesc pe Domnul vor fi mistuiți.

29„Într-adevăr, vă va fi rușine de stejarii sacri

în care vă găseați desfătarea;

veți roși din cauza grădinilor

pe care le‑ați ales!

30Căci veți fi ca un terebint

ale cărui frunze se veștejesc,

ca o grădină fără apă!

31Cel puternic va fi ca un câlț,

iar lucrarea sa ca o scânteie;

el și lucrarea lui vor arde împreună

și nimeni nu‑i va stinge!“

New Serbian Translation

Књига пророка Исаије 1:1-31

1Виђење Исаије сина Амоцова, што је за Јуду и Јерусалим видео у време Јудиних царева: Озије, Јотама, Ахаза и Језекије.

Неразумни и грешни народ

2Чујте, небеса! Слушај, земљо,

јер говори Господ:

„Синове сам васпитао и подигао,

а они се одметнуше од мене.

3Во познаје власника својега

и магарац јасле господара својега.

Израиљ не зна;

народ мој не разуме!“

4Јао, грешнога ли пука,

народа огрезлог у кривици,

потомака злочиначких,

синова покварењачких!

Господа су оставили;

Светитеља Израиљевог презрели,

леђа му окренули.

5Где још да ударим,

одметници тврдокорни?

Сва је глава болна

и све срце изнемогло;

6од пете до главе здравог места нема,

него су убоји и модрице и ране отворене;

очишћене нису,

у завојима нису,

уљем заблажене нису.

7Опустошена вам је земља,

огањ вам је градове попалио,

ваше њиве пред вама харају туђинци.

Пустош је као кад опустоше туђинци.

8Остављена је ћерка сионска

као сеница у винограду,

као колиба у градини за краставце,

као град под опсадом.

9Да нам Господ над војскама

није оставио остатка,

као Содома били бисмо,

слични Гомори били бисмо.

10Реч Господњу чујте,

главари содомски!

Закон Бога нашег послушајте,

народе гоморски!

11„Шта ли ће мени мноштво жртава ваших?

– говори Господ.

Сит сам овнујских свеспалница

и наслага лојних са телади гојних.

И крв од бикова и јагањаца и јараца

не мили се мени.

12Кад долазите да ми се покажете,

ко то тражи од вас

да по мојим предворјима трупкате?

13Не умножавајте безвредне приносе,

кађење на које се гадим;

младине и суботе, сазивање сазива,

не подносим зле1,13 Или: идолске, грешне. свечаности.

14Младине ваше и празници ваши,

то мрзи душа моја,

то је терет за ме,

додија ми подносити.

15Кад за молитву ширите руке своје,

ја од вас одвраћам очи своје;

и кад продужујете молитву,

ја вас не слушам.

Ваше су руке огрезле у крви.

16Оперите себе, очистите себе.

Уклоните злоћу дела ваших испред очију мојих.

Престаните зло чинити,

17учите се добро чинити: тежите праву,

ублажите угњетавање,

дајте права сиротињи,

парничите се у корист удовице.

18Затим дођите да расправљамо

– говори Господ –

буду ли греси ваши као скерлет,

постаће бели као снег;

буду ли црвени као пурпур,

постаће као вуна.

19Ако будете вољни и послушате,

добра земаљска јешћете.

20А ако одбаците и буните се,

мач ће вас прогутати

– јер уста Господња рекоше.“

Тужбалица над Јерусалимом

21Како се претвори у блудницу

верна насеобина!

Била је пуна правичности,

у њој је боравила правда,

а сада су убице.

22Твоје је сребро као згура постало.

Твоје пиће се разводнило.

23Твоји главари су се одметнули,

с крадљивцима другови су постали.

Сваки се граби за мито

и хрли за поклонима.

Право сиротињи они ускраћују;

удовичина парница до њих не досеже.

24Зато говори Господар,

Господ над војскама, Силни Израиљев:

„Ах, кад се искалим на противницима

и кад се осветим непријатељима!

25Кад руку на тебе испружим,

да лужином згуру твоју очистим,

да из тебе онечишћења уклоним.

26Па ти судије опет поставим као некад,

саветнике као од давнина,

те да те прозову

’Град праведности’,

’Верна насеобина.’“

27Правда ће откупити Сион,

и праведност покајнике његове;

28а преступници и грешници заједно ће се скршити

и они који напуштају Господа погинуће.

Против обожавања светог дрвета

29„Због племенитог дрвећа ће се стидети,

зато што их славите;

и због лугова ћете се црвенети,

зато што сте их изабрали.

30Ви ћете бити слични храсту,

с лишћем што се на њему суши.

Налик лугу у ком воде нема.

31И скривено благо ће бити као кучина,

и онај ко га начини као варница –

обоје ће заједно изгорети,

а нико неће гасити.“