Nouă Traducere În Limba Română

Filimon 1:1-25

1Pavel, încătușat pentru Cristos Isus, și fratele Timotei, către preaiubitul Filimon, lucrător împreună cu noi, 2către sora Apfia, către Arhippos, soldat împreună cu noi, și către biserica din casa ta: 3har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!

Mulțumire și rugăciune

4Îi mulțumesc Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele, 5pentru că aud de credința ta în Domnul Isus și de dragostea ta față de toți sfinții. 6Mă rog ca părtășia ta cu noi în credință să fie lucrătoare6 Termenul se referă la un obiect sau instrument care își îndeplinește scopul, care funcționează conform așteptărilor., astfel încât să ai cunoștință de tot binele care se face între noi în Cristos. 7Am avut o mare bucurie și o mare mângâiere datorită dragostei tale, frate, pentru că simțămintele sfinților au fost înviorate prin tine.

Cererea lui Pavel referitoare la Onisim

8De aceea, cu toate că am o mare îndrăzneală în Cristos să‑ți poruncesc ce este potrivit să faci, 9prefer, mai degrabă, să te rog potrivit dragostei, eu, Pavel, așa cum sunt, un bătrân, iar acum și încătușat pentru Cristos Isus: 10aș vrea să te rog ceva cu privire la copilul meu, Onisim10 Gr.: Onesimos, care înseamnă folositor., pe care l‑am născut în lanțurile mele. 11Cândva, el ți‑a fost nefolositor, dar acum îți este folositor, atât ție, cât și mie.

12Ți‑l trimit înapoi, pe el, inima12 Sensul principal al termenului grecesc este viscere. mea. 13Aș fi dorit să‑l țin lângă mine, ca să‑mi slujească în locul tău, cât timp sunt în lanțuri pentru Evanghelie13 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună., 14dar nu am vrut să fac nimic fără consimțământul tău, pentru ca binele pe care‑l faci să nu fie din constrângere, ci de bunăvoie. 15Poate că el a fost despărțit de tine pentru un timp tocmai ca să‑l ai înapoi pe vecie, 16dar nu ca pe un sclav, ci mai presus de un sclav, ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine și cu atât mai mult de tine, atât în chip firesc16 Apostolul pune în tensiune viața spirituală cu viața socială, viața nevăzută, în Domnul, cu cea văzută, firească, în carne., cât și în Domnul.

17Așadar, dacă mă consideri prieten, primește‑l ca pe mine însumi! 18Iar dacă ți‑a făcut ceva rău sau îți datorează ceva, pune aceasta în socoteala mea. 19Eu, Pavel, scriu aceasta cu mâna mea: eu voi plăti înapoi – ca să nu‑ți zic că îmi ești dator chiar cu tine însuți19 Nu cu referire la faptul că Filimon i‑ar datora ceva din punct de vedere financiar, ci în sensul că el a ajuns să aibă parte de noua sa viață spirituală datorită apostolului, cel care i‑a adus Vestea Bună.. 20Da, frate, vreau să am un câștig de la tine în Domnul. Înviorează‑mi simțămintele în Cristos! 21Îți scriu fiind convins de ascultarea ta, știind că vei face chiar mai mult decât îți spun.

22Totodată, pregătește‑mi un loc de găzduire, căci sper ca, prin rugăciunile voastre, să vă fiu dat înapoi.

23Epafras, prizonier în închisoare alături de mine în Cristos Isus, te salută. 24De asemenea, te salută și Marcu, Aristarhus, Demas și Luca, lucrători împreună cu mine.

25Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru!

King James Version

Philemon 1:1-25

1Paul, a prisoner of Jesus Christ, and Timothy our brother, unto Philemon our dearly beloved, and fellowlabourer, 2And to our beloved Apphia, and Archippus our fellowsoldier, and to the church in thy house: 3Grace to you, and peace, from God our Father and the Lord Jesus Christ.

4I thank my God, making mention of thee always in my prayers, 5Hearing of thy love and faith, which thou hast toward the Lord Jesus, and toward all saints; 6That the communication of thy faith may become effectual by the acknowledging of every good thing which is in you in Christ Jesus. 7For we have great joy and consolation in thy love, because the bowels of the saints are refreshed by thee, brother. 8Wherefore, though I might be much bold in Christ to enjoin thee that which is convenient, 9Yet for love’s sake I rather beseech thee, being such an one as Paul the aged, and now also a prisoner of Jesus Christ. 10I beseech thee for my son Onesimus, whom I have begotten in my bonds: 11Which in time past was to thee unprofitable, but now profitable to thee and to me: 12Whom I have sent again: thou therefore receive him, that is, mine own bowels: 13Whom I would have retained with me, that in thy stead he might have ministered unto me in the bonds of the gospel: 14But without thy mind would I do nothing; that thy benefit should not be as it were of necessity, but willingly. 15For perhaps he therefore departed for a season, that thou shouldest receive him for ever; 16Not now as a servant, but above a servant, a brother beloved, specially to me, but how much more unto thee, both in the flesh, and in the Lord? 17If thou count me therefore a partner, receive him as myself. 18If he hath wronged thee, or oweth thee ought, put that on mine account; 19I Paul have written it with mine own hand, I will repay it: albeit I do not say to thee how thou owest unto me even thine own self besides. 20Yea, brother, let me have joy of thee in the Lord: refresh my bowels in the Lord.

21Having confidence in thy obedience I wrote unto thee, knowing that thou wilt also do more than I say. 22But withal prepare me also a lodging: for I trust that through your prayers I shall be given unto you.

23There salute thee Epaphras, my fellowprisoner in Christ Jesus; 24Marcus, Aristarchus, Demas, Lucas, my fellowlabourers. 25The grace of our Lord Jesus Christ be with your spirit. Amen.