Nouă Traducere În Limba Română

1 Regi 1

Împrejurările întronării lui Solomon

1Regele David îmbătrânise şi acum era înaintat în vârstă. L-au acoperit cu pături, dar nu se putea încălzi. Slujitorii săi i-au zis: „Să se caute pentru stăpânul nostru, regele, o tânără fecioară, care să stea înaintea regelui şi care să-i fie servitoare. Ea să se culce la pieptul tău şi stăpânul nostru, regele, se va încălzi.“ Ei au căutat în tot teritoriul lui Israel o tânără frumoasă şi au găsit-o pe Abişag şunamita, pe care au adus-o la rege. Tânăra era foarte frumoasă. Ea i-a devenit regelui servitoare şi s-a îngrijit de el, dar regele n-a cunoscut-o[a].

Adonia, fiul Haghitei, s-a îngâmfat zicând: „Eu voi deveni rege!“ El şi-a pregătit un car, călăreţi[b] şi cincizeci de bărbaţi care alergau înaintea lui. Tatăl său nu l-a mustrat niciodată, spunând: „De ce ai făcut astfel?“ El s-a născut după Absalom şi era, de asemenea, foarte frumos la chip. El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul Abiatar, iar aceştia l-au sprijinit pe Adonia. Dar preotul Ţadok, Benaia, fiul lui Iehoiada, profetul Natan, Şimei, Rei[c] şi vitejii lui David nu au fost de partea lui Adonia. Adonia a tăiat oi, vite şi viţei îngrăşaţi lângă Piatra lui Zohelet, care se află în apropiere de En-Roghel. El i-a invitat pe toţi fraţii săi, fiii regelui, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda, slujitorii regelui. 10 Dar pe profetul Natan, pe Benaia, pe viteji şi pe Solomon, fratele său, nu i-a invitat. 11 Natan i-a spus Batşebei, mama lui Solomon: „N-ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s-a făcut rege? Stăpânul nostru David nu ştie acest lucru! 12 Prin urmare, dă-mi voie să te sfătuiesc cum să-ţi scapi viaţa, tu şi fiul tău Solomon. 13 Du-te, intră la regele David şi spune-i: «Stăpâne, regele meu, oare nu i-ai jurat tu însuţi slujitoarei tale că Solomon, fiul meu, va domni după tine şi că el va urma la tron? Atunci de ce domneşte Adonia?» 14 În timp ce vei vorbi acolo cu regele, eu însumi voi veni după tine şi voi întări cuvintele tale.“ 15 Batşeba s-a dus în odaia regelui. Regele era foarte bătrân, iar Abişag şunamita se îngrijea de el. 16 Batşeba s-a plecat şi s-a închinat înaintea regelui.

– Ce doreşti? a întrebat regele.

17 – Stăpânul meu, a răspuns ea, tu însuţi ai jurat slujitoarei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, spunând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine şi el va şedea pe tronul meu!“ 18 Totuşi, acum Adonia domneşte, iar stăpânul meu, regele, nu ştie acest lucru. 19 El a tăiat vite, viţei îngrăşaţi şi oi în mare număr şi i-a invitat pe toţi fiii regelui, pe preotul Abiatar şi pe Ioab, conducătorul oştirii. Dar pe Solomon, slujitorul tău, nu l-a invitat. 20 Acum, o, rege, stăpânul meu, ochii întregului Israel sunt aţintiţi spre tine ca să le spui cine va urma să domnească după stăpânul meu, regele. 21 Altfel, se va întâmpla că, atunci când stăpânul meu, regele, se va culca alături de părinţii săi, eu şi fiul meu Solomon vom fi priviţi ca nişte vinovaţi.

22 În timp ce vorbea ea cu regele, a venit şi profetul Natan. 23 L-au înştiinţat pe rege că a sosit profetul Natan. Acesta a venit înaintea regelui şi s-a plecat cu faţa la pământ înaintea lui. 24 Natan a zis:

– Stăpâne, regele meu, oare ai spus tu că Adonia va domni după tine şi că el va şedea pe tronul tău? 25 Căci el a coborât astăzi, a tăiat vite, viţei îngrăşaţi şi oi în mare număr şi i-a invitat pe toţi fiii regelui, pe conducătorii oştirii şi pe preotul Abiatar. Chiar acum ei mănâncă şi beau înaintea lui şi strigă: „Trăiască regele Adonia!“ 26 Cu toate acestea, pe mine, slujitorul tău, pe preotul Ţadok, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Solomon, slujitorul tău, nu ne-a invitat. 27 Oare din porunca stăpânului meu, regele, s-a înfăptuit acest lucru? Să nu-i fi adus la cunoştinţă slujitorului tău cine va sta pe tronul stăpânului meu, regele, după el?

28 Regele David a zis:

– Chemaţi-o pe Batşeba!

Ea a intrat şi s-a înfăţişat înaintea regelui. 29 Regele a jurat zicând:

– Viu este Domnul Care m-a izbăvit din fiecare necaz 30 că voi face astăzi aşa cum ţi-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, spunând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine; el va şedea pe tron în locul meu.“

31 Batşeba s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea regelui. Apoi a zis:

– Trăiască veşnic stăpânul meu, regele David!

32 Apoi regele David a zis : „Chemaţi-i pe preotul Ţadok, pe profetul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada!“ Ei au venit înaintea regelui, 33 iar el le-a poruncit:

– Luaţi-i cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneţi-l pe fiul meu Solomon să călărească pe catârul meu şi duceţi-l la Ghihon. 34 Preotul Ţadok şi profetul Natan să-l ungă acolo ca rege peste Israel. Să sunaţi din trâmbiţă şi să strigaţi: „Trăiască regele Solomon!“ 35 Apoi mergeţi după el. El să vină şi să se urce pe tronul meu, căci el va domni în locul meu, întrucât cu privire la el am poruncit să fie conducător peste Israel şi peste Iuda.

36 Benaia, fiul lui Iehoiada, i-a răspuns regelui astfel:

– Amin! Aşa să hotărască Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, regele. 37 După cum Domnul a fost cu stăpânul meu, regele, tot aşa să fie şi cu Solomon şi să-i înalţe tronul mai presus decât tronul stăpânului meu, regele David.

38 Preotul Ţadok, profetul Natan, Benaia, fiul lui Iehoiada, cheretiţii şi peletiţii[d] au coborât, l-au pus pe Solomon să călărească pe catârul regelui David şi l-au adus la Ghihon. 39 Preotul Ţadok a luat cornul cu untdelemn din Cort şi l-a uns pe Solomon. Apoi au sunat din trâmbiţă şi tot poporul a strigat: „Trăiască regele Solomon!“ 40 Tot poporul s-a dus după el, cântând din fluiere şi bucurându-se nespus de mult, încât se cutremura pământul de strigătul lor.

41 Adonia împreună cu toţi oaspeţii care erau cu el au auzit strigătul şi s-au oprit din mâncat. Ioab a auzit sunetul trâmbiţei şi a întrebat: „De ce se aude această zarvă în cetate?“ 42 În timp ce el vorbea, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Adonia i-a zis:

– Vino, căci tu eşti un om vrednic şi aduci veşti bune!

43 – Nicidecum, i-a răspuns Ionatan. Stăpânul nostru, regele David, l-a numit rege pe Solomon. 44 Regele i-a trimis cu el pe preotul Ţadok, pe profetul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe cheretiţi şi pe peletiţi, iar ei l-au pus să călărească pe catârul regelui. 45 Preotul Ţadok şi profetul Natan l-au uns rege la Ghihon şi au plecat de acolo bucuroşi, iar cetatea freamătă. Aceasta era zarva pe care aţi auzit-o. 46 De asemenea, Solomon s-a aşezat pe tronul regal. 47 Iar slujitorii regelui au venit să-l binecuvânteze pe stăpânul nostru, regele David, zicând: „Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit decât numele tău şi să-i înalţe tronul mai presus decât tronul tău.“ Apoi regele s-a închinat în patul său. 48 Regele a mai zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care mi-a dat astăzi un urmaş care să şadă pe tronul meu şi pe care să-l văd cu ochii mei!“

49 Toţi oaspeţii care erau cu Adonia au început să tremure, s-au ridicat şi fiecare a luat-o care încotro. 50 Adonia s-a temut de Solomon; s-a sculat, s-a dus la Cort şi s-a prins de coarnele altarului. 51 Lui Solomon i s-a spus că Adonia se teme de el şi că acesta s-a apucat de coarnele altarului, zicând: „Să-mi jure regele Solomon astăzi că nu-l va omorî pe slujitorul său cu sabia!“ 52 Solomon a răspuns: „Dacă este un om vrednic, nici un fir de păr nu-i va cădea la pământ, dar, dacă se va găsi răutate în el, va muri!“ 53 Regele Solomon şi-a trimis oamenii ca să-l coboare de la altar, iar el a venit şi s-a închinat înaintea regelui Solomon. Solomon i-a zis: „Du-te acasă!“

Notas al pie

  1. 1 Regi 1:4 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relaţii sexuale
  2. 1 Regi 1:5 Sau: cai
  3. 1 Regi 1:8 Sau: Şimei, prietenii săi
  4. 1 Regi 1:38 Garda personală a regelui

O Livro

1 Reis 1

Adonias pretende ser rei

1Sendo o rei David já muito idoso, tinha enorme dificuldade em se aquecer. Mas, por mais mantas com que o cobrissem, tinha sempre frio. “O remédio para isso”, disseram-lhe os criados, “é procurar-se uma rapariga virgem que cuide do rei e se reclina nos seus braços, mantendo-o assim quente.” 3/4 Então buscaram em todo o país uma rapariga que fosse formosa; seleccionaram Abisague, sunamita. Trouxeram-na para junto do rei; ela cuidava dele, mas não tiveram relações sexuais.

5/8 Por essa altura, o príncipe Adonias, cuja mãe era Hagite, decidiu por si próprio ocupar o trono, em lugar do seu pai. Reuniu carros, cavaleiros, e recrutou cinquenta homens a pé. Ele era uma pessoa que o pai nunca tinha sabido disciplinar; nunca fora contrariado nem repreendido. Era um indivíduo extremamente bem parecido. Absalão fora seu irmão mais velho. Procurou, igualmente, ganhar a confiança do general Joabe e de Abiatar, o sacerdote, os quais concordaram em colaborar nos seus intentos. Mas houve alguns que permaneceram fiéis ao rei David e que recusaram apoiar Adonias, como foi o caso dos sacerdotes Zadoque e Benaia, o profeta Natã, e ainda Simei, Reé e outras altas patentes do exército do monarca.

9/10 Adonias foi até En-Rogel e lá sacrificou ovelhas, vacas e bodes cevados, junto à pedra de Zolete. Então convidou todos os irmãos — os outros filhos do rei David — assim como figuras de relevo de Judá, pertencentes à casa real, pedindo-lhes que assistissem à sua coroação. Não convidou contudo nem o profeta Natã, nem Benaia, nem os chefes do exército que tinham permanecido leais, nem o seu irmão Salomão.

11/13 Natã, o profeta, foi ter com Bate-Seba, mãe de Salomão, e perguntou-lhe: “Estás a dar-te conta do que anda a suceder? Adonias, o filho de Hagite, vai tornar-se rei sem que David, o nosso senhor, saiba sequer! Se queres conservar a tua vida e a do teu filho Salomão, faz exactamente o que te vou dizer: Vai já ter com David e põe-lhe esta questão, ‘Meu senhor, não me prometeste tu que o meu filho Salomão te sucederia no trono? Por que razão está então Adonias a reinar?’

14 Enquanto estiveres a falar, chegarei eu e confirmarei o que tiveres dito.”

15/16 Bate-Seba assim fez e entrou nos aposentos do rei. Este estava mesmo muito velho e Abisague tratava dele. Bate-Seba inclinou-se perante ele. “Que pretendes?”, perguntou-lhe o soberano.

17/21 “Meu senhor, tu prometeste-me, na presença do Senhor teu Deus, que o meu filho Salomão seria rei a seguir a ti, e que se sentaria no trono. No entanto, é Adonias que está a ser o rei, e nem sequer estás informado disso. Até já celebrou a sua coroação, sacrificando vacas, bodes engordados e muitas ovelhas; convidou também todos os seus irmãos, mais o sacerdote Abiatar e o general Joabe, com a excepção contudo de Salomão. Agora, todo Israel está à espera da tua decisão, quanto a saber se Adonias é mesmo aquele que escolheste para te suceder. Se não fizeres qualquer coisa, o meu filho Salomão e eu própria seremos presos e executados como qualquer criminoso, logo que venhas a falecer.”

22/23 Enquanto ela falava, os criados do rei vieram dizer-lhe: “Está ali o profeta Natã que te quer falar”.

Natã entrou e fez uma profunda vénia na frente do soberano, perguntando-lhe: 24/27 “Meu senhor, designaste Adonias para ser rei em teu lugar? É ele o príncipe que designaste para se sentar no teu trono? Hoje mesmo celebrou ele a sua coroação, sacrificando vacas, bodes gordos e um sem número de ovelhas, convidando para além disso o general Joabe e o sacerdote Abiatar a assistir a essas celebrações. Lá estão eles a festejar, a beber e a gritar — ‘Viva o rei Adonias!’ É bom saberes contudo que nem Zadoque o sacerdote, nem Benaia, nem Salomão, nem eu próprio fomos convidados. Terá isto sido feito com o teu conhecimento? Tu ainda não disseste uma palavra quanto a qual dos teus filhos escolheste para te suceder no trono.”

Salomão é proclamado rei

28/30 “Tornem a chamar Bate-Seba”, disse David. Ela tornou a entrar nos aposentos e ali ficou na frente do monarca. Este prometeu-lhe: “Tão certo como é estar vivo o Senhor que me salvou de todos os perigos, assim eu decreto que o teu filho Salomão será o rei que me sucederá no trono, tal como o tinha garantido antes, na presença do Senhor Deus de Israel.”

31 Bate-Seba tornou a curvar-se perante ele e exclamou: “Estou-te muito grata, senhor. Que o rei, meu senhor, viva para sempre!”

32/35 “Agora chamem o sacerdote Zadoque”, ordenou o rei, “mais Benaia. Que o profeta Natã torne a vir cá igualmente.” Quando eles chegaram, disse-lhes: “Levem Salomão mais a minha guarda real a Giom. Salomão deverá ir montado no meu cavalo pessoal. Ali, Zadoque o sacerdote e Natã o profeta deverão ungi-lo rei sobre Israel. Tocarão a trombeta e gritarão — ‘Viva o rei Salomão!’ Quando regressarem com ele aqui, deverá sentar-se no meu trono, como novo rei; porque foi ele quem eu ungi rei de Israel e de Judá.”

36/37 “Que assim seja! Louvado seja Deus!”, respondeu Benaia; e acrescentou: “Que o Senhor seja com Salomão, como foi contigo, e que o seu reinado seja ainda maior que o teu!”

38/39 O sacerdote Zadoque, o profeta Natã, Benaia e o contingente da guarda pessoal do rei levaram então Salomão a Giom, montado no cavalo do soberano. Ali, Zadoque pegou num recipiente contendo o óleo sagrado do tabernáculo e derramou-o sobre Salomão. As trombetas tocaram e todo o povo gritou: “Viva o rei Salomão!”

40/41 Seguidamente regressaram todos a Jerusalém, desfilando no meio de muita alegria e de muita música, tendo isso durado o dia inteiro. Adonias e os seus hóspedes começaram a ouvir toda aquela euforia e aquele baraulho, na altura em que finalizavam o banquete. “Que é que se está a passar?”, perguntou Joabe. “Que alvoroço todo é este?”

42 Estava ele ainda a pronunciar estas palavras quando aparece, de rompante, Jónatas, o filho do sacerdote Abiatar. “Podes entrar”, disse-lhe Adonias, “porque és um homem bom. Deves ter boas notícias a dar.”

43 “O rei David constituíu Salomão sobre o trono!”, exclamou Jónatas. 44/45 “O monarca enviou-o a Giom na companhia de Zadoque, o sacerdote, do profeta Natã e de Benaia, protegido pela guarda real. Ia montado no próprio cavalo do rei. Zadoque e Natã ungiram-no como novo rei! Neste momento já regressaram, e toda a cidade está em festa, celebrando o acontecimento. Por isso é que se ouve este barulho. 46/47 Salomão está já sentado no trono e o povo felicita o rei David dizendo: ’Que Deus te abençoe ainda mais através de Salomão do que te abençoou pessoalmente! Que o Senhor torne o reinado de Salomão ainda maior do que o teu!’ O rei está deitado, nos seus aposentos, e aí recebe as felicitações das pessoas, dizendo também: 48 ’Bendito seja o Senhor Deus de Israel, que escolheu um dos meus filhos para se sentar sobre o meu trono, mantendo-me em vida ainda para ver isso’.”

49/52 Então Adonias e os seus hóspedes deixaram logo o banquete e fugiram com medo — receavam pela segurança das suas vida. Adonias correu para o tabernáculo e pegou nas pontas do altar sagrado. Quando chegou aos ouvidos de Salomão que Adonias estava no tabernáculo pedindo clemência, respondeu: “Se se conduzir rectamente, não tem nada a temer; caso contrário morrerá.”

53 O rei Salomão mandou-o vir à sua presença, e fizeram-no descer do altar. Ele veio e prostou-se perante o soberano, que apenas lhe disse: “Vai para casa.”