Nouă Traducere În Limba Română

1 Samuel 1:1-28

Nașterea și consacrarea lui Samuel

1Era un bărbat din Ramatayim-Țofim1 Sau: din Ramatayim, un țufit., din muntele lui Efraim, al cărui nume era Elkana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efratit. 2El avea două soții. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de‑a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.

3În fiecare an, bărbatul acesta se suia din cetatea sa la Șilo ca să se închine și să aducă jertfe Domnului Oștirilor3 Ebr.: YHWH Țebaot, prima apariție a termenului în TM, având o frecvență destul de mare în cărțile care urmează. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte].. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului. 4În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soției sale, Penina, și tuturor fiilor și fiicelor ei, 5dar Anei îi dădea o parte dublă fiindcă o iubea. Însă Domnul îi închisese pântecul. 6Potrivnica ei obișnuia s‑o necăjească6 Sau: s‑o provoace., ca s‑o facă să se mânie din cauză că Domnul îi închisese pântecul. 7Ea făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori Ana se suia la Casa Domnului, ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea și nu mânca nimic. 8Atunci Elkana, soțul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci și de ce îți este mâhnită inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“

9Odată, după ce au mâncat și au băut ei la Șilo, Ana s‑a ridicat. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din stâlpii porții Templului9 Cu referire la Tabernacul. Domnului. 10Ea avea sufletul amărât și s‑a rugat Domnului, plângând cu amar. 11A făcut următorul jurământ, zicând: „Doamne al Oștirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la întristarea slujitoarei Tale, dacă Îți vei aduce aminte de mine și n‑o vei uita pe slujitoarea Ta și dacă‑i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieții lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“

12Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu atenție la gura ei. 13Ana vorbea în inima ei și numai buzele i se mișcau, fără să i se audă vocea.

Atunci Eli, crezând că este beată, 14i‑a zis:

– Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă‑te de vin!

15Ana i‑a răspuns și a zis:

– Nu, stăpâne. Sunt o femeie cu duhul întristat. N‑am băut nici vin și nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16Să n‑o privești pe slujitoarea ta ca pe o fiică a lui Belial16 Sensul literal al termenului Belial este fără folos(ință), fără utilitate (bun de nimic). În sens lărgit, termenul se poate traduce cu ticălos, netrebnic. Vezi 2:12 și nota din 2 Cor. 6:15., căci din prea multa mea durere și supărare am vorbit până acum.

17Atunci Eli i‑a zis:

– Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I‑ai făcut‑o.

18Ana i‑a răspuns:

– Fie ca roaba ta să găsească bunăvoință înaintea ta18 Lit.: în ochii tăi.!

Apoi femeia a plecat în drumul ei. Ea a mâncat, și fața ei n‑a mai fost mâhnită.

19S‑au sculat dis‑de‑dimineață, s‑au închinat înaintea Domnului, și apoi s‑au întors acasă, în Rama. Elkana a intrat la19 Lit.: a cunoscut‑o pe, eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale. Ana, soția sa, iar Domnul Și‑a adus aminte de ea. 20Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată și a născut un băiat căruia i‑a pus numele Samuel20 Samuel poate însemna fie Auzit(ă) de Dumnezeu, fie Numele lui Dumnezeu, sau poate fi un joc de cuvinte cu Cerut de la Dumnezeu., zicând: „De la Domnul l‑am cerut.“

21Soțul ei, Elkana, s‑a suit cu toată familia lui ca să aducă Domnului jertfa anuală și ca să‑și împlinească jurământul.

22Ana însă nu s‑a suit, ci i‑a zis soțului ei:

– După ce‑l voi înțărca pe băiat, îl voi aduce și‑l voi înfățișa înaintea Domnului, unde va locui pentru totdeauna.

23Elkana, soțul ei, i‑a zis:

– Fă ce consideri că este bine!23 Lit.: Fă ceea ce este bine în ochii tăi! Rămâi până îl vei înțărca. Fie numai ca Domnul să‑Și împlinească cuvântul!

Femeia a rămas și a alăptat copilul până l‑a înțărcat. 24După ce l‑a înțărcat, l‑a suit cu ea, împreună cu un taur de trei ani, o efă24 O efă măsura aproximativ 22 l. de făină și un burduf cu vin, și l‑a adus la Casa Domnului, în Șilo; copilul era mic. 25După ce au jertfit taurul, l‑au adus pe băiat la Eli. 26Ana a zis: „Ah, stăpâne! Viu este sufletul tău, stăpâne, că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându‑se Domnului. 27Pentru acest băiat mă rugam, iar Domnul mi‑a dat ceea ce am cerut de la El. 28De aceea îl dăruiesc Domnului. Pentru toate zilele vieții lui, el va fi dăruit Domnului.“

Și s‑au închinat acolo Domnului.

Nova Versão Internacional

1 Samuel 1:1-28

O Nascimento de Samuel

1Havia certo homem de Ramataim, zufita1.1 Ou de Ramataim-Zofim, dos montes de Efraim, chamado Elcana, filho de Jeroão, neto de Eliú e bisneto de Toú, filho do efraimita Zufe. 2Ele tinha duas mulheres: uma se chamava Ana e a outra Penina. Penina tinha filhos; Ana, porém, não tinha.

3Todos os anos esse homem subia de sua cidade a Siló para adorar e sacrificar ao Senhor dos Exércitos. Lá, Hofni e Fineias, os dois filhos de Eli, eram sacerdotes do Senhor. 4No dia em que Elcana oferecia sacrifícios, dava porções à sua mulher Penina e a todos os filhos e filhas dela. 5Mas a Ana dava uma porção dupla, porque a amava, apesar de o Senhor tê-la deixado estéril. 6E porque o Senhor a tinha deixado estéril, sua rival a provocava continuamente, a fim de irritá-la. 7Isso acontecia ano após ano. Sempre que Ana subia à casa do Senhor, sua rival a provocava, e ela chorava e não comia. 8Elcana, seu marido, lhe perguntava: “Ana, por que você está chorando? Por que não come? Por que está triste? Será que eu não sou melhor para você do que dez filhos?”

9Certa vez quando terminou de comer e beber em Siló, estando o sacerdote Eli sentado numa cadeira junto à entrada do santuário do Senhor, Ana se levantou 10e, com a alma amargurada, chorou muito e orou ao Senhor. 11E fez um voto, dizendo: “Ó Senhor dos Exércitos, se tu deres atenção à humilhação de tua serva, te lembrares de mim e não te esqueceres de tua serva, mas lhe deres um filho, então eu o dedicarei ao Senhor por todos os dias de sua vida, e o seu cabelo e a sua barba nunca serão cortados”.

12Enquanto ela continuava a orar diante do Senhor, Eli observava sua boca. 13Como Ana orava silenciosamente, seus lábios se mexiam, mas não se ouvia sua voz. Então Eli pensou que ela estivesse embriagada 14e lhe disse: “Até quando você continuará embriagada? Abandone o vinho!”

15Ana respondeu: “Não se trata disso, meu senhor. Sou uma mulher muito angustiada. Não bebi vinho nem bebida fermentada; eu estava derramando minha alma diante do Senhor. 16Não julgues tua serva uma mulher vadia; estou orando aqui até agora por causa de minha grande angústia e tristeza”.

17Eli respondeu: “Vá em paz, e que o Deus de Israel conceda a você o que pediu”.

18Ela disse: “Espero que sejas benevolente para com tua serva!” Então ela seguiu seu caminho, comeu, e seu rosto já não estava mais abatido.

19Na manhã seguinte, eles se levantaram e adoraram o Senhor; então voltaram para casa, em Ramá. Elcana teve relações com sua mulher Ana, e o Senhor se lembrou dela. 20Assim Ana engravidou e, no devido tempo, deu à luz um filho. E deu-lhe o nome de Samuel1.20 Samuel assemelha-se à palavra hebraica para ouvido por Deus., dizendo: “Eu o pedi ao Senhor”.

Ana Consagra Samuel

21Quando no ano seguinte Elcana subiu com toda a família para oferecer o sacrifício anual ao Senhor e para cumprir o seu voto, 22Ana não foi e disse a seu marido: “Depois que o menino for desmamado, eu o levarei e o apresentarei ao Senhor, e ele morará ali para sempre”.

23Disse Elcana, seu marido: “Faça o que parecer melhor a você. Fique aqui até desmamá-lo; que o Senhor apenas confirme a palavra1.23 Os manuscritos do mar Morto, a Septuaginta e a Versão Siríaca dizem a palavra que você disse. dele!” Então ela ficou em casa e criou seu filho até que o desmamou.

24Depois de desmamá-lo, levou o menino, ainda pequeno, à casa do Senhor, em Siló, com um novilho de três anos de idade,1.24 Conforme os manuscritos do mar Morto, a Septuaginta e a Versão Siríaca. O Texto Massorético diz com três novilhos. uma arroba1.24 Hebraico: 1 efa. O efa era uma medida de capacidade para secos. As estimativas variam entre 20 e 40 litros. de farinha e uma vasilha de couro cheia de vinho. 25Eles sacrificaram o novilho e levaram o menino a Eli, 26e ela lhe disse: “Meu senhor, juro por tua vida que eu sou a mulher que esteve aqui a teu lado, orando ao Senhor. 27Era este menino que eu pedia, e o Senhor concedeu-me o pedido. 28Por isso, agora, eu o dedico ao Senhor. Por toda a sua vida será dedicado ao Senhor”. E ali adorou o Senhor.