Falsele valori
1Așa cum muștele moarte strică și fermentează uleiul negustorului,
tot astfel și puțină nebunie copleșește înțelepciunea și onoarea.
2Inima înțeleptului îl conduce la dreapta,
dar inima nesăbuitului îl conduce la stânga.2 Sau: Inima înțeleptului îl conduce drept, / dar inima nesăbuitului îl rătăcește.
3Prostul umblă fără minte pe cale
și se laudă tuturor cu prostia lui.
4Dacă mânia stăpânitorului izbucnește împotriva ta,
nu‑ți pierde cumpătul,
căci calmul te păzește de mari păcate.
5Există un rău pe care l‑am văzut sub soare,
ca o greșeală care vine din partea stăpânitorului:
6prostia este așezată în multe locuri înalte,
iar cei bogați stau într‑un loc de jos.
7Am văzut robi călare pe cai
și prinți mergând pe jos ca robii.
8Cel ce sapă o groapă, va cădea în ea,
iar pe cel ce pătrunde printr‑un zid, îl va mușca un șarpe.
9Cine sfărâmă pietre, este rănit de ele,
și cine crapă lemne, se află în pericol din cauza lor.
10Dacă fierul securii este tocit
și omul nu‑i ascute lama,
trebuie să‑ți intensifici eforturile!
De aceea la câștig se ajunge prin înțelepciune!
11Dacă șarpele mușcă, fără să fie descântat,
stăpânul lui nu are niciun câștig.
12Cuvintele gurii celui înțelept sunt plăcute12 Sau: îl fac să câștige bunăvoință.,
dar buzele celui nesăbuit îl înghit.
13Cuvintele de început ale gurii lui sunt prostești,
iar sfârșitul vorbirii lui este nebunie răutăcioasă.
14Și totuși, prostul spune o mulțime de vorbe.
Omul nu știe ce se va întâmpla;
cine îi poate spune ce va fi după el?
15Osteneala nesăbuiților îl obosește
pe cel ce nu cunoaște drumul spre cetate.
16Vai de tine, țară, al cărei rege este un copil16 Cu sensul de imatur, copilăros; sau servitor, în contrast cu viță nobilă din versetul următor, probabil cu referire la un rege care, pentru că nu este din spiță regală, nu este bine educat și pregătit pentru a fi rege.
și ai cărei prinți chefuiesc dis‑de‑dimineață!
17Ferice de tine, țară, al cărei rege este de viță nobilă
și ai cărei prinți dau ospețe la vremea potrivită,
ca să se întărească, și nu să se îmbete!
18Din cauza leneviei se lasă grinda,
iar, când mâinile sunt leneșe, plouă în casă.
19Pâinea se face pentru petrecere,
și vinul înveselește viața,
dar argintul răspunde la toate.
20Nu‑l blestema pe rege nici chiar în mintea ta,
nu‑l blestema pe cel înstărit nici chiar în odaia ta de culcare,
căci s‑ar putea ca pasărea cerului să‑ți ducă vorba
și un sol înaripat să‑ți dea pe față spusele.
Dichos de sabiduría
1Las moscas muertas apestan
y echan a perder el perfume.
Así mismo pesa más una pequeña necedad
que la sabiduría y la honra juntas.
2El corazón del sabio busca el bien,
pero el del necio busca el mal.
3Y aun en el camino por el que va, el necio revela su falta de inteligencia y a todos va diciendo lo necio que es.
4Si el ánimo del gobernante se exalta contra ti, no abandones tu puesto. La paciencia es el remedio para los grandes errores.
5Hay un mal que he visto en esta vida, semejante al error que cometen los gobernantes: 6al necio se le dan muchos puestos elevados, pero a los capaces se les dan los puestos más bajos. 7He visto esclavos montar a caballo, y príncipes andar a pie como esclavos.
8El que cava la fosa,
en ella se cae.
Al que abre brecha en el muro,
la serpiente lo muerde.
9El que pica piedra,
con las piedras se hiere.
El que corta leña,
con los leños se lastima.
10Si el hacha pierde su filo,
y no se vuelve a afilar,
hay que golpear con más fuerza.
El éxito radica en la acción
sabia y bien ejecutada.
11Si la serpiente muerde antes de ser encantada,
no hay ganancia para el encantador.
12Las palabras del sabio son placenteras,
pero los labios del necio son su ruina;
13sus primeras palabras son necedades,
y las últimas son terribles sandeces.
14¡Pero no le faltan las palabras!
Nadie sabe lo que ha de suceder,
y lo que será aun después,
¿quién podría decirlo?
15El trabajo del necio tanto lo fatiga
que ni el camino a la ciudad conoce.
16¡Ay del país cuyo rey es un inmaduro,
y cuyos príncipes banquetean desde temprano!
17¡Dichoso el país cuyo rey es un noble,
y cuyos príncipes comen cuando es debido,
para reponerse y no para embriagarse!
18Por causa del ocio se viene abajo el techo,
y por la pereza se desploma la casa.
19Para alegrarse, el pan;
para gozar, el vino;
para disfrutarlo, el dinero.
20No maldigas al rey ni con el pensamiento,
ni en privado maldigas al rico,
pues las aves del cielo pueden correr la voz.
Tienen alas y pueden divulgarlo.
