1Ascultați, ceruri, și voi vorbi!
Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2Ca ploaia să cadă învățătura mea
și ca roua să curgă cuvintele mele,
ca stropii de ploaie pe verdeață
și ca aversele pe iarbă.
3Căci voi proclama Numele Domnului.
Recunoașteți măreția Dumnezeului nostru!
4El este Stânca; lucrarea Lui este desăvârșită,
căci toate căile Lui sunt drepte.
Dumnezeu este credincios și în El nu este nedreptate,
El este drept și cinstit.
5Poporul s‑a stricat înaintea Lui.
Ei nu mai sunt fiii Lui; au cusur5 Sensul celor două versuri este nesigur.;
sunt o generație pervertită și întortocheată.
6Astfel Îl răsplătiți voi pe Domnul,
popor nebun și neînțelept?
Nu este El Tatăl vostru, Creatorul6 Sau: Tatăl vostru, care v‑a dobândit. vostru,
Cel Ce v‑a făcut și v‑a dat înfățișare?
7Aduceți‑vă aminte de zilele din trecut.
Socotiți anii care au trecut din generație în generație.
Întreabă‑l pe tatăl tău, și el îți va istorisi,
pe bătrânii tăi, și ei îți vor spune.
8Când Cel Preaînalt8 Ebr.: Elion le‑a dat neamurilor moștenirea,
când i‑a despărțit pe fiii omului,
El a stabilit hotarele popoarelor
după numărul fiilor lui Israel.
9Căci partea Domnului este poporul Lui,
Iacov este partea Lui de moștenire.
10El l‑a găsit într‑un ținut pustiu,
într‑un pustiu, o pustietate plină de urlete.
L‑a înconjurat și S‑a îngrijit de el.
L‑a apărat ca pe lumina ochilor Lui,
11asemenea vulturului care își scutură cuibul
și zboară deasupra puilor,
care își deschide aripile,
îi ia și‑i poartă pe penele lui.
12Domnul Și‑a condus singur poporul
și nu era niciun dumnezeu străin alături de El.
13El l‑a urcat pe înălțimile țării
și l‑a hrănit cu roadele câmpului.
L‑a hrănit cu miere din stâncă
și cu ulei din stânca de cremene13 Lit.: din cremenea stâncii.,
14cu iaurtul vitelor și cu laptele oilor,
cu grăsimea mieilor,
a berbecilor din Bașan și a țapilor,
cu grăsimea boabelor de grâu.
Și ai băut vin, sângele strugurilor.
15Ieșurun15 Ieșurun înseamnă cel drept, nume poetic al lui Israel, desemnând caracterul ideal al poporului. s‑a îngrășat și s‑a împotrivit!
Te‑ai îngrășat, ai devenit greu și mare!
El L‑a părăsit pe Dumnezeul Care l‑a făcut
și a disprețuit Stânca mântuirii lui.
16Ei L‑au făcut gelos prin dumnezei străini
și L‑au mâniat prin urâciuni.
17Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu,
unor dumnezei pe care nu‑i cunoșteau,
dumnezei noi, sosiți de curând,
de care părinții voștri n‑au știut.
18Ai părăsit Stânca Care te‑a născut,
L‑ai uitat pe Dumnezeul Care ți‑a dat naștere.
19Domnul a văzut și i‑a disprețuit;
El S‑a mâniat pe fiii și pe fiicele Lui.
20„Îmi voi ascunde fața de ei, a zis El,
și voi privi la sfârșitul lor,
căci sunt o generație pervertită,
sunt niște copii necredincioși.
21M‑au provocat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu;
M‑au mâniat prin idolii lor deșerți.
De aceea și Eu îi voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un popor;
îi voi mânia printr‑un neam nebun.
22Căci focul mâniei Mele s‑a aprins
și va arde până în adâncimea Locuinței Morților22 Ebr.: Șeol.
Va mistui pământul împreună cu recoltele lui
și va arde temeliile munților.
23Voi îngrămădi nenorociri peste ei,
voi arunca toate săgețile Mele împotriva lor.
24Vor fi vlăguiți de foamete,
mâncați de molimă și distruși cu asprime.
Voi trimite împotriva lor colții animalelor sălbatice
și veninul târâtoarelor țărânei.
25Pe stradă, sabia îi va lăsa fără copii,
iar în odăi vor pieri de groază.
Vor pieri atât tânărul, cât și fecioara,
atât copilașul, cât și bătrânul.
26Am zis că îi voi zdrobi
și le voi șterge amintirea de printre oameni,
27dar Mă tem de insultele dușmanilor,
ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească singuri
și să zică: «Tăria mâinilor noastre,
și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!»“
28Ei sunt un neam lipsit de sfat
și nu mai există pricepere în ei.
29Dacă ar fi fost înțelepți, ar fi înțeles aceasta
și s‑ar fi gândit la sfârșitul lor.
30Cum ar fi putut unul să urmărească o mie
sau doi să pună pe fugă zece mii,
dacă nu i‑ar fi vândut Stânca lor
și dacă Domnul nu i‑ar fi dat pe mâna acestora?
31Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră;
chiar și dușmanii noștri înțeleg aceasta.
32Vița lor este din via Sodomei
și din câmpiile Gomorei.
Strugurii lor sunt plini de venin,
iar ciorchinii sunt amari.
33Vinul lor este venin de șerpi,
veninul cobrelor nemiloase.
34„Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine
și pecetluit printre comorile Mele?
35A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!
Vine vremea când le vor aluneca picioarele,
căci ziua distrugerii lor este aproape,
și lucrurile pregătite pentru ei își vor grăbi împlinirea.“
36Căci Domnul Își va judeca poporul,
dar va avea milă de robii Săi
când va vedea că li s‑a dus puterea
și că n‑a mai rămas nimeni,
nici întemnițat, nici liber.
37„Unde le sunt dumnezeii, va întreba El,
stânca în care se adăposteau,
38dumnezeii care se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor
și care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se ridice ei și să vă ajute!
Să vă fie ei un adăpost!
39Vedeți acum că Eu Însumi sunt El!
Nu mai există alt Dumnezeu în afară de Mine.
Eu dau la moarte și tot Eu aduc la viață,
Eu rănesc și tot Eu vindec
și nimeni nu poate elibera din mâna Mea.
40Îmi ridic mâna spre ceruri și declar:
Viu sunt Eu pe vecie,
41că Îmi voi ascuți fulgerul sabiei Mele
și voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată.
Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei
și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.
42Voi face ca săgețile Mele să se îmbete de sânge,
iar sabia Mea va devora carnea.
Voi face ca ele să se îmbete de sângele celor uciși și al captivilor,
din capetele pletoase ale dușmanului.“
43Bucurați‑vă43 Sau: Strigați de bucurie., neamuri, împreună cu poporul Lui,
căci El va răzbuna sângele robilor Săi,
Se va răzbuna pe vrăjmașii Lui
și va face ispășire pentru țara și poporul Lui.
44Deci Moise a venit împreună cu Iosua44 Ebr.: Hoșea, o variantă a numelui lui Iosua (vezi Num. 13:8, 16 și nota de la v. 16)., fiul lui Nun, și a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului. 45Când Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46le‑a zis: „Puneți‑vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le‑am rostit astăzi, astfel încât să porunciți copiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele acestei Legi. 47Căci niciun cuvânt nu este fără însemnătate, ele sunt viața voastră. Prin cuvintele acestea vă veți lungi zilele în țara voastră pe care o veți stăpâni după ce veți traversa Iordanul.“
Moise privește țara de pe muntele Nebo
48În aceeași zi, Domnul i‑a vorbit lui Moise: 49„Urcă‑te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo49 Muntele Nebo, cu vârful Pisga, făcea parte din lanțul muntos Abarim., în țara Moabului, care este înaintea Ierihonului, și privește țara Canaan pe care Eu o dau lui Israel în stăpânire. 50Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca și vei fi astfel adăugat la poporul tău, tot așa cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51din cauză că ați fost necredincioși față de Mine înaintea fiilor lui Israel, la apele Meribei din Kadeș, în pustia Țin, unde nu M‑ați sfințit51 Vezi Num. 20:12, pentru expresia: nu ați arătat sfințenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel. Vezi și nota de la Deut. 5:12. în mijlocul fiilor lui Israel. 52Vei vedea pământul promisiunii de la distanță, dar nu vei intra în țara pe care o dau poporului Israel.“
32
モーセの歌
1天よ、地よ、じっと耳をすませ、私のことばに。
2こぬか雨や露のように静かに、
若草をぬらす雨のように心地よく、
山腹を駆ける夕立のように激しく、
私のことばは下る。
3さあ、主の偉大さを告げよう。
主は、この上なくすばらしい方。
4岩のように堅く、なさることはみな完全で正しく、
何事にも公平で忠実な方。
主はいつも潔白な方。
5しかし、イスラエルは堕落し、罪に汚れてしまった。
強情で曲がったことばかりする。
もはや神の民ではない。
6これが主への恩返しか。
愚かな民よ。
神は父親ではなかったか。
あなたの造り主ではなかったか。
あなたを強く育て上げた方ではなかったか。
7昔を思い出せ。
父や老人に聞けば、すべてがはっきりするだろう。
8世界を造られた時、
神は天使を遣わし、国々を監督させた。
9だが、イスラエルは特別だ。
神ご自身のものだからだ。
10獣の遠ぼえの聞こえる寂しい荒野を行く時、
神はまるで自分の目のようにイスラエルを守られた。
11わしが翼を広げ、ひなを乗せて飛ぶように、
神はその国民を、翼に乗せて運ばれる。
12主だけがイスラエルを指導し、
国民が外国の神々を知らずにいた時、
13丘は豊かな実りを約束し、
ゆるやかに起伏する畑は肥えていた。
岩からはちみつが、石地からオリーブ油が採れた。
14ほかにも、乳と肉、バシャンの極上の雄羊と雄やぎ、
最良の小麦、あわ立つぶどう酒と、
何でも欲しいだけあった。
15イスラエルはじきに満腹し、丸々と太った。
ぜいたくに慣れて高慢になり、
自分を造った神を捨て、
救いの岩を軽んじた。
16イスラエルは外国の神々のあとを追い、
神の激しい怒りを燃えさせた。
17あろうことか、外国の神々、
それまで拝んだこともない神々に
いけにえをささげた。
18生みの親である岩をけとばし、
いのちを与えてくれた神を忘れるとは。
19神は憎しみに燃えた。
自分の息子、娘たちに侮辱されたのだ。
20ついに神は言われた。
「強情で不信仰な者ども、
もうわたしは知らない。
どんなことになるか見ているがいい。
21恨みを買ってでも、まやかし物の偶像を拝みたいのか。
ならば報いを与えよう。
あなたを捨て、
無知な異教の諸国民に救いを与えるから、
さんざん恨みごとを言うがいい。
22わたしの怒りの炎は燃え上がり、
地とその産物を焼き尽くし、
山々をなめ尽くす。
23息つくまもなく災いを下し、
次々と矢を放ち、射倒そう。
24飢えと熱病と不治の病で痛めつけてもかまわない。
滅ぼしてしまおう。
野獣が彼らを八つ裂きにし、
毒蛇は獲物を求めて地をはい回る。
25外には敵の剣、内には恐れ。
老人も若者も、乳飲み子さえも逃れられない。
26あげくは、遠い国へ散り散りに追いやる。
そこに彼らがいたことさえ忘れさせるために。
27だが、それでは敵の思うつぼだ。
『われわれがイスラエルを滅ぼした。
主なんかじゃない』と大言壮語させることになる。」
28イスラエルは愚かな国、知恵のない、わからず屋。
29ああ、少しでも知恵があり、ものわかりがよかったら、
自分の末路を見きわめることもできたろうに。
30彼らの岩である主が見捨てず、
滅ぼそうとされなかったら、
一人の敵が千人を追い散らし、
二人が万人を敗走させることもなかったろうに。
31この岩にまさる岩はどこにもない。
敵も、神々への祈りがむなしいことを知っている。
32彼らの行いは、ソドム、ゴモラの人たちと同じで、
苦々しい毒がある。
33彼らの飲むぶどう酒はまむしの毒液だ。
34「だがイスラエルは、わたしの取っておきの国民、
倉に納めた宝だ。
35復讐はわたしの務め、
イスラエルの敵には罰を下す。
判決はすでに下った。」
36神はイスラエルをさばき、
彼らの失敗を優しくかばわれる。
奴隷も自由人も力が衰えていくのを見て、
37こう言われる。
「ほかの神々はどこへ行った。
頼みの岩はどうしたのだ。
38あぶら身やぶどう酒をささげた神々はどうなったのか。
さあ、神々を奮い立たせて助けてもらうがいい。
39どうだ、よくわかったか。
ほんとうの神はわたしだけなのだ。
殺すも生かすも、
傷つけるのも癒やすのも、思いのまま。
わたしの手から救い出せる者はいない。
40-41手を天に差し伸べ、わたしの存在をかけて誓おう。
きらめく剣をとぎすまし、敵に刑罰を下す。
42矢は血に酔いしれ、剣は肉と血をむさぼる。
刺し殺され、捕らわれた者の肉と血を。
敵の頭は血にまみれる。」
43異教の国民よ、神の国民をたたえよ。
神は彼らのかたきを討ち、
御国と民をきよめられたから。
44-45モーセはヨシュアとともにこの歌を歌い終えると、 46人々に命じました。「今日与えた律法をすべて心に留め、子どもたちに教えなさい。 47この律法は、ただ意味もなくことばを並べてあるのではありません。あなたがたのいのちそのものです。この律法を守れば、ヨルダン川の向こうの、これから占領する地で、長く生きることができる。」
48同じ日、主はモーセに告げて語りました。 49「エリコに向かい合った、モアブのアバリム高地にあるネボ山に登りなさい。頂上から、わたしがイスラエル人に与えるカナンの国を見渡すのだ。 50兄のアロンがホル山で死に、先祖の仲間入りをしたように、あなたもその国を見たら、先祖の仲間入りをしなければならない。 51ツィンの荒野のメリバテ・カデシュの泉でしたことの報いだ。あの時あなたは、わたしの神聖さを人々に示さなかった。 52だから、約束の地を目の前にしながら、入って行くことはできない。」
