Dumnezeu a vorbit prin Fiul Său
1După ce, demult, Dumnezeu le‑a vorbit strămoșilor1 Lit.: taților. noștri în multe rânduri și în multe feluri prin profeți, 2în zilele acestea de pe urmă El ne‑a vorbit prin Fiul, pe Care L‑a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin Care a făcut și veacurile2 Termenul grecesc, la forma sa de plural, are sensul de univers, lume.. 3El, Care este strălucirea3 Sau: oglindirea. Slavei Sale și întipărirea naturii3 Gr.: hypostasis, un termen care a generat dezbateri îndelungi, fiind de proveniență aristotelică. Părinții Bisericii l‑au folosit atât ca echivalent pentru ousia (substanță), cât și ca echivalent pentru prosopon (persoană). În textul de față se face referire la faptul că Fiul este strălucirea sau oglindirea exactă a Slavei Tatălui, este întipărirea fidelă și văzută a Chipului nevăzut al Tatălui. O traducere mai exactă a termenului, în acest context, ar fi: o reproducere (asemenea amprentei în ceară) a Persoanei, a Chipului Tatălui, accentuându‑se astfel ideea că Fiul este identic Tatălui, consubstanțial, coetern, coegal. Lui și Care susține toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, după ce a făcut curățirea de păcate, S‑a așezat la dreapta Măreției, în înălțimi, 4devenind cu mult mai presus decât îngerii, de vreme ce a moștenit un Nume mai însemnat decât al lor.
Fiul, superior îngerilor
5Căci căruia dintre îngeri i‑a zis El vreodată:
„Tu ești Fiul Meu!
Astăzi Te‑am născut!“5 Vezi Ps. 2:7.?
Și, din nou:
„Eu Îi voi fi Tată,
iar El Îmi va fi Fiu.“5 Vezi 2 Sam. 7:14; 1 Cron. 17:13.
6Și, din nou, când Îl aduce în lume pe întâiul născut6 Gr.: prototokos. Termenul înseamnă fie întâiul în ordine cronologică, putând fi tradus cu întâiul născut, fie întâiul în rang, același termen grecesc fiind folosit cu acest sens în Ps. 88:28 traducerea LXX (Ps. 89:27 în versiunea NTR, precum și în alte traduceri): Îl voi face întâiul Meu născut, cel mai mare dintre regii pământului. Modul în care este folosit termenul în acest psalm mesianic indică mai degrabă prioritatea în rang, nu doar prioritatea în timp. Așadar, în unele contexte sensul primar al termenului tokos (a da naștere la) s‑a pierdut. În cazul de față, accentul cade pe prioritatea în rang pe care Isus o are peste întreaga creație., spune:
„Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“6 Vezi Deut. 32:43 în versiunea LXX. Autorul a avut în vedere, probabil, și Ps. 96:7 în versiunea LXX (echivalentul Ps. 97:7 în TM).
7Iar despre îngeri spune:
„El îi face pe îngerii Săi duhuri7 Sau: vânturi.
și pe slujitorii Săi, o flacără de foc.“7 Vezi Ps. 104:4.
8Însă despre Fiul zice:
„Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru veci de veci
și toiagul Împărăției Tale este un toiag al dreptății!
9Tu ai iubit dreptatea și ai urât fărădelegea.
De aceea, Dumnezeule,
Dumnezeul Tău Te‑a uns9 Sau: de aceea Dumnezeu, Dumnezeul Tău, Te‑a uns. cu untdelemnul bucuriei,
mai presus decât pe confrații Tăi.“9 Vezi Ps. 45:6-7.
10Și:
„Tu, Doamne, ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrările mâinilor Tale.
11Ele vor pieri, dar Tu rămâi,
și toate se vor învechi ca o haină.
12Le vei înfășura ca pe un veșmânt
și vor fi schimbate ca o haină.
Tu însă rămâi Același,
și anii Tăi nu se vor sfârși.“12 Vezi Ps. 102:25-27.
13Dar căruia dintre îngeri i‑a zis vreodată:
„Șezi la dreapta Mea
până‑i voi pune pe dușmanii Tăi
scăunaș pentru picioarele Tale!“13 Vezi Ps. 110:1.?
14Nu sunt ei toți duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei ce urmează să moștenească mântuirea?
1God, who at sundry times and in divers manners spake in time past unto the fathers by the prophets, 2Hath in these last days spoken unto us by his Son, whom he hath appointed heir of all things, by whom also he made the worlds; 3Who being the brightness of his glory, and the express image of his person, and upholding all things by the word of his power, when he had by himself purged our sins, sat down on the right hand of the Majesty on high; 4Being made so much better than the angels, as he hath by inheritance obtained a more excellent name than they. 5For unto which of the angels said he at any time, Thou art my Son, this day have I begotten thee? And again, I will be to him a Father, and he shall be to me a Son? 6And again, when he bringeth in the firstbegotten into the world, he saith, And let all the angels of God worship him. 7And of the angels he saith, Who maketh his angels spirits, and his ministers a flame of fire. 8But unto the Son he saith, Thy throne, O God, is for ever and ever: a sceptre of righteousness is the sceptre of thy kingdom. 9Thou hast loved righteousness, and hated iniquity; therefore God, even thy God, hath anointed thee with the oil of gladness above thy fellows. 10And, Thou, Lord, in the beginning hast laid the foundation of the earth; and the heavens are the works of thine hands: 11They shall perish; but thou remainest; and they all shall wax old as doth a garment; 12And as a vesture shalt thou fold them up, and they shall be changed: but thou art the same, and thy years shall not fail. 13But to which of the angels said he at any time, Sit on my right hand, until I make thine enemies thy footstool? 14Are they not all ministering spirits, sent forth to minister for them who shall be heirs of salvation?
