2 Regi 8 – NTLR & OL

Nouă Traducere În Limba Română

2 Regi 8:1-29

Femeia șunamită este repusă în drepturi

1Elisei îi zisese femeii pe al cărei fiu îl înviase: „Ridică‑te și pleacă împreună cu familia ta și locuiește pe unde vei putea, pentru că Domnul a hotărât să vină o foamete de șapte ani peste țară, și ea a și început.“ 2Femeia a făcut îndată așa cum îi spusese omul lui Dumnezeu. A plecat împreună cu familia ei și a locuit în țara filistenilor timp de șapte ani.

3La sfârșitul celor șapte ani, femeia s‑a întors din țara filistenilor și a venit să‑i facă regelui o rugăminte pentru casa și pământul ei. 4Regele tocmai vorbea cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, și‑i zicea: „Istorisește‑mi, te rog, toate isprăvile făcute de Elisei!“ 5Chiar în momentul în care Ghehazi îi istorisea regelui cum a înviat Elisei un mort, iată că a intrat femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei, ca să facă o rugăminte regelui pentru casa și pământul ei. Și Ghehazi a zis: „O, rege, stăpânul meu, aceasta este femeia despre care vorbeam și acesta este fiul ei, care a fost înviat de Elisei!“ 6Regele a întrebat‑o pe femeie și ea i‑a istorisit totul. Apoi regele i‑a dat un demnitar, zicându‑i: „Să i se înapoieze tot ce a fost al ei, împreună cu tot venitul pământului ei, din ziua în care a părăsit țara și până acum!“

Hazael ajunge rege al Aramului

7Elisei a venit în Damasc. Ben‑Hadad, regele Aramului, era bolnav. Și l‑au înștiințat, zicând: „A venit omul lui Dumnezeu aici!“ 8Regele i‑a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar, du‑te, întâlnește‑te cu omul lui Dumnezeu și întreabă‑L pe Domnul prin el, zicând: «Mă voi vindeca de boala aceasta?»“ 9Hazael s‑a dus să‑l întâlnească și a luat în mâna lui un dar și tot felul de bunuri ale Damascului, încărcate pe patruzeci de cămile.

Când a ajuns la Elisei, s‑a înfățișat înaintea lui și a zis:

– Fiul tău, Ben‑Hadad, regele Aramului, m‑a trimis la tine să întreb: „Mă voi vindeca de boala aceasta?“

10Elisei i‑a răspuns:

– Du‑te și spune‑i: „Sigur te vei vindeca“, deși Domnul mi‑a arătat că sigur va muri.

11Apoi și‑a ațintit privirea spre Hazael și a rămas așa până când acesta și‑a pierdut răbdarea. Și omul lui Dumnezeu a plâns.

12Hazael a întrebat:

– De ce plângi, stăpânul meu?

El a răspuns:

– Pentru că știu răul pe care îl vei face fiilor lui Israel. Vei da foc cetăților lor întărite, îi vei ucide cu sabia pe tinerii lor, îi vei tăia în bucăți pe copiii lor și le vei spinteca pe femeile lor însărcinate.

13Hazael a zis:

– Dar ce este robul tău, câinele acesta, ca să facă lucrul acesta mare?

Elisei a răspuns:

– Domnul mi‑a arătat că vei fi regele Aramului.

14Apoi Hazael a plecat de la Elisei și s‑a întors la stăpânul său.

Acesta l‑a întrebat:

– Ce ți‑a spus Elisei?

El a răspuns:

– Mi‑a spus că sigur te vei vindeca.

15Dar a doua zi Hazael a luat o pânză netedă și, după ce a înmuiat‑o în apă, a întins‑o pe fața regelui, care a murit. Și în locul lui a domnit Hazael.

Domnia lui Iehoram peste Iuda

(2 Regi 21:5-10, 20)

16În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, în timp ce Iehoșafat era rege al lui Iuda, a început să domnească Iehoram, fiul lui Iehoșafat, regele lui Iuda. 17El era în vârstă de treizeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de opt ani. 18El a umblat pe calea regilor lui Israel, făcând ce este rău în ochii Domnului, așa cum a făcut familia lui Ahab, căci soția lui a fost o fiică a lui Ahab. 19Totuși, Domnul nu a dorit să distrugă Iuda, de dragul lui David, robul Său, fiindcă îi promisese că‑i va da, pentru totdeauna, o lumină lui și urmașilor lui.

20În zilele lui Iehoram, Edom s‑a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda și și‑a pus propriul său rege. 21Atunci Iehoram21, 23-24 Ebr.: Ioram, o variantă a lui Iehoram. a trecut în Țair împreună cu toate carele lui. El s‑a sculat noaptea și l‑a învins pe Edom, care îl înconjurase, pe el și pe conducătorii carelor. Însă poporul a fugit la corturile sale. 22Edom s‑a răsculat mereu împotriva stăpânirii lui Iuda, până în ziua aceasta. Tot în acea perioadă s‑a răsculat și Libna.

23Celelalte fapte ale lui Iehoram și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 24Iehoram a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în Cetatea lui David. În locul său a început să domnească Ahazia, fiul său.

Domnia lui Ahazia peste Iuda

(2 Cron. 22:1-6)

25În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda. 26Ahazia era în vârstă de douăzeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de un an. Numele mamei sale era Atalia, o nepoată a lui Omri, regele lui Israel. 27Și el a umblat pe calea familiei lui Ahab, făcând ce este rău în ochii Domnului, întocmai ca și familia lui Ahab, căci era căsătorit cu cineva din familia lui Ahab.

28El a mers la război cu Ioram, fiul lui Ahab, împotriva lui Hazael, regele Aramului, în Ramotul Ghiladului. Acolo însă arameii l‑au rănit pe Ioram. 29Regele Ioram s‑a întors la Izreel, ca să se vindece de rănile pe care i le făcuseră arameii la Rama, în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. Atunci Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda, a coborât în Izreel ca să‑l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, fiindcă acesta era rănit.

O Livro

2 Reis 8:1-29

A sunamita recupera as suas terras

1Eliseu dissera à mulher cujo filho trouxera de novo à vida: “Pega na tua família e vai viver noutro país, porque o Senhor mandou vir sobre Israel uma fome que durará sete anos.” 2A mulher, com efeito, levou a família para viverem na terra dos filisteus por sete anos.

3Quando a fome acabou, voltou para Israel e pediu uma audiência ao rei, com o fim de reaver a sua casa e as terras que lhe pertenciam. 4Quando compareceu perante o rei, este estava justamente a falar com Geazi, o ajudante de Eliseu, e dizia-lhe o seguinte: “Conta-me lá outros feitos notáveis que Eliseu tenha feito.” 5Geazi estava a contar ao soberano como Eliseu ressuscitou o rapaz que tinha morrido, quando a mulher apareceu: “Oh! Senhor!”, exclamou Geazi. “É esta precisamente a mulher de que te falava e este é o seu filho, o rapaz que Eliseu devolveu à vida!”

6“Isto é verdade?”, perguntou o rei à mulher. Ela confirmou-lhe tudo. O rei deu então ordens a um dos seus conselheiros que garantisse à mulher a posse do que tinha tido antes, assim como o direito às rendas daquilo que terras entretanto tinham produzido.

Hazael mata Ben-Hadade

7Posteriormente, Eliseu foi para Damasco, capital de Aram, onde o rei Ben-Hadade se encontrava doente. Alguém lhe comunicou a chegada do homem de Deus. 8Quando o rei teve conhecimento disso, disse a Hazael: “Leva um presente ao homem de Deus e pede-lhe que pergunte ao Senhor se hei de restabelecer-me.”

9Hazael levou a Eliseu um carregamento de quarenta camelos, com tudo o que de melhor a terra produzia, e disse-lhe: “O teu filho, Ben-Hadade, rei de Aram, mandou-me perguntar-te se ele se restabelecerá.”

10“Diz-lhe que sim”, respondeu o profeta. “Contudo, o Senhor mostrou-me que, de qualquer modo, ele morrerá.” 11Entretanto, Eliseu começou a olhar para ele muito fixamente. Hazael, embaraçado, já não sabia o que havia de fazer, até que o homem de Deus começou a chorar.

12“Que é que se passa, senhor?”, perguntou-lhe Hazael. Eliseu respondeu: “Eu sei as coisas terríveis que farás ao povo de Israel: queimarás as suas fortalezas, matarás os seus jovens, esmagarás os bebés contra os rochedos, desventrarás as grávidas!”

13Então Hazael respondeu: “O quê, eu? Não valho mais que um cão vadio. Alguma vez faria tais coisas!” Eliseu insistiu: “O Senhor mostrou-me que hás de ser rei de Aram.”

14Quando Hazael regressou, o rei perguntou-lhe: “Que te disse ele?” Hazael respondeu: “Que haverias de ficar bom.”

15No dia seguinte, Hazael pegou num cobertor, molhou-o e abafou com ele a cara do rei, e assim o matou. Na sequência disto, ascendeu ao trono em lugar de Ben-Hadade.

Jeorão rei de Judá

(2 Cr 21.5-10, 20)

16O rei Jeorão, filho do rei Jeosafá de Judá, começou a reinar no quinto ano do reinado de Jorão, rei de Israel, filho de Acabe. 17Tinha 32 anos quando começou a reinar. Reinou 8 anos em Jerusalém. 18Foi tão mau como os reis de Israel. Assemelhou-se ao ímpio Acabe e até casou com uma das suas filhas. Toda a sua vida fez o que era mau aos olhos do Senhor. 19No entanto, o Senhor não tinha a intenção de destruir Judá, por causa da promessa feita a David, seu servo, de que, quanto ele e os seus filhos, manteria para sempre acesa a sua lâmpada.

20Durante o reinado de Jeorão, o povo de Edom revoltou-se contra Judá e elegeu o seu próprio rei. 21Jeorão tentou, inutilmente, travar essa rebelião; atravessou o Jordão e atacou a povoação de Zair, mas foi rapidamente cercado pelo exército de Edom. A coberto da noite, ainda tentou atacar as fileiras edomitas, mas a sua tropa desertou e fugiu. 22Edom manteve a sua independência até este dia. Por essa altura, também Libna se revoltou.

23Outros acontecimentos respeitantes à história do rei Jeorão encontram-se relatados no Livro das Crónicas dos Reis de Judá. 24Jeorão faleceu e foi sepultado no junto dos seus antepassados na Cidade de David. O seu filho Acazias reinou em seu lugar.

Acazias rei de Judá

(2 Cr 22.1-6)

25O seu filho Acazias subiu ao trono no décimo segundo ano do reinado de Jorão, rei de Israel, o filho de Acabe. 26Acazias tinha 22 anos quando começou a reinar. Reinou durante um ano em Jerusalém. O nome da sua mãe era Atalia, neta de Omri, rei de Israel. 27Ele fez o que era mau aos olhos do Senhor, tal como foram todos os descendentes de Acabe. Aliás, estava relacionado com este último pelo casamento.

28Aliou-se a Jorão para combater contra Hazael, rei de Aram, em Ramote-Gileade. Jorão ficou ferido na batalha. 29Regressou a Jezreel, para se restabelecer dos ferimentos. Enquanto ali se encontrava, foi visitado por Acazias, rei de Judá.