Rugul în flăcări – delegarea lui Moise
1Moise păștea turma socrului său, Ietro, preotul din Midian. El și‑a dus turma dincolo de pustie și a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu. 2Acolo, Îngerul Domnului i S‑a arătat într‑o flacără de foc care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s‑a uitat și iată că, deși rugul ardea, totuși nu se mistuia. 3Atunci Moise a zis: „Trebuie să mă apropii ca să văd această priveliște deosebită. Oare de ce nu se mistuie rugul?“
4Când Domnul a văzut că s‑a apropiat să privească, Dumnezeu l‑a chemat din rug și a zis:
– Moise, Moise!
El a răspuns:
– Iată‑mă!
5Dumnezeu a zis:
– Nu te apropia de acest loc! Dă‑ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt!
6Apoi El a zis:
– Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.
Moise și‑a ascuns fața, căci se temea să se uite la Dumnezeu.
7Domnul a zis:
– Am văzut într-adevăr asuprirea poporului Meu care este în Egipt și i‑am auzit strigătul scos din cauza asupritorilor7 Cuvântul ebraic descrie o persoană care dirijează, conduce sau stăpânește peste un grup de sclavi sau supuși, impunându‑și autoritatea în mod violent (vezi Is. 8:3). lui, căci îi cunosc durerile. 8Am coborât să‑l eliberez din mâna egiptenilor și să‑l duc din țara aceea într‑o țară bună și largă, în care curge lapte și miere, în locul în care se află canaaniții, hitiții, amoriții, periziții, hiviții și iebusiții. 9Iată că strigătul fiilor lui Israel a ajuns până la Mine. Am văzut cum îi asupresc egiptenii. 10Acum, vino! Te voi trimite la Faraon ca să scoți din Egipt poporul Meu, pe fiii lui Israel.
11Moise I‑a răspuns lui Dumnezeu:
– Cine sunt eu, să merg la Faraon și să‑i scot pe fiii lui Israel din Egipt?
12El a zis:
– Eu voi fi cu tine. Acesta va fi semnul pentru tine că Eu te‑am trimis: când vei scoate poporul din Egipt, Îi veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.
13Dar Moise I‑a răspuns lui Dumnezeu:
– Iată, când voi merge la fiii lui Israel și le voi zice: „Dumnezeul părinților voștri m‑a trimis la voi“, iar ei mă vor întreba „Care este Numele Său“, ce le voi răspunde?
14Dumnezeu i‑a zis lui Moise:
– EU SUNT CEL CE SUNT14 Sau: EU SUNT CEL CE PURUREA SUNT (în ebraică, verbele sunt folosite, în acest caz, la timpul imperfect, deoarece, în gândirea ebraică, ființa este un concept dinamic. Sensul nu implică numai existența, ci, în primul rând, prezența lui YHWH [vezi nota următoare] ca izbăvitor și susținător al lui Israel de aici înainte). Versiunea LXX, traducere influențată de gândirea greacă, pentru care ființa era un concept static, redă: EU SUNT CEL CARE [ESTE].!
Apoi a zis:
– Așa să le spui fiilor lui Israel: „EU SUNT“ m‑a trimis la voi.
15Dumnezeu i‑a mai zis lui Moise:
– Așa să le spui fiilor lui Israel: „Domnul15 Tetragrama divină YHWH, nume sfânt a cărui pronunție a încetat în perioada robiei babiloniene datorită temerii de a nu se comite sacrilegiu. Forma scrisă YHWH s‑a păstrat, dar forma de pronunție a fost înlocuită peste tot cu Adonai, în traducere: DOMNUL, expresie preluată de Septuaginta (traducerea greacă a VT) și apoi de celelalte traduceri. Tetragrama derivă din rădăcina verbului a fi (HWH) și poate avea sensul: El este., Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov m‑a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pe veci și acesta este o aducere-aminte a Mea din generație în generație.“
16Du‑te, adună‑i pe bătrânii lui Israel16 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); [peste tot în carte]. și spune‑le: „Domnul, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, mi S‑a arătat, zicând: «Am luat aminte la voi și la ce vi se face în Egipt. 17Am zis că vă voi scoate de sub asuprirea Egiptului și vă voi duce în țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a periziților, a hiviților și a iebusiților, într‑o țară în care curge lapte și miere.»“ 18Ei vor asculta de glasul tău, așa că tu, împreună cu bătrânii lui Israel, veți merge la regele Egiptului și îi veți zice: „Domnul, Dumnezeul evreilor, S‑a întâlnit cu noi. Acum, lasă‑ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru.“ 19Totuși, Eu știu că regele Egiptului nu vă va lăsa să plecați decât datorită unei mâini puternice. 20Eu Îmi voi întinde mâna și voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea regele Egiptului vă va lăsa să plecați. 21Voi face ca poporul acesta să găsească bunăvoință înaintea21 Lit.: în ochii. egiptenilor în așa fel încât, atunci când veți pleca, să nu plecați cu mâinile goale. 22Fiecare femeie va cere vecinei ei și oricărei femei care locuiește în casa vecinilor, lucruri de argint, lucruri de aur și îmbrăcăminte. Acestea le veți pune pe fiii și pe fiicele voastre și astfel îi veți prăda pe egipteni.
Moisés y la zarza ardiente
1Un día, Moisés estaba cuidando el rebaño de Jetro, su suegro, que era sacerdote de Madián, y llevó las ovejas hasta el otro extremo del desierto hasta llegar a Horeb, la montaña de Dios. 2Estando allí, el ángel del Señor se le apareció entre las llamas de una zarza ardiente. Moisés notó que la zarza estaba envuelta en llamas, pero que no se consumía, 3así que pensó: «¡Qué increíble! Voy a ver por qué no se consume la zarza».
4Cuando el Señor vio que Moisés se acercaba a mirar, lo llamó desde la zarza:
—¡Moisés, Moisés!
—Aquí estoy —respondió.
5—No te acerques más —le dijo Dios—. Quítate las sandalias, porque estás pisando tierra santa. 6Yo soy el Dios de tu padre. Soy el Dios de Abraham, de Isaac y de Jacob. Al oír esto, Moisés se cubrió el rostro, pues tuvo miedo de mirar a Dios.
7Pero el Señor siguió diciendo:
—Ciertamente he visto la opresión que sufre mi pueblo en Egipto. Los he escuchado quejarse de sus capataces y conozco bien sus penurias. 8Así que he descendido para librarlos del poder de los egipcios y sacarlos de ese país, para llevarlos a una tierra buena y espaciosa, tierra donde abundan la leche y la miel. Me refiero al país de los cananeos, hititas, amorreos, ferezeos, heveos y jebuseos. 9Han llegado a mis oídos los gritos desesperados de los israelitas y he visto también cómo los oprimen los egipcios. 10Así que disponte a partir. Voy a enviarte al faraón para que saques de Egipto a los israelitas, que son mi pueblo.
11Pero Moisés dijo a Dios:
—¿Y quién soy yo para presentarme ante el faraón y sacar de Egipto a los israelitas?
12—Yo estaré contigo —respondió Dios—. Y te voy a dar una señal de que soy yo quien te envía: Cuando hayas sacado de Egipto a mi pueblo, todos ustedes me adorarán3:12 me adorarán. Lit. me servirán. Aquí y en el resto de este libro, el texto hebreo usa el mismo verbo servir para indicar el servicio al faraón como esclavos, y el servir a Dios rindiéndole culto y adoración. en esta montaña.
13Pero Moisés insistió:
—Supongamos que me presento ante los israelitas y les digo: “El Dios de sus antepasados me ha enviado a ustedes”. Si me preguntan: “¿Y cómo se llama?”. ¿Qué les respondo?
14—Yo soy el que soy3:14 Yo … soy. Alt. Yo seré el que seré. —respondió Dios a Moisés—. Y esto es lo que tienes que decirles a los israelitas: “Yo soy me ha enviado a ustedes”.
15Además, Dios dijo a Moisés:
—Di esto a los israelitas: “El Señor,3:15 La palabra hebrea que se traduce como Señor suena como la forma verbal que en el v. 14 se ha traducido como Yo soy. el Dios de sus antepasados, el Dios de Abraham, de Isaac y de Jacob, me ha enviado a ustedes.
»”Este es mi nombre eterno;
este es mi nombre
por todas las generaciones”.
16»Y tú, anda, reúne a los jefes de Israel y diles: “El Señor, Dios de sus antepasados, el Dios de Abraham, de Isaac y de Jacob, se me apareció y me dijo: ‘Yo he estado pendiente de ustedes. He visto cómo los han maltratado en Egipto. 17Por eso me propongo sacarlos de su opresión en Egipto y llevarlos al país de los cananeos, hititas, amorreos, ferezeos, heveos y jebuseos. ¡Es una tierra donde abundan la leche y la miel!’ ”.
18»Los jefes de Israel te harán caso. Entonces ellos y tú se presentarán ante el rey de Egipto y dirán: “El Señor, Dios de los hebreos, ha venido a nuestro encuentro. Déjanos hacer un viaje de tres días al desierto, para ofrecerle sacrificios al Señor nuestro Dios”. 19Yo sé bien que el rey de Egipto no va a dejarlos ir, a no ser por la fuerza. 20Entonces manifestaré mi poder y heriré de muerte a los egipcios con todas las maravillas que realizaré entre ellos. Después de eso el faraón los dejará ir.
21»Pero yo haré que este pueblo se gane la simpatía de los egipcios, de modo que cuando ustedes salgan de Egipto no se vayan con las manos vacías. 22Toda mujer israelita pedirá a su vecina y a cualquier otra mujer que viva en su casa, objetos de oro, de plata y ropa para vestir a sus hijos y a sus hijas. Así despojarán ustedes a los egipcios».
