Secetă, foamete și sabie
1Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:
2„Iuda bocește,
iar porțile îi sunt slăbite.
Ele sunt posomorâte din cauza țării.
Strigătul Ierusalimului se înalță.
3Cei măreți ai lor îi trimit după apă pe cei neînsemnați.3 Sau: Nobilii lui îi trimit pe servitorii lor.
Ei se duc la fântâni,
dar nu găsesc apă.
Se întorc cu vasele goale.
Rușinați și dezamăgiți
își acoperă capul.
4Din cauza pământului este spaimă,
pentru că nu este ploaie în țară.
Plugarii sunt dezamăgiți
și își acoperă capul.
5Chiar și cerboaica de pe câmp
naște și își părăsește puii,
pentru că nu găsește iarbă.
6Măgarii sălbatici stau pe înălțimi pleșuve
și gâfâie ca șacalii.
Li se topesc ochii
căci nu este iarbă.“
7Chiar dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră,
lucrează, Doamne, pentru Numele Tău!
Căci necredincioșiile noastre sunt multe;
am păcătuit împotriva Ta.
8O, Speranță a lui Israel,
Salvatorul lui în vreme de necaz,
de ce ești ca un străin în țară
și ca un trecător care se oprește să înnopteze?
9De ce ești ca un om înmărmurit,
ca un viteaz care nu poate izbăvi?
Tu ești în mijlocul nostru, Doamne,
și Numele Tău este chemat peste noi!
Nu ne părăsi!
10Iată ce spune Domnul despre poporul acesta:
„Pentru că le place să hoinărească
și nu își țin în frâu picioarele,
Domnul nu‑Și găsește plăcerea în ei;
acum El Își aduce aminte de nelegiuirea lor
și îi pedepsește pentru păcatele lor.“
11Domnul mi‑a zis:
– Nu mijloci pentru binele acestui popor, 12căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi‑de‑tot și daruri de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi mistui prin sabie, prin foamete și prin molimă.
13Eu am răspuns:
– Ah, Stăpâne Doamne! Iată, profeții lor le zic: „Nu veți vedea sabie și nu veți avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“
14Dar Domnul mi‑a zis:
– Profeții lor profețesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i‑am trimis, nu Eu i‑am împuternicit și nu Eu le‑am vorbit. Ei vă profețesc viziuni mincinoase, divinații14 Vezi nota de la Deut. 8:10., lucruri de nimic14 Sau: ghiciri de nimic. și înșelăciunea inimii lor. 15De aceea, așa vorbește Domnul despre profeții care profețesc în Numele Meu: „Nu Eu i‑am trimis să vă spună că sabia și foametea nu vor fi în țara aceasta. Profeții aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete, 16iar oamenii cărora ei le profețesc vor fi scoși afară și întinși pe străzile Ierusalimului din cauza foametei și a sabiei. Nu va fi nimeni să‑i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soțiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.
17Spune‑le cuvântul acesta:
«Ochii mei să verse lacrimi zi și noapte
și să nu se oprească,
căci fecioara – fiica poporului meu –
a suferit o rană cumplită,
o lovitură dureroasă.
18Dacă ies pe câmp,
iată‑i pe cei străpunși de sabie.
Dacă intru în cetate,
iată‑i pe cei bolnavi de foamete.
Chiar și profetul și preotul cutreieră țara
fără să știe încotro merg18 Sau: fără a avea cunoaștere; sau: preotul / merg într‑o țară pe care nu o cunosc..»“
19– Ai lepădat Tu de tot pe Iuda
și a detestat sufletul Tău atât de mult Sionul?
De ce ne‑ai lovit în așa fel
încât nu mai avem vindecare?
Noi așteptam pacea,
dar n‑a venit nimic bun;
așteptam un timp de vindecare,
dar iată că vine numai teroare!
20Doamne, recunoaștem atât răutatea noastră,
cât și nelegiuirea părinților noștri,
căci am păcătuit împotriva Ta.
21Pentru Numele Tău, nu disprețui
și nu necinsti tronul slavei Tale!
Amintește‑Ți de legământul pe care l‑ai făcut cu noi
și nu‑l rupe!
22Este oare printre idolii deșerți ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie?
Sau poate cerul să dea averse?
Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru!
De aceea, noi nădăjduim în Tine,
căci Tu ești Cel Ce faci toate aceste lucruri.
Nsuweɛ, Ɛkɔm, Akofena
1Yei ne Awurade asɛm a ɔde maa Yeremia a ɛfa nsuweɛ ho:
2“Yuda di awerɛhoɔ
ne nkuropɔn hunu amane.
Wɔbɔ asase no ho abubuo,
na wɔsu wɔ Yerusalem.
3Mmapɔmma soma wɔn asomfoɔ ma wɔkɔpɛ nsuo;
wɔkɔhwɛ ankorɛ mu
nanso wɔnnya nsuo.
Wɔde wɔn nsuhina sane ba a hwee nni mu;
wɔkatakata wɔn tiri so
wɔ abotuo ne abasamutuo mu.
4Asase no apaapae
ɛfiri sɛ osuo ntɔ wɔ asase no so;
akuafoɔ no bo atu
na wɔkata wɔn tiri so.
5Mpo ɔforotebereɛ a ɔwɔ ɛserɛ so
gya ne ba a wawo no foforɔ
ɛfiri sɛ ɛserɛ biara nni hɔ.
6Ɛsrɛ so mfunumu gyinagyina nkokoɔ wesee no so
home sɛ sakraman;
wɔkenakena wɔn ani hwehwɛ adidibea
nanso wɔnhunu bi.”
7Ɛwom sɛ yɛn amumuyɛ di adanseɛ tia yɛn deɛ,
nanso Ao Awurade, wo din enti yɛ ho biribi.
Yɛn akyirisane dɔɔso;
na yɛayɛ bɔne atia wo.
8Ao, Israel Anidasoɔ,
yɛn Agyenkwa wɔ amanehunu mmerɛ mu,
adɛn enti na woayɛ sɛ ɔhɔhoɔ wɔ asase no so,
te sɛ ɔkwantuni a ɔsoɛ anadwo pɛ?
9Adɛn enti na woayɛ sɛ obi a adeɛ afu ne mu yi,
te sɛ ɔkofoɔ a ɔnni ahoɔden a ɔde boa?
Wowɔ yɛn ntam, Ao Awurade
na wo din da yɛn so;
nnya yɛn mu!
10Yei ne deɛ Awurade ka fa saa nnipa yi ho:
“Wɔn ani gye akyinkyinakyinkyini ho bebree;
wɔmma wɔn nan nhome.
Ɛno enti Awurade nnye wɔn nto mu;
afei ɔbɛkae wɔn amumuyɛsɛm no
na watwe wɔn aso wɔ wɔn bɔne ho.”
11Na Awurade ka kyerɛɛ me sɛ, “Mmɔ yieyɛ ho mpaeɛ mma saa nnipa yi. 12Mmom ɛwom sɛ wɔdi mmuada deɛ, nso merentie wɔn sufrɛ; ɛwom sɛ wɔbɔ ɔhyeɛ afɔdeɛ ne aduane afɔdeɛ deɛ, nso merennye. Mmom, mede akofena ɛkɔm ne ɔyaredɔm bɛsɛe wɔn.”
13Nanso mekaa sɛ, “Ao, Otumfoɔ Awurade, adiyifoɔ no ka kyerɛ wɔn daa sɛ, ‘Monnhunu akofena na ɛkɔm remma. Nokorɛm mema mo asomdwoeɛ a ɛbɛtena hɔ daa wɔ ha.’ ”
14Na Awurade ka kyerɛɛ me sɛ, “Adiyifoɔ no hyɛ nkɔmtorɔ wɔ me din mu. Mensomaa wɔn mennyii wɔn, na menkasa nkyerɛɛ wɔn. Wɔrehyɛ nkɔm afa atorɔ anisoadehunu, nsumansɛm, abosonsom ne wɔn ankasa nnaadaa adwene ho. 15Ɛno enti, deɛ Awurade ka fa adiyifoɔ a wɔde me din hyɛ nkɔm no ho nie: mensomaa wɔn nanso wɔka sɛ, ‘Akofena biara anaa ɛkɔm biara remma asase yi so.’ Saa adiyifoɔ no ara bɛtotɔ akofena ano ne ɛkɔm mu. 16Na nnipa a wɔhyɛ nkɔm kyerɛ wɔn no, wɔbɛtoto wɔn agu Yerusalem mmɔntene so ɛsiane ɛkɔm ne akofena enti. Wɔrenya obiara nsie wɔn, wɔn yerenom, wɔn mmammarima anaa wɔn mmammaa. Mɛma amanehunu a ɛfata wɔn aba wɔn so.
17“Ka saa asɛm yi kyerɛ wɔn:
“ ‘ma nisuo nnware me anadwo ne awia
a ɛtoɔ ntwa da
ɛfiri sɛ me babaa bunu, me nkurɔfoɔ
anya apirakuro a ɛyɛ hu
na ɛyɛ ahodwirie mmorosoɔ.
18Sɛ mekɔ ɔman no mu a,
mehunu nnipa a wɔatotɔ akofena ano;
sɛ mekɔ kuropɔn no mu a
mehunu ɛkɔm nsunsuansoɔ.
Odiyifoɔ ne ɔsɔfoɔ nyinaa
kɔ asase a wɔnnim so so.’ ”
19Woapo Yuda kora anaa?
Wokyi Sion anaa?
Adɛn enti na wode ɔhaw aba yɛn so
na yɛnnya ayaresa?
Yɛn ani daa asomdwoeɛ so,
nanso ade papa biara mmaeɛ,
yɛn ani daa ayaresaberɛ so
nanso ehubɔ na ɛbaeɛ.
20Ao, Awurade, yɛagye yɛn amumuyɛ ato mu
ne yɛn agyanom afɔdie;
nokorɛm yɛayɛ bɔne atia wo.
21Na wo din enti mmu yɛn animtia;
nhura wʼanimuonyam ahennwa no ho.
Kae wo ne yɛn apam no
na mmu so.
22Na amanaman ahoni ahuhuo no mu bi ma osuo tɔ anaa?
Anaasɛ ewiem bɛtumi ama obosuo apete?
Dabi, ɛyɛ wo, Ao Awurade yɛn Onyankopɔn.
Enti wo so na yɛn ani da,
yɛretwɛn mmoa afiri wo hɔ.
