Semnele care‑l vor însoți pe Moise
1Moise a răspuns și a zis:
– Iată că nu mă vor crede și nu mă vor asculta, ci vor zice: „Nu ți S‑a arătat Domnul!“
2Domnul l‑a întrebat.
– Ce ai în mână?
El a răspuns:
– Un toiag.
3Domnul i‑a zis:
– Aruncă‑l la pământ!
El l‑a aruncat la pământ și acesta s‑a transformat într‑un șarpe. Moise a fugit dinaintea lui.
4Apoi Domnul i‑a zis lui Moise:
– Întinde‑ți mâna și prinde‑l de coadă!
El și‑a întins mâna, l‑a prins și acesta s‑a transformat în mâna lui într‑un toiag.
5– Așa să faci pentru ca ei să creadă că ți S‑a arătat Domnul, Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.
6Domnul i‑a mai zis:
– Bagă‑ți mâna în sân!
El și‑a băgat mâna în sân, iar când a scos‑o, iată că mâna lui era leproasă6 Ebr.: tsara’, verb la participiu din care derivă substantivul tsara’at (termen care, prin intermediul LXX, a ajuns să fie redat în versiunile moderne prin lepră). Majoritatea studiilor lexicale și medicale au ajuns însă la concluzia că termenul tradus în mod tradițional cu lepră se referă la o varietate de afecțiuni/infecții ale pielii, care pot fi contagioase sau nu. Acestea pot include Boala lui Hansen (lepra modernă, provocată de bacilul Mycobacterium leprae), dar și o serie de alte diagnostice moderne, cum ar fi: psoriazis, vitiligo, râie, dermatită seboreică, precum și alte tipuri de infecții datorate micozelor cutanate (ciupercile de piele) [peste tot în capitol]., ca zăpada.
7Apoi Domnul i‑a zis:
– Bagă‑ți mâna înapoi în sân!
El și‑a băgat mâna înapoi în sân. Când a scos‑o din sân, iată că se făcuse iarăși ca restul pielii sale.
8– Dacă nu te vor crede și nu vor lua în seamă mesajul primului semn, vor crede mesajul următorului semn. 9Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din Nil și s‑o verși pe pământ. Apa pe care o vei lua din Nil se va preface în sânge pe pământul uscat.
10Dar Moise I‑a zis Domnului:
– Ah, Stăpâne, eu nu sunt un om al cuvintelor, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când i‑ai vorbit robului Tău, căci vorbirea‑mi este greoaie, iar limba‑mi este încurcată10 Vezi 6:12, 30 și nota de la 6:12..
11Atunci Domnul l‑a întrebat:
– Cine a făcut gura omului? Sau cine îl face mut, sau surd, sau văzător, sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12Acum, du‑te, căci Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să spui.
13Însă Moise I‑a răspuns:
– Ah, Stăpâne, Te rog, trimite pe altcineva, pe care vei vrea să‑l trimiți!
14Atunci mânia Domnului s‑a aprins împotriva lui Moise și El a zis:
– Nu este levitul14 Și Moise era levit, fiind frate cu Aaron, însă accentul cade aici pe oficiul preoțesc care‑i va reveni mai târziu lui Aaron și fiilor săi (vezi 1 Cron. 23:13). Aaron fratele tău? Știu că el vorbește bine. Iată că vine să te întâlnească, iar când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15Să vorbești cu el și să pui în gura lui aceste cuvinte. Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce să faceți. 16El va vorbi poporului în locul tău. Îți va sluji drept gură și tu vei fi pentru el asemenea lui Dumnezeu. 17Să iei în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.
Moise se întoarce în Egipt
18Moise s‑a întors la socrul său, Ietro, și i‑a zis:
– Te rog, lasă‑mă să mă întorc la frații18 Vezi nota de la 2:11. mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.
Ietro i‑a răspuns:
– Du‑te în pace!
19Domnul îi spusese lui Moise în Midian: „Întoarce‑te în Egipt, pentru că toți cei ce căutau să‑ți ia viața au murit.“ 20Moise și‑a luat soția și fiii, i‑a pus pe măgari și a plecat înapoi spre țara Egiptului. Moise avea în mână toiagul lui Dumnezeu.
21Domnul i‑a zis lui Moise: „Când vei pleca și te vei întoarce în Egipt, vezi să înfăptuiești înaintea lui Faraon toate minunile pe care te‑am împuternicit să le faci. Eu îi voi împietri21 În cărțile Exod și Deuteronom apar cinci verbe care descriu starea inimii lui Faraon și care sunt traduse uniform cu sensul de a împietri: a împietri/a face tare (4:21; 7:13; 7:22; 8:19; 9:35; 10:20, 27; 11:10; 14:8, 17), a deveni/face grea (7:14; 8:15, 32; 9:7; 9:12; 9:34; 10:1), a înțepeni (7:3), a se schimba (14:5) și a se înăspri (Deut. 2:30). inima și el nu va lăsa poporul să plece. 22Atunci să‑i spui lui Faraon: «Așa vorbește Domnul: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23Îți spun: lasă‑l pe fiul Meu să plece ca să‑Mi slujească. Dacă nu vrei să‑l lași să plece, iată că‑l voi ucide pe întâiul tău născut!’»“
24Pe drum, în locul în care au rămas peste noapte, Domnul l‑a întâlnit24 Sau: l‑a întâlnit pe fiul lui Moise. Lit.: l‑a întâlnit pe el. și a vrut să‑l omoare. 25Dar Sefora a luat o piatră ascuțită și a tăiat prepuțul fiului ei25 Vezi Gen. 17:14.. Apoi a atins cu el picioarele lui Moise și a zis: „Tu îmi ești un soț de sânge!“ 26Atunci El l‑a lăsat în pace. Ea a zis: „Un soț de sânge“ din cauza circumciziei.
27Domnul i‑a zis lui Aaron: „Du‑te în pustie ca să‑l întâlnești pe Moise.“ El a plecat și, când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l‑a întâlnit pe Moise și i‑a dat sărutare. 28Moise i‑a spus lui Aaron toate cuvintele cu care Domnul l‑a trimis și despre toate semnele pe care i le‑a poruncit să le facă. 29Apoi Moise și Aaron s‑au dus și i‑au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel. 30Aaron le‑a spus toate cuvintele pe care Domnul i le zisese lui Moise și a făcut semnele înaintea poporului. 31Poporul a crezut, iar când au auzit că Domnul i‑a cercetat pe fiii lui Israel și le‑a văzut suferința, s‑au plecat la pământ și s‑au închinat.
Señales para Moisés
1Moisés volvió a preguntar:
—¿Y qué hago si no me creen ni me hacen caso? ¿Qué hago si me dicen: “El Señor no se te ha aparecido”?
2—¿Qué tienes en la mano? —preguntó el Señor.
—Una vara —respondió Moisés.
3—Tírala al suelo —ordenó el Señor.
Moisés tiró la vara al suelo y esta se convirtió en una serpiente. Moisés trató de huir de ella, 4pero el Señor mandó a que la agarrara por la cola. En cuanto Moisés agarró la serpiente, esta se convirtió en una vara en sus propias manos.
5—Esto es para que crean que yo el Señor, el Dios de sus antepasados, Dios de Abraham, de Isaac y de Jacob, me he aparecido a ti. 6Y ahora —ordenó el Señor—, llévate la mano al pecho.
Moisés se llevó la mano al pecho y cuando la sacó, la tenía toda cubierta de una enfermedad en la piel; estaba blanca como la nieve.
7—¡Llévatela otra vez al pecho! —insistió el Señor.
Moisés se llevó de nuevo la mano al pecho y, cuando la sacó, la tenía tan sana como el resto de su cuerpo.
8—Si con la primera señal milagrosa no te creen ni te hacen caso —dijo el Señor—, tal vez te crean con la segunda. 9Pero si no te creen ni te hacen caso después de estas dos señales, toma agua del Nilo y derrámala en la tierra seca. En cuanto el agua del río toque el suelo, se convertirá en sangre.
10—Señor, yo nunca me he distinguido por mi facilidad de palabra —objetó Moisés—. Y esto no es algo que haya comenzado ayer ni anteayer, ni hoy que te diriges a este siervo tuyo. Francamente, me cuesta mucho trabajo hablar.
11—¿Y quién le puso la boca al hombre? —respondió el Señor—. ¿Acaso no soy yo, el Señor, quien lo hace sordo o mudo, quien le da la vista o se la quita? 12Anda, ponte en marcha, que yo te ayudaré a hablar y te diré lo que debas decir.
13—Señor —insistió Moisés—, te ruego que envíes a alguna otra persona.
14Entonces el Señor ardió en ira contra Moisés y le dijo:
—¿Y qué hay de tu hermano Aarón, el levita? Yo sé que él es muy elocuente. Además, ya ha salido a tu encuentro y cuando te vea se alegrará su corazón. 15Tú hablarás con él y le pondrás las palabras en la boca; yo los ayudaré a hablar, a ti y a él, y les enseñaré lo que tienen que hacer. 16Él hablará por ti al pueblo, como si tú mismo le hablaras, y tú hablarás a él por mí, como si hablara yo mismo. 17Pero no te olvides de llevar contigo esta vara, porque con ella harás señales milagrosas.
Moisés regresa a Egipto
18Moisés se fue de allí y volvió a la casa de Jetro, su suegro. Al llegar, le dijo:
—Debo marcharme. Quiero volver a Egipto, donde están mis hermanos de sangre. Voy a ver si todavía viven.
—Anda, pues; que te vaya bien —contestó Jetro.
19Ya en Madián el Señor había dicho a Moisés: «Vuelve a Egipto, que ya han muerto todos los que querían matarte». 20Así que Moisés tomó a su mujer y a sus hijos, los montó en un asno y volvió a Egipto. En la mano llevaba la vara de Dios.
21El Señor había advertido a Moisés:
«Cuando vuelvas a Egipto, asegúrate de hacer ante el faraón todos los prodigios que te he dado el poder de realizar. Yo, por mi parte, endureceré su corazón4:21 corazón. En la Biblia se usa para designar el asiento de las emociones, pensamientos y voluntad, es decir, el proceso de toma de decisiones del ser humano. para que no deje ir al pueblo. 22Entonces tú le dirás al faraón que esto dice el Señor: “Israel es mi primogénito. 23Ya te he dicho que dejes ir a mi hijo para que me rinda culto, pero tú no has querido dejarlo ir. Por lo tanto, voy a quitarle la vida a tu primogénito”».
24Ya en el camino, el Señor salió al encuentro de Moisés4:24 Moisés. Lit. él; también en vv. 25-26. en una posada y estuvo a punto de matarlo. 25Pero Séfora, tomando un cuchillo de piedra afilada, cortó el prepucio a su hijo; luego tocó los pies4:25 los pies. Eufemismo para referirse a los órganos sexuales. de Moisés con el prepucio y dijo: «No hay duda. Tú eres para mí un esposo de sangre». 26Después de eso, el Señor se apartó de Moisés. Pero Séfora había llamado a Moisés «esposo de sangre» por causa de la circuncisión.
27El Señor dijo a Aarón: «Anda a recibir a Moisés en el desierto». Aarón fue y se encontró con Moisés en la montaña de Dios y lo besó. 28Entonces Moisés comunicó a Aarón todo lo que el Señor había ordenado decir y todas las señales milagrosas que mandaba realizar.
29Luego Moisés y Aarón reunieron a todos los jefes israelitas. 30Aarón, además de repetirles todo lo que el Señor había dicho a Moisés, realizó también las señales a la vista del pueblo, 31por lo que el pueblo creyó. Y al oír que el Señor había estado pendiente de ellos y había visto su aflicción, los israelitas se postraron y adoraron al Señor.
